Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
copilului s[u!... S[rmanul prunc! ]l sim\ cl[tinându-se ]n sânul
meu... s[rman[ tic[loas[ fiin\[, bl[stemat[ p[n[ a nu vedea lumina!...
ah! el e ru=inea =i nenorocirea maicei sale. Mai bine s[
moar[, s[ nu cunoasc[ pe tat[-s[u, care m[ calc[ ]n picioare...
Cine =tie, poate ]ntr-o zi va fi ca =i el de nelegiuit, sau ca =i maic[-
sa de nenorocit[!”
Sufletul ei s-a l[sat la acest discuraj, care este groaznic când e
cineva singur; pe urm[, nu =tiu ce ]nfrico=[toare presim\iri a unui
trai viitor am[rât =i chinuit au venit =i au sfâ=iat biata sa inim[;
pe urm[ o fric[ fantastic[ i-a ]nchipuit ni=te n[luciri fioroase.
S[rmana fat[ sim\i sângele sleindu-se ]n vinele sale.
Se duse la mas[, =i luând un condei, scrise c-o mân[ tremurând[:
“Eu mor!... M[ duc s[ aflu lini=tea pe care mi-ai r[pit-o. }\i
iert moartea mea, dar nu-\i voi ierta niciodat[ pe aceea a nevinovatului
prunc ce port ]n sânul meu... La ziua judec[\ii, când iar
ne vom ]ntâlni, el te va trage la poalile scaunului celui vecinic, ca
s[ dai seam[ de dou[ mor\i.”
Apoi, sim\ind o fierbin\eal[ mare, ]=i lep[d[ =alul =i v[lul, lu[
pistolul cel ]nc[rcat =i r[zim[ \eava de inima sa. O detunare r[sun[!
Plumbul intrând sub \â\a stâng[, a frânt o coast[, =i petrecând
inima, a ie=it prin spate. Zoe c[zu moart[.
25
IV
“Hélas! que j’en ai vu mourir de
jeunes filles!”
V. Hugo
}n ziua aceea era parad[ domneasc[.
De diminea\[ pompierii stropiser[ podul, =i la toate r[spintinile
câte un zapciu al agiei oprea carele s[ nu se vâre, p[n[ dup[
trecerea alaiului.