Negru pe alb.pdf

284 Constantin Negruzzi
Anul 1848, atât de priincios libert[\ii popoarelor, a fost funest
pentru litere. Toat[ lumea se arunc[ ]n arena politic[. Lira lui
Lamartine se discord[, =i telescopul Arago prinse cea\[. Prea pu\ini
din români r[maser[ credincio=i cultului muzelor, =i ]ntre ace=ti
pu\ini nu trebuie a uita pe Donici. El f[cea din când ]n când câte
o fabul[, =i dup[ ce o cetea amicilor s[i, o ascundea degrab[ ]n
portofoliu; =i astfel a urmat, p[n[ ce oara mor\ii a sunat!
Nu ne-am ]ncercat a scrie biografia lui Donici; asta o vor faceo
al\ii mai competen\i decât noi. Nu vom termina ]ns[ aceast[
schi\[ ce e numai o trist[ amintire, f[r[ a reproduce cele ce am
scris la moartea lui ]n ziarul Trompeta Carpa\ilor:
“Alecu Donici nu mai este! Plânge\i, dobitoacelor! Voi, c[rora
el =tia a v[ da atât spirit! Istoricul vostru a murit.
“+tim c[ ne va spune c[ avem mul\i poe\i, infinitus est numerus,
atât de mul\i, ]ncât nu mai putem alege pe cei buni din cei
r[i. +tiu c[ sunt =i destui prozatori, ]ns[ operele lor sunt atât de
grele de mistuit, ]ncât preferim a ceti Alecsandria, decât multe
alte scrieri preten\ioase. Este aceasta un viciu al gustului nostru
Se poate. Dar[ ne vine s[ zicem =i noi cu poetul:
Si Peau d’âne m’était conté,
J’en aurais un plaisir extrême.
“Tot a=a e =i cu fabulele lui Donici. Cine nu-=i aduce aminte de
Gâ=tele, de Pufu=or pe boti=or, de Judecata momi\ei, de Carul cu
oale, de M[garii din Parnas, de Lupul nazir, =.c.l., =.c.l., ar trebui
s[ le ]n=ir[m pe toate.
De la Esop, pe care-l silabisim pe b[ncile =coalei, p[n[ la
Lafontaine, Krâloff, Donici, apologul ca =i proverbul a fost totdeauna
]n\elepciunea na\iunilor. }n fabul[ vezi pe judec[torul prevaricator,
pe dreg[torul nedrept; =i acei pe cari nimene n-ar cuteza a-i
numi pe nume, apologul ]i arat[, ca ]ntr-o oglind[, sub masca unui
lup, a unei momi\e, =i toat[ lumea ]i cunoa=te. +i s[ nu creaz[
cineva c[ e lesne a face o fabul[. Francia avu mul\i fabuli=ti: nici