Negru pe alb.pdf

112 Constantin Negruzzi
tocmal[ s[ ne les[ slobozi s[ ie=im =i s[ ne ducem unde vom voi.
A=a se urm[. Le=ii primir[ toate condi\iile cerute. Oastea se
]n=ir[ ]n dou[ rânduri, l[sând prin mijlocul ei loc ca s[ treac[
garnizoana, =i poarta se deschise.
Atunci, ]n loc de o straj[ numeroas[, se v[zur[ ie=ind =ese oameni,
din care trei duceau pe umerele lor pe al\i trei ce erau r[ni\i.
— Ce este aceasta strig[ Sobie\ki r[pezindu-se calare ]naintea
lor. Ce sunte\i voi
— Str[jerii din cetate, r[spunse b[trânul r[nit, din spatele fiiului
s[u.
— Cum! atâ\a sunte\i
— Zece din noi au pierit din mila m.tale.
— Voi a\i cutezat a v[ ]mpotrivi mie =i a-mi omor] atâ\a viteji
zise regele. O, asta nu se va trece a=a! urm[ turbat de mânie; trebui
o pild[ pentru cei asemine vou[, =i pilda va fi groaznic[ =i vrednic[
de fapt[. Nu merita\i a muri de sabie, ci de =treang. — Spânzura\i-i!
Pe loc osta=ii ]ncungiurar[ pre pl[ie=i, carii, depuind jos r[ni\ii,
]=i f[cur[ semnul crucii =i, r[z[mându-se pe s[ne\e, se uitau cu
nep[sare la preg[tirile ce se f[ceau pentru moartea lor. Ofi\erii
priveau cu ]nduio=are aceast[ scen[.
— Fie-mi iertat, sire, zise atunci Iablonovski, apropiindu-se cu
respect de regele care =edea posomorât =i mânios, a ar[ta m.tale
c[ ace=ti viteji n-au f[cut decât datoria lor, datorie patriotic[ =i
vrednic[ de toat[ lauda, =i c[ au avut norocirea a câ=tiga f[g[duin-
\a marelui Sobie\ki c[ vor fi slobozi =i nesup[ra\i.
— }\i mul\[mesc, vrednice al meu tovar[= de arme, zise Sobie\ki
ca de=teptat din somn, ]\i mul\[mesc c[ m-ai oprit de a face o
fapt[ def[imat[. Ai cuvânt; oamenii ace=tii s-au purtat viteje=te.
S[ li se deie fiec[ruia câte cincizeci de zlo\i. Apoi, ]nturnându-se
c[tr[ români: Voinicilor, zise, sunte\i slobozi, merge\i ]n pace =i
spune\i copiilor =i fra\ilor vo=tri c[ a\i avut cinstea a v[ ]mpotrivi
cinci zile regelui de Polonia.