Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
131
+i la glasul lor f[ptura se resimte ]nviind.
Dar decât acel lux mare a naturii ]nflorite
Prefer[m mai bine umbra celor r[diuri lini=tite;
Acolo ]n ]ncântare sub frunzi=ul nep[truns,
Inima ]=i dezv[le=te simtimentul s[u ascuns.
Când copaci plecând asupr[-\i a lor frunte despletit[
}\i ]ntov[r[=esc pa=ii pe-o carare mult iubit[;
Când zefirul care-n =esuri de abia r[sufl[ lin,
Pintre frunze se aude ca un gem[t de suspin;
Toate chem la reverie, toate plec la ]ndurare,
+i-n r[coarea acea dulce inim-afl[ stâmp[rare.
C[ci condus[ de natur[ spre mai tinere gândiri,
Cu pl[cere-=i aminte=te trecutele suferiri.
Vezi p[râul acest trândav, sc[ldând paji=tea cea verde,
Cum prin flori trufa= se primbl[, =i subt arce verzi
se pierde
Valul s[u pare c[ poart[ lacrimi limpezi =i oft[ri,
}ndemnând cu-a sa murmur[ la duioase cuget[ri;
Lâng[ el o mândr[ salce cu lungi ramuri atârnate
}=i ]mplânt-]ntr-a lui ape cosi\ele-i resfirate;
Acea und[ gem[toare, acel arbure j[lind
Parc[ sunt doi juni prieteni ce, al nostru chin privind,
Se ]ndur l-a noastre patimi, la a noastr[ grea durere,
+i ne-aduc prin a lor fream[t o pl[cut[ mâng[iere;
Noi iubind comp[timirea ce ei vor a ne-ar[ta,
Afl[m vie mul\[mire lâng[ dân=ii a ofta.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
S-ascult[m, ce se aude Ce nou glas r[sun[ oare
A dumbr[vii cânt[rea\[, ginga=a privighetoare,
Prin accente iscusite r[diul tot a ]ncântat;
Ascultând-o simt c[-n sine-mi un nou ce s-a de=teptat.
Cât iubesc s[-mi opresc pa=ii subt umbra de desf[tare