Negru pe alb.pdf

144 Constantin Negruzzi
Te vinde pre tine =i te viclene=te,
Iar tu nici gânde=ti!”
Eu ]i d[dui aur =i ]l bl[st[m[i,
+i pe credinciosu-mi rob atunci chem[i.
Pe calul meu ager s[rii cu gr[bire,
+i l[sându-i frâul ca vântul zburam,
Nu sim\eam durere, nici comp[timire,
Ca piatra eram.
O negur[ ochii ]mi p[injini,
+i ]nghe\ul mor\ei inima-mi slei.
Dar când casa grecei z[rii de departe,
Sl[bi tot curajul =i puterea mea;
Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte,
+i intru la ea.
O, vai! o, turbare! o, chin nedescris!
V[z... aievea oare sau e vrun r[u vis
V[zui f[r[delege, v[zui pâng[rire!
Pe-un arman ]n bra\e \inea strâns la sân,
+-a lor buzi lipite ar[tau sim\ire,
Numai prin suspin.
Iute ca un fulger palo=ul am scos...
C-o crunt[ lovire i-am pr[v[lit jos!
Apoi a lor trupuri c[lcând cu turbare,
Priveam a feti\ei chipul cel pl[cut,
Guri\a-i deschis[ cerea s[rutare
+-]ntr-acel minut.
Atunci de pe capu-i =alul am luat,
+-am =ters ]n t[cere fierul sângerat.