Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
111
cutezând a se ]mpotrivi, cetatea se va cotropi, =i garnizoana se va
trece subt ascu\itul sabiei.
— Du r[spuns m.sale, zise b[trânul, c[ laude =i ]ngroziri de
aste am mai auzit noi, =i tot nu ne-am sp[riet. Mai bine m.s. =i-ar
c[uta de drum =i ar da pace unor oameni care nu i-au f[cut nimic[.
Cetatea n-avem gând s[ i-o d[m cu una, cu dou[, macar c[ nu
sunt ]n ea nici averi, nici merinde. Tot ce-i putem da este plumbul
din pu=ce, pre care i-l vom trimite noi de pe ziduri, f[r[ s[ se mai
osteneasc[ s[ vie ]nuntru.
— Pleca\i-v[, zise trimisul, =i nu v[ pune\i capul ]n primejdie.
— Nu purta grij[ de capul nostru, domnule. Gândi\i mai bine
la al vostru.
— }nc[ o dat[ v[ ]ntreb, v[ ]nchina\i ori ba
— Ba.
Parlamentarul se duse.
Asaltul ]ncepu. Tunurile a=ezate pe scaune de lemn b[teau
necontenit cetatea. Pl[ie=ii r[spundeau cu gloan\e care nu f[ceau
gre=. Fie=tecare ]mpu=c[tur[ obora câte unul din vr[jma=i, =i mai
ales din ofi\eri, asupra c[rora erau \intite flintele lor. Le=ii piereau
f[r[ a face spor.
}n ziua dint[i, doi vân[tori pierir[. A doua zi =i a treia zi mai
c[zur[ cinci =i se r[nir[ doi. A patra zi c[zu ]mpu=cat ]nsu=i comandantul
artileriei le=e=ti, dar mai pierir[ trei din moldoveni.
Num[rul bravilor sc[dea pe toat[ ziua. Seara, adunându-se pe
lâng[ foc, v[zur[ c[ au sfâr=it =i muni\iile =i merindele.
— Ce este de f[cut, tat[ ]ntreb[ tân[rul vân[tor pe b[trânul,
care, r[nit la un picior, sta ]ntins pe o lavi\[.
— Câ\i au pierit d-ai no=tri
— Zece.
— +i nu mai avem nici praf, nici merinde
— Nu.
— Dac[-i a=a, apoi mâini diminea\[, urc[-te pe poart[ =i leag[
]n vârful s[ne\ii un =tergar alb; spune c[ ]nchin[m cetatea, cu