Negru pe alb.pdf

246 Constantin Negruzzi
SCRISOAREA XXII
(Istoria unei pl[cinte)
CUPRINS
Decembrie 1847
}\i aduci aminte de copil[ria noastr[ — care s-a dus ca s[ nu
se mai ]ntoarc[! — ce pl[cut[ impresie ne f[cea strigarea: coooovrigi!
gugo=eeeele! Cum alergam to\i, copii =i b[trâni, =i cei mai
mari =i cei mai mici; cu ce ner[bdare a=teptam s[-=i puie pl[cintarul
jos tablaua din cap, =i cât de iute i-o de=ertam!
Ast[zi pl[cintele au pierdut valora lor =i pl[cintarul poezia lui;
civiliza\ia l-a omorât. To\i l-au p[r[sit, =i surâsul se vede pe buzele
lui numai când e cungiurat de b[ie\i =i de copii, singurii ce i-au
mai r[mas credincio=i. Ace=tia uneori ]i mai de=eart[ tablaua, iar
cele mai adese se ]ntoarce seara acas[ cu dânsa plin[. Atâta numai
c[ marfa lui e marf[ ce nu aduce pagub[; ce nu se vinde se
mânânc[.
La 1821, dup[ spargerea eteri=tilor, pa=a din Ia=i, v[zând c[
nu poate scoate pre ianiceri din \ar[ ceru ajutor. I se trimiser[
deci spre acest sfâr=it câteva mii de tulimeani (mili\ie). }n toate
zilele urma colizii ]ntre ei, =i ele se sfâr=eau totdeauna prin
moartea a câ\iva.
}ntr-una din zile — era iarmaroc pe =esul Frumoasei — un
pl[cintar s-a dus cu o pohace s-o vând[; un tuliman o târguia,
când un ianicer vine =i vrea s-o ieie. Tulimanul ]ns[ nu o d[. Iataganele
iese din teac[. Tulimeni =i ianiceri se amestec[ la sfada
pl[cintei, =i comedia se mântuie cu uciderea a vro treizeci de in=i
din ambe p[r\ile; iar pl[cinta, trista cauz[ a acestei dispute, =i
autorul ei au r[mas turti\i =i h[cui\i ]ntr-o balt[ de sânge.
}n vremea domnilor fanario\i, pl[cintele =i gugoa=ele erau mult
mai c[utate. Un domn grec — a c[rui nume ingrata istorie a uitat
a ne-l p[stra — era un mare mânc[u de pl[cinte. Caimac, gugoa=e,