Negru pe alb.pdf

202 Constantin Negruzzi
S[ ias[ p[n-]n ziu[, pe r[ceal[, s[ capete vrun gutunar! S[ nu-\i
p[ze=ti s[n[tatea care mi-e atât de scump[! fi! nu-i frumos, domnule,
=i ca s[ te pedepsesc, n-o s[ te s[rut trei zile. Auzitu-m-ai
Zicând aceste, se uita la cuviosul episcop, ]ncre\ind din sprincenu\e
=i strângând guri\a.
Acum ]nchipuie=te-\i, de po\i, mina c[lug[rilor. Cât pentru
s.Grigorie, oborât sub ast[ nou[ lovire, r[dica numai ochii la cer
=i suspina. }n sfâr=it, dup[ o t[cere de spaim[ =i de mirare ce \inu
câteva minute...” Fost-ai la Br[ila când o b[teau ru=ii
— Ba.
“Precum când fitilul artilerului a dat foc minei care era s[
oboare o bucat[ din zidul cet[\ii ca s[ fac[ loc o=tilor s[ intre, =i
care — ]ntre noi s[ r[mâie — nu se nimeri cum s-a=tepta, mai
]nt[i nu s-au auzi decât un =uierat surd =i prelungit, =i pe urm[
nimic[, =i pe urm[ un pocnet grozav; asemene =i soborul, dup[
ce se mai desme\i, izbucni cu str[=nicie. U! O! Pi! Bre! Ce scandal!
Ce nelegiuire! Doamne Dumnezeule! Sodom[! Niniv[! Filistean!
Amalecit! =.a. Era un vuiet de nu se mai auzea. Abia dup[
mult[ nevoie, prezidentul izbutind a-i face s[ tac[, se adres[ c[tr[
s. Grigorie:
— Iat[ dar morala ta cea evangelic[, zise; asta \i-e evlavia cea
atât de l[udat[! Vas[zic[, aste nu erau decât o masc[ scârboas[
cu care voiei s[ am[ge=ti lumea! Asta e pilda care dai oilor tale,
p[storule avea dreptate norodul s[ strige asupra ta! }n l[turi,
p[c[tosule! S-ar c[dea s[ mori de ru=ine! — +i tu, fiica p[catului,
tu hananeeanc[, tu Magdalin[, care ai cutezat s[ aduci p[n-aici
scandalul =i ispita prin veninul dr[ce=telor tale frumuse\i, spune,
poam[ a iadului! cum ai putut ]n=ela pe acest nevrednic c[lug[r
— S[ nu b[nuie=ti, pre-sfin\ite, r[spunse tic[loasa fat[ dând
un hohot de râs, dar mi se pare c[ vorbe=ti cam ]n dodii f[cândumi
o asemine ]ntrebare. Eu s[-l ]n=el! o copil[ de =aisprezece ani!
Zi mai bine c[ dumnealui m-a ]n=elat, f[g[duindu-mi multe de
toate.