Negru pe alb.pdf

24 Constantin Negruzzi
a ie=it cl[tind din cap =i zicând: “Maica Domnului s[-=i fac[ mil[
de fata mea!”
}ndat[ ce s-a dep[rtat b[trâna, Zoe deschise garderobul s[u,
alese o rochie de catifea neagr[, un v[l de blond[ alb =i un =al negru
=i, ajutat[ de o copil[ ce avea ]n cas[, se ]mbr[c[ ]mpodobindu-se
ca pentru o s[rb[toare. Dup[ ce se g[ti, se puse pe un jâl\, unde
=ezu absorbit[ ]n gânduri. Uneori un tremur fioros o apuca, alteori
râdica frumo=ii s[i ochi spre cer =i, suspinând, ]=i frângea mâinile
cu desn[d[jduire. Un gând fioros se p[rea c[ se lupt[ ]n ea. Deodat[
apoi se scul[ =i cu o oftare: “oamenii a=a au vrut, zise; Dumnezeul
lor va cere seam[. Oamenii ace=ti minciuno=i =i vicleni nu =tiu cât[
t[rie este ]n inima unei tinere fete ce s-a dat pentru toat[ via\a;
afle dar acum!” Zicând aceste, a ie=it.
Mergând cu un pas r[pede, curând a ajuns la porti\a unei case.
B[tând, un arn[ut veni =i deschise.
— Acas[ e st[pânul t[u, Caraimane ]ntreb[ Zoe.
— Ba nu, coconi\[, dar cred c[ nu va z[bovi, c[ci mâine este
alai =i trebuie s[ vie ca s[ se g[teasc[.
— Apoi dar ]l voi a=tepta, zise fata; =i intr[ ]n odaia tân[rului.
— Eu sunt silit s[ ies, ad[og[ Caraiman, apoi dumneta singur[
s[ r[mâi
— Du-te, du-te; eu ]l voi a=tepta p[n[ ce va veni.
Arn[utul se duse.
Zoe se primbla palid[ =i perit[ la fa\[ prin odaia lui Iancu.
“Iat[ a doua oar[, ]=i zise, ce sunt ]n camera aceasta, ]nt[i când
era bolnav =i am venit de l-am v[zut; atunci am ie=it, dar acum...
iat[ a=ternutul s[u; perna cusut[ de mine ]nc[ tot o are... iat[
pistoalile lui, care i le-am cerut ca din partea fr[\âne-meu, c[ci atunci
]nc[ nu-l iubeam... cu ele eram s[ omor pe Iliescul. Iliescul! ]ncai
acela nu m-a am[git, eu am fost slab[!... oare-s ]nc[rcate— +i
c[ut[ pistoalele. Unul e ]nc[ plin. Unul! =i ce trebuie amândou[...
o mi=care de degit =i s-a sfâr=it! Oh! pistolul acesta!... s[-l a=tept
oare s[ vie =i pentru ce El mi-a hot[rât soarta =i a mea =i a