Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
199
— Pre cinstea mea! am zis, râzând de calamburul vecinului.
— Apoi dar d. autor =-a b[tut joc de noi.
— Cum a=a!
— Eu nu-\i vorbesc pove=ti. Când ]\i spun c-am cetit istoria
\iganilor, tip[rit[ ]n via\a s. Grigorie...
— }n via\a s.Grigorie! M[ treci cu =aga, vecine, urm[i râzând.
— A=a, boierule, a=a, ]n via\a s. Grigorie. }n zadar râde\i,
d-voastr[ ace=ti carii nu =ti\i nimic, macar c[ hojma ceti\i. }n
locul flec[riilor fran\uze=ti, de ai fi cetit Vie\ile sfin\ilor, nu teai
uita la mine a=a holbat. Dar v[ petrece\i numai vremea a
f[ta ni=te stihuri schil[voase, pre care nu le ]n\elege nime, =i
care nu pl[tesc o slov[ din Arghir... A! afar[ de Aprodul Purice
a d-tale, care m-a f[cut s[ râd de m[ durea inima.
Barbarul! gândea c[-mi face un compliment, =i nu =tia cât m[
umilea! Auzi colo! f[cusem comic, f[r[ s[-mi treac[ prin gând.
— S[ venim la istoria d-tale, nene Bogonos, zisei ca s[ curm
vorba literaturii.
— Bucuros, r[spunse; =i str[nutând =i tu=ind, ]ncepu:
“Odinioar[ la Agrigenta, unde s.Grigorie era episcop, se afla o
parte de norod smreduit[ de eresuri, =i ]nver=unat[ asupra cuviosului
barbat care voia s[-i scoat[ din r[t[cire. Dar ]n zadar bunul
p[stor se silea a-i ]ndrepta. Ei ]=i b[teau joc de sfaturile lui, =i de
multe ori ]n biseric[ li se ]ntâmplau s[ adoarm[ =i s[ hor[iasc[
când era mai frumos. Cu toate aceste, sfântul (care nu e un sfânt
de rând, precum te po\i ]ncredin\a din ceaslov) nu se da, ci hojma
le spunea de focul Gheenii =i de muncile ce-i a=teapt[ pentru
f[r[delegile lor. Iat[ dar c[ ]ntr-o duminic[, oile aste pierdute —
precum el le numea — se pun de pând[, =i când el ie=i din biseric[,
]ncepur[ a-l ]mpro=ca cu pietre, urmându-l cu sud[lmi =i cu
oc[ri p[n-acas[.
Oricare altul, afar[ de s.Grigorie, i-ar fi lasat s[-=i peard[ sufletele,
el ]ns[ nu ]ncet[ de a-i mustra =i de a-i ]nv[\a, p[n[ ce ]n
sfâr=it mul\i dintr-]n=ii, cunoscându-=i gre=ala, s-au ]ntors la cre-