Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
}ns[ toamna suferind[ potrivit[ cu-al s[u chin
E un leac l-a lui durere, un p[rta= l-al s[u suspin.
Acel =es, acea dumbrav[ =i colnicele cernite
}l privesc, =i de-a lui jale parc[-s =i ele mâhnite.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cât iubesc printre ruine s[ m[ primblu-adeseori,
Monumente p[r[site a c[ror locuitori
F[ceau lumea s[ r[sune de-a lor fapte l[udate,
Trei lucruri iubind ]n via\[, onor, glorie, dreptate.
Dar pierir-acum eroii, =i ai lor urma=i mi=ei,
Interesul au pova\[ =i-nvr[jbirea ]ntre ei! —
Nu mai sunt! — A lor cenu=[ ce-n v[zduh fu aruncat[
De fii corci =i f[r[ cuget cu dispre\ este c[lcat[!
Ah! curând sosi-va vremea tic[lo=ii a sim\i
}n ce râp[ egoismul are a-i pr[p[stui!...
Cugetând la vechi eroii, =i privind a lor morminte
De Saturn desfigurate, ]mi aduc ades aminte
Cât de mari au fost odat[, câte neamuri au ]nvins,
+i simt ochi-mi c[ se ]mplu de un patriotic plâns.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
V[d o veche monastire, sfânt azil de poc[in\[,
Unde nevinov[\ia ]=i aleas[ locuin\[.
Al aramei tristul sunet gândul meu a de=teptat,
Spre loca=ul mântuirii pa=ii mei a ]ndreptat.
}n aceste ziduri sfinte unde Domnul se m[re=te,
P[c[tosul alinare con=tiin\ei lui g[se=te;
Aici suflete viteze, p[r[sind a lumii greu,
}=i petrec restul vie\ii l[udând pre Dumnezeu.
Gândul lor fugind din lume este numai vecinicia,
Când ]i v[d, un nou pre\ are ]n ochi-mi melancolia,
Judecând c[-n lumea asta ne e dat s[ suferim...
133