Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
203
Zicând aceste, salut[ cu gra\ie adunarea =i ie=i cântând ]ncetinel:
Dulce odor ]mi lumineaz[...
— O, culmea hulii =i a batjocurii, strig[ prezidentul soborului,
f[cându-=i cruce! Doamne! fie-\i mil[ de noi! Apoi adresându-se
c[tr[ ceilal\i vl[dici: Fra\ilor, ]ntreb[, ce socoti\i Ce pedeaps[
vrednice=te omul acesta
— Moarte! r[spunse ]ntr-un glas adunarea.
— Moarte! strig[ s.Grigorie, pre care aceast[ zicere ]l trezise
din buim[ceala ]n care-l adâncise scena ce urmase, moarte! A,
domni=orilor! Vre\i s[ m[ osândi\i la moarte Se vede c[ a\i uitat
cuvintele mântuitorului E, bine! cel ce nu se =tie gre=it iaie pietre
=i m[ ucid[. Auzindu-v[, cineva ar gândi c[ sunte\i ni=te
sfin\i=ori abia ie=i\i din rai. Dar pu\in[ r[bdare, =i v[ voi ar[ta c[
toat[ comedia asta e o neru=inat[ napaste a clevetitorilor mei. S[
se deschid[ u=ile! S[ intre toat[ lumea! Drept este Domnul! El
nu-mi va t[g[dui agiutorul s[u ca s[ pot obor] pre du=manii mei.
}ndat[ s-au deschis u=ile, =i gloata, care a=tepta afar[ rezultatul
delibera\iei soborului, n[bu=i ]nuntru ca un =iroi, aducând =i pre
juna fat[ (care ]ntre aceste ]=i f[cuse toaleta) ca o martur[ vie.
— Domnilor! zise atunci episcopul, sfântul sobor, am[git de
intrigile =i pârele voastre, m[ ]nvinov[\e=te cu un p[cat de moarte;
dar fiindc[ mi-e mil[ de sufletele p[c[to=ilor, =i nu doresc s[-i
v[d osândi\i pentru vecinicie din pricina mea, ce a\i zice dac[
v-a= ar[ta c[ nimic nu-i adev[rat din toate prih[nirile ce a\i pus
duhovnicescului vostru p[stor
— Am zice c[ vrei s[ ne spui minciuni gogonate =i gugo=i
cornorate, =i nu te-am crede, c[ci avem dovezi; =i iac[t-o dovada,
adaoser[ tic[lo=ii ]mpingând pe fat[ ]nainte.
— Apropii-te, fiic[, zise sfântul, =i m[rturise=te adev[rul, ]n
cuget curat =i cu mâna pe inim[, pentru c[ de la asta atârn[ soarta
ta de fa\[ =i viitoare.