Negru pe alb.pdf

74 Constantin Negruzzi
Coperi\i de rane grele, f[când semnul sfintei cruci,
}=i dau duhul sub cu\itul s[lbatecilor haiduci!
Pârc[labul plin de scârb[, cu câ\iva boierina=i,
Mai având pe lâng[ sine vro sut[ de c[l[ra=i,
N[dejde de mântuire de nic[iuri a=teptând,
+i decât trai cu ru=ine moarte mai bine-alegând,
Hot[r[=te s[ s-arunce ]ntre du=mani desperat,
+i s[ moar[ cum se cade unui brav adev[rat.
Când deci ast[ hot[râre a ]mplini se g[tea,
Iat-un c[l[re\ z[re=te ce-n fug[ spre el venea,
De pulbere ce r[dic[ calul s[u cel ]nspumat
Nu putea ca s[-l cunoasc[, dar inima i-a s[ltat,
Ea parc[-i spunea c-acela aduce vrun ajutor,
Pentru bravii ce de unguri f[r[ mil[ se omor.
Nu trecu mult =i atunce ochilor nu a crezut,
Când pre Purice aprodul lâng[ dânsul a v[zut,
Purice, care-n r[zboaie a fost pururea vestit,
Român vrednic ]ntru toate, a lui +tefan favorit.
—”Pârc[labe, s[n[tate! (zice), +tefan a plecat
Cum lu[ ]n=tiin\area ce prin cartea ta i-ai dat;
+i m-a =i pornit la tine ca s[-\i spun s[ te gr[be=ti
S[ aduni oameni de oaste câ\i vei putea s[ g[se=ti,
+i-naintea lui ]ndat[, cu to\ii s[ alerga\i...”
— “Oamenii mei, iat[-i, frate, cu vr[jma=u-nc[iera\i!
}i r[spunde pârc[labul, de trei ceasuri ne-ncetat
Se lupt[ cu vitejie =i mult sânge s-a v[rsat,
C[ci a du=manilor no=tri num[rul e ]nzecit,
+i zece-odihni\i unguri stau p-un român ostenit!”
Aprodul atunci ]i zice: ”De este a=a, apoi
S[ te tragi cu cât[ oaste \i-a r[mas ]nc[ spre noi,
C[ci acum la Siret, +tefan trebuie s[ fi sosit,
Eu m[-ntorc, te las cu Domnul, solia mi-am ]mplinit”.
Sfâr=ind, f[r[ de zabav[, s-arunc[ pe calul seu,