Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
201
au silit pe o tân[r[ fat[, pre care o adimeniser[ =i o aduseser[ cu
dân=ii, s[ se culce ]n crevatul sfântului, puind-o la cale s[ zic[
c[-i \iitoare vl[dic[i.
Era o copil[ jun[ =i frumoas[, cu ochii mari =i negri, a c[riia
p[r ca matasa c[dea ]n bucle undoioase pe umerii s[i de alabastru,
ginga=[ =i ml[dioas[ ca o r[chit[ tân[r[. }ntr-un cuvânt, una
din acele fiin\i ]ncânt[toare care te fac s[-\i pierzi sufletul...” Râzi
— Bre, bre, bre, m[ sparii, nene Bogonos; de unde dracu ai
scos frazele aste de roman\ Cred c[ nu le-ai cetit ]n via\a
s.Grigorie!
— Nu. Mi-au r[mas de când am cetit cartea cea frumoas[
Pustnicul.
“Dar s[ venim la prochimen. }\i spuneam c[ copila era acum
]n patul sfântului, când acesta, dup[ ce detun[ pre to\i vr[jma=ii
s[i ]ntr-un cuvânt potrivit cu ]mpregiur[rile, se ]nturn[ biruitor
acas[, ]ntov[r[=it de to\i c[lug[rii pre care ]i poftise s[ ieie dulce\i
=i cafea la dânsul.
Te las s[ judeci care fu uimirea cuviosului =i a musafirilor ,
când v[zur[ copila ie=ind din ietac ]n capot de noapte, =i ducându-se
s[ s[rute m]na prezidentului. Popii se uitau unii la al\ii ca
ni=te buim[ci\i. B[trânii, p[rându-le c[ v[d chiar pe satana, ]=i
f[ceau cruce boscorodind molitfe; tinerii o sorbeau cu ochii.
}n ast[ ame\eal[ ob=teasc[, mitropolitul l[sase s[-i apuce mâna
mahinalice=te, dar abia rumenile buzi=oare a feti\ei se atinser[
de mâna ast[ ve=ted[ =i zbârcit[, el o trase ca =i când s-ar fi atins
de un fier ro=u.
— Tic[loaso! strig[, ce obr[znicie e asta s[ intri aici ]n aceast[
scandaloas[ dezbracare
— Pardon, r[spunse =ireata c-un zâmbet nevinovat; nu =tiam
c[ s.sa — =i ar[ta pre s.Grigorie — avea musafiri. }i aduceam
metaniile care, ]n graba de a se duce la biseric[, le-a uitat ]n crevatul
meu; =i apoi vream s[-l mustru pu\intel c[ m-a l[sat a=a când
se umizea de ziu[, dup[ ce petrecu toat[ noaptea ]n bra\ele mele.