Negru pe alb.pdf

262 Constantin Negruzzi
SCRISOAREA XXVIII
(Pelerinagiu)
CUPRINS
Octombrie 1852
— Haide, b[ie\i! ]nc[leca\i =i lua\i seama la hopuri.
— Unde mergem
— La Ocn[.
Surugiii s-au uitat lung la mine. S[rmanul! — vor fi zis ]n
gândul lor — oare ce-a f[cut de-l trimit la Ocn[ Apoi au ]nc[lecat
=i chiuind =i plesnind, am purces ]ntr-un galop furios care a \inut
tocmai — dou[ minute! Pe urm[, cu toate opintirile, bicele,
strig[tele, am ]nceput a merge, zicând ca cucoana Ghiri\a:
Of! m[ri frate,
De ai p[cate
Cu cai de po=t[ s[ te porne=ti,
De mult[ trud[,
De mult[ ciud[,
Te vezi cu po=ta c[-mb[trâne=ti.
C[ci dac[ pleac[,
Colbul te-neac[,
Glodu-\i lipe=te benghiuri pe nas,
Biciul pocne=te
De te-asurze=te
+i caii po=tii alerg la... pas.
Cahin, caha am trecut prin Roman, am g[sit Bac[ul, =i am
]naintat spre Târgul-Ocnei. Cum am agiuns ]n valea C[lug[rei,
caii s-au oprit de la sine. Am ]ntrebat pre surugii care e pricina
Ei ]mi r[spunser[ c[ de mult caii de po=t[ nu merg decât desh[-
ma\i p[n-]n valea Petricic[i, =i c[ trebui s[ pun boi la tr[sur[. Fiind
dar c[ obiceiul p[mântului ajunge prin ]ntrebuin\are a se face lege,
ca unul ce sunt supus legilor, am tocmit boi cu care m-am suit =i
m-am coborât ]n vro =as[ ceasuri p[n[ ]n valea Or[=ei, ]ntov[r[=it