Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
159
CALIOPI. D[-mi s[ beu ca s[ m[ lini=tesc. (St[nic[ ]i d[ de
b[ut.) Parc[ s-aude nu =tiu cine; vezi cine-i, St[nic[, ]ntreab[
numele =i anonseaz[ frumos. (St[nic[ iese.) N-oi mai auzi vorbind
de vrâsta mea de-acum, slav[ Domnului!
Dac[ crud timpul cu-a lui ravagiuri,
Natura noastr[ o vesteze=te,
Ne r[mân ]nc[ multe-avantagiuri;
Inima arde =i sfârâie=te.
Precum =i vinul când se-nveche=te
E mai puternic, mai cu pl[cere,
Astfel femeia de ce iube=te,
De ce tot ]nc[ amor mai cere.
SCENA 7
Cucoana CALIOPI, baron FLAIMUC, ST{NIC{
ST{NIC{ (anun\ând). Baron Flaimuc.
CALIOPI. Bonjur, domnule baron. (Sculându-s[, las[ s[ cad[
basmaua.)
FLAIMUC. Untertenigster. Fon di cuconi\[ ai dat jos... (Arat[
basmaua.)
CALIOPI (luându-=i basmaua). Mersi, baron.
FLAIMUC. Se pare poate curioz la cuconi\a vizita meu, dar
zo precum Dioghenes grihi=er filozof c[uta un om, eu gnedige
frailain, caut un baronesa pentru mine, un curioz baronesa. Caut
mult un curioz baronesa, =i acum mi se pare am g[sit pe dânsul.
(Ar[tând cu degitul la c-na Caliopi.)
CALIOPI (alintându-se). Diogen c[uta un om des[vâr=it.
FLAIMUC. Eu am g[sit un femeie, care are tot sfâr=it.
CALIOPI. Galanteria dumitale, domnule baron, m[ ]ncânt[,
de=i m[ ]ngrij[=te c[ n-oi pute ]ndestul r[spunde la opiniunea
ce v[ face\i de mine.