Negru pe alb.pdf

200 Constantin Negruzzi
din\[. Atunci ceilal\i s-au vorbit ]ntre dân=ii s[ deie jalob[ asupra
lui cu feluri de clevetiri, pârându-l c[ ar fi un fa\arnic dat la poftele
trupe=ti =.a. }n urmare, f[când o jalob[ mare, isc[lit[ de o mul\ime,
o trimise la ob=teasca adunare”...
— Vecine, curm[i pre povesta=, ]mi pare c[ aiurezi. De unde
dracul ai g[sit ob=teasca adunare la Agrigenta
— Dac[ nu m[ vei lasa s[ spun cum mi-e spusul, tac.
— Spune dar ]nainte, am zis râzând.
“Dup[ ce deci au dat jaloba lor la ob=teasca ad... sau dac[
vrei la boierii veli\i a \[rii, carii nu erau mai de treab[ decât ei,
Divanul...”
— Dar, frate drag[, m[ treci cu deochiul cu boierii =i Divanul
d-tale. Ce dracu!
— Foarte bine, tac.
— Ba spune, spune m[ rog, =i-\i f[g[duiesc c[ nu zic nici cârc.
“Au adunat pre vl[dicii =i arhimandri\ii de pe la eparhiile =i
monastirile lor, atât pre cei de loc cât =i din alte cr[ii =i ]mp[r[\ii,
=i le s-au zis s[ fac[ cercetare la fa\a locului, s[ se ]ncredin\eze de
toate ]mpregiur[rile acestei pricini =i s[ ]ncheie hot[râre.
}n vreme de o lun[, soborul s-au adunat. Erau vl[dicii de la s.
sinod din Petersburg, de la Hina =i... iar vrei s[ m[ curmi }ntr-un
cuvânt, din toate p[r\ile lumii; to\i oameni cuvio=i, foarte procopsi\i
=i bogoslovi. Prezidentul lor era un mitropolit de la noi, a
c[ruia nume l-am uitat. Ora=ul era plin. Nu se auzea de diminea\[
p[n-]n sear[ decât tocând =i tr[gând clopotele, =i to\i erau datori
s[ slujeasc[ pe rând.
Când veni rândul s[ slujeasc[ =i s.Grigorie, c[ci el ca o gazd[
r[m[sese cel din urm[, de cum miji de ziu[, norodul se gr[m[di
]n biseric[ nu atâta de evlavie, cât ca s[ vad[ cum a s-o scoat[ la
cap[t bietul vl[dic[. El ]ns[ nu-=i pierdu cump[tul la un ceas a=a
greu, ci ]ncepu slujba ca omul care-=i =tie treaba.
}n vremea aceasta, du=manii s[i carii pândeau prilejul s[-i poat[
face r[u, folosindu-se de nefiin\a sa, au mers acas[ la el, =i acolo