Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
Ginga=a copil[ ceti r[va=ul f[r[ s[ zic[ nimic, f[r[ s[ verse
macar o lacrim[. Inima ]i era plin[ =i suspinele, gr[m[dindu-se
]n sânul ei, o ]n[du=eau. Dup[ o ]ndelungat[ =i cumplit[ t[cere,
c[zu ]ngenuncheat[ dinaintea icoanei mântuitorului, zicând:
“Dumnezeule, fie-\i mil[ de mine =i nu m[ aduce la desn[d[jduire!”
Sanda, b[trân[ femeie care o slujea, care o hr[nise cu sânul
s[u ]n pruncie =i o crescuse ]n copil[rie, stând ]ntr-o camer[ al[-
turat[, se apropie de o u=[ cu geamuri, prin care se vedea ]n odaia
st[pâne-sei, =i ridicând perdeaua, v[zu aceast[ desn[d[jduire,
aceast[ durere atât de adânc[. Ea nu ]ndr[zni s[ intre, respectând
cuceria st[pâne-sei; dar neauzind nimic =i v[zându-o tot ]ngenuncheat[
cu fa\a la p[mânt, intr[ ]n odaie ca s[ o scoa\[ din ni=te
cuget[ri atât de triste. }n zadar ]ns[ ]i vorbi; deci apropiindu-se o
g[si rece, ]nghe\at[, o socoti moart[.
Lu[ ]n bra\e pe aceast[ biat[ fat[ pe care o leg[nase =i cu care
]mp[r\ise soarta sa. O numi cu acela= nume de Zoi\[, precum
odinioar[, =i o dismierd[ ca =i atunci. Silindu-se s-o de=tepte din
acea dureroas[ letargie =i, ne=tiind de trebuie s[ doreasc[ a o
vedea ]nviind ca s[-=i afle iar[=i durerea, sau mai bine s[ vaz[
moartea pecetluind acest secret de nenorocire, “s[rmana Zoi\[!
zise, =i o lacrim[ c[zu din ochii bunei b[trâne, cât e de frumoas[!
poate ar fi mult mai bine pentru dânsa s[ nu se mai trezeasc[!”
Aceast[ dorin\[, de=i barbar[, se cuno=tea c[ vine dintr-o inim[
credincioas[ c[tre st[pân[-sa.
O puse ]n pat =i, peste pu\in, Zoe deschise ochii.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
— Du-te, mam[, acas[ la N... =i las[ r[va=ul acesta la o slug[
a lui, ca s[-l dea, când se va ]ntoarce din c[l[toria sa, sau s[-l
trimi\[ cu po=ta unde s[ va fi aflând. Spune s[ nu se piard[, c[ci
]n el este o cosi\[ din p[rul meu.
Astfel vorbea Zoe c[tr[ Sanda, dadaca =i singura sa prieten[,
câteva zile dup[ ce priimise scrisoarea sus-]nsemnat[ =i b[trâna
23