Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
109
— Doamne fere=te! ziser[ pl[ie=ii f[cându-=i cruce.
— A=a, urm[ tân[rul, eram acolo când au mers s[ ieie racla
sfintei, dar c[lug[rul, sim\ind, au ]nchis poarta, =i n-au vrut s[
deschid[; atunce...
— Pui de om, c[lug[rul! strigar[ ascult[torii.
— Atunce craiul lor au poroncit s-aduc[ tunurile ca s[ sparg[
por\ile, dar mai ]nt[i au trimis r[spuns c[lug[rului, care =edea ]n
clopotni\[, s[ deschid[, ori face mon[stirea praf =i pulbere.
— Auzit-a\i acolo litfa cea p[gân[! +i ce au f[cut popa
— El au r[spuns c[ nu se a=tepta s-aud[ a=a vorb[ de la un
]mp[rat care se zice cre=tin, =i c[ m.s. ]i mare =i puternic, poate
s[ fac[ ceea ce zice, dac[ nu se teme nici de Dumnezeu, nici de
sfin\ii lui, dar el nu deschide poarta, ci s-a ]ngropa sub zidurile
bisericii =i apoi lumea va judeca ]ntre dânsul, atât de slab, =i ]ntre
m.s. atât de tare. Auzind aceste, leahul s-au f[cut foc de mânie =i
das[ acum poronc[ s[ ]mpu=ce, când unul din hatmanii lui i-au
zis nu =tiu ce. Cum ]mi spunea oamenii, i-au zis c[ nu se cade s[
fac[ a=a lucru, s[ strice casa Domnului =i altele multe. }ndestul
c[ l-au ]nduplecat s[ deie pace bisericii.
— +i ce fac acum le=ii la Ia=i
— Este o s[pt[mân[ de când s-au dus, dup[ ce au v[zut c[ nu
mai au merinde pentru o=ti, =i au purces pe Bahlui ]n sus, gândind
c-or g[si de toate; dar acolea s[ vede\i. Vod[, din lag[rul turcilor,
cum au auzit de aceasta, au =i pornit dup[ dân=ii un mârzac c-o
mul\ime de tatari =i vro cinci steaguri de moldoveni, iar mai ]nt[i
au trimis pe loc pre capitanul Turcule\ c-o straj[ de c[l[re\i care,
apuc[nd ]nainte, au scos to\i oamenii de prin sate, au dat pojar
fânului =i fâna\elor, au ascuns prin gropi grâul =i orzul, =i du=manul
au g[sit tot pustiu ]n drumul s[u, ]ncât, agiungând la Cotnar, nu
g[sea s[ m[nânce decât poamele copacilor; ba ]nc[ au pus prin
b[l\i =i ni=te ierburi veninoase de care cum bea, cr[pa; =i vai de
capul lor! piereau cu sutele =i ei =i caii, iar care r[mânea pe urm[