Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
Ceasornicul ar[ta patru. Abia aveam vreme a-mi face toaleta.
Toat[ nobilimea era la biseric[ când am intrat. M-am pus la un
loc de unde puteam privi pe miri. G[lbineala fireasc[ a lui Ipolit
se f[cuse mai grozav[ la lumina f[cliilor de cear[ =i sudoarea roura
melancolica lui frunte. Se cuno=tea c[ se lupta ]n sine mustrarea
cugetului =i presim\irea. Din ]mpotriv[, cât[ senine\[ pe fa\a
tinerei lui so\ii, cât[ bucurie, câte n[dejdi de fericire!
Ceremonia se sfâr=ise. To\i fericitau pe tinerii so\i, g[tinduse
a-i ]ntov[r[=i acas[. }n momentul acela, v[zui pe poli\maistru
c[ veni de afar[ cu grab[ =i vorbi cu doctorul S., care =edea lâng[
mine.
— Ce este l-am ]ntrebat.
— Nimic, ]mi r[spunse cu o barbar[ flegm[, o femeie s-a
otr[vit. +i ie=i ]ndat[ cu doctorul.
Cuvintele lui Schiller ce le cetisem ]n t[bli\ele Olg[i ]mi venir[
]n minte.
“Nu uita\i c[ ]ntre s[rutul ]nso\irei voastre se va pune fantomul
acelei ce s-a ucis din pricina voastr[.”
O greutate ]mi ap[sa inima; un nor ame\itor veni =i se puse pe
ochii mei. Mi se p[rea c[ biserica se ]nvârte=te cu mine =i ni=te
luciri scânteioase ]mblau ]mpregiurul meu. Sim\ind picioarele-mi
sl[bind, am ]nchis ochii =i m-am \inut de stran[ ca s[ nu cad. Nu
=tiu cât \inu ast[ fantasmagorie, c[ci, când m-am de=teptat, eram
singur[ ]n biseric[. Tremurând =i cuprins[ de spaim[, am ie=it.
Sosind acas[, slugile ]mi spuser[ c[ poli\maistrul =i cu doctorul
S. m[ c[utaser[ =i c[ ei veneau de la Olga pe care, când
ajuns[ser[, au fost g[sit-o moart[.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Abia trecuser[ patru luni de la ]nsurarea lui Ipolit =i de la
moartea Olg[i =i el se boln[vi de ochi. Curând i-au lipsit viderile
=i bl[stemul Olg[i se ]mplini. Acum e de tot orb. Sim\irea nenorocirei
lui, mustrarea cugetului, pomenirea p[catului s[u i-au ata-
43