Negru pe alb.pdf

102 Constantin Negruzzi
pre sine, nici pre \ar[, de nu va fi unire ]ntre boieri =i de nu vor
ave dragoste =i supunere c[tr[ domn.
— Cât pentru mine, urm[ a zice, de m[ voi =i ridica din boala
aceasta, sunt hot[rât a m[ duce la c[lug[rie ]n mon[stirea Slatina,
unde s[ m[ sp[sesc, câte zile ]mi va mai l[sa Dumnezeu. Deci,
v[ rog, p[rin\i arhierei, de m[ ve\i vedea aproape de moarte, s[
m[ tunde\i c[lug[r...
Nu putu vorbi mai mult. Convulsiile ]l apucar[ =i un le=in
grozav ca moartea ]i ]nghe\[ trupul, ]ncât mitropolitul =i episcopii,
crezând c[ se sfâr=[=te, ]l c[lug[rir[, puindu-i nume Paisie, dupre
numele Petru, ce avea p[n-a nu se face domn.
Dup[ aceasta, salutând pre doamna Ruxanda de regent[ ]n
vremea minorit[\ii fiiului ei, proclamar[ pre Bogdan de domn.
Apoi ]ndat[ pornir[ stafete pe la boierii din \ar[ =i emigra\i =i pe
la capitanii o=tilor.
Abia amurgise când Stroici =i Spancioc sosir[.
Desc[lecând pe la gazde, alergar[ cu prip[ la cetate. Cetatea
era mut[ =i pustie ca un mormânt de urie=. Nu se auzea decât
murmura valurilor Nistrului, ce izbea regulat stâncoasele ei coaste
sure =i goale =i strig[tul monoton a osta=ilor de straj[, carii ]ntru
lumina crepusculului se z[reau r[z[ma\i pe lungile lor lance. Suindu-se
]n palat, ]i cuprinse nu pu\in[ mirare ne]ntâlnind pre nime;
]n sfâr=it, o slug[ le ar[t[ camera bolnavului. Voind s[ intre, auzir[
un mare zgomot =i se oprir[ ca s[ asculte.
L[pu=neanul se trezise din letargia sa.
Deschizând ochii, v[zu doi c[lug[ri stând unul la cap =i altul
la picioarele sale, neclinti\i ca dou[ statuie de bronz; se uit[ pe
dânsul =i se v[zu coperit cu o ras[; pe c[p[t[iul s[u sta un potcap.
Vru s[ r[dice mâna =i se ]mpiedec[ ]n ni=te metanii de lân[. I se
p[ru c[ viseaz[ =i iar[=i ]nchise ochii; dar redeschizându-i peste
pu\in, v[zu acelea=i lucruri, metaniile, potcapul, c[lug[rii.
— Cum te mai sim\i, frate Paisie ]l ]ntreb[ unul din monahi,
v[zându-l c[ nu doarme.