Negru pe alb.pdf

298 Constantin Negruzzi
Alexandru L[pu=neanul ... este propriu-zis o dram[ ]n mai multe acte, ]n
care un conflict primitiv se rezolv[ printr-o catastrof[. Povestitorul nu apare,
]n desf[=urarea ac\iunii, men\inut[ tot timpul sub ochii no=tri, decât cu rolul
=i aproape cu dimensiunile pe care le au ]ntr-o compozi\ie dramatic[. De
aceea, atunci când revenim de la nara\iunile scriitorului la scenele dialogate
avem impresia de a trece de la auxiliar la esen\ial, de la articula\iile cu valoare
artistic[ redus[ pe planul viu al crea\iei.
Sunt ]n nuvelele lui Negruzzi =i câteva tablouri, câteva descrieri, cum ar
fi aceea a m[cel[ririi boierilor. Dar nici aici scriitorul nu intervine pentru a
“spune”, ci pentru a ne “ar[ta”, nu pentru a fi “ascultat”, ci pentru a ne face
s[ “vedem”... F[când apel la puterea noastr[ de a imagina (“}nchipuiasc[-=i
cineva...”) autorul nu las[ nici o ]ndoial[ asupra inten\iei sale de a prezenta
=i nu de a povesti. +i pentru a-=i sus\ine aceast[ inten\ie, ]ntregul pasaj este
men\inut la imperfectul indicativului, un timp a c[rui facultate de a evoca
mi=carea a fost adeseori pus[ ]n lumin[. Gra\ie acestui timp totul pare a se
desf[=ura ]naintea ochilor no=tri... Pân[ =i moartea, care survine totu=i ca o
]ntâmplare instantanee, e ]nf[\i=at[ ca o ac\iune derivat[: “Cei mai b[trâni
mureau f[cându-=i cruce”. Prezentând totul ]n mi=care, totul este v[zut.
Tablourile nu ]ntrerup deci ceea ce doresc s[ ob\in[ scenele dramatice. Se
poate ]n adev[r spune c[ ]n primul plan al nuvelei lui Negruzzi nu se impune
nici povestitorul faptelor =i nici povestirea lui, ci numai faptele povestirii.
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Editura Hyperion, Chi=in[u,
1991, p. 52, 53.
Capodopera memorialistic[ a lui Negruzzi este f[r[ doar =i poate Cum
am ]nv[\at române=te (1836) cu stilul ei dulce =i proasp[t ca mierea de p[dure,
cu humorul ei b[trânesc =i viu, care o situeaz[ ]ntre permanen\ele prozei
noastre, dincolo de orice considerent istoric. Nu mai prejos ca semnifica\ie
artistic[ se ofer[ =i anecdota paremiologic[ P`cal[ =i Tândal[ (1842), unde
paremiologia, aici simpl[ aglomerare, se substituie cu uimitor me=te=ug
posibilei trame epice: R[sturnând realitatea cronologic[, ea pretinde a fi istoric
plasat[, pentru ca tradi\ia s[ triumfe, ]ntre Creang[ =i Urmuz.
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva, Bucure=ti,
1991, p. 31.