Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
— Asta e nedrept. Dac[ natura m-a f[cut u=or, pentru ce s[
m[ ]ngreuie cât un grosoman, ce trage poate opt sute de litre
— A=a e regula.
— Care soco\i c[ va lua premiul ]ntreb[ doamna B. pe
judec[torul de câmp.
— Precum gândesc, Meleli va câ=tiga, c[ci e bun c[l[re\.
— Care e Meleli am zis.
— Acel mic, acolo, cu un strai unguresc larg, ]ncât pare c[ e
de ]mprumut.
— Slab[ n[dejde, am urmat, c[ci n-are nicicum aer c[l[resc.
— S[-l vede\i pe cal, ve\i judeca altfel; dar aud chemândum[.
M[ ierta\i, m[ rog.
Judec[torul alerg[ =i, g[sind toate formalit[\ile ]mplinite, dete
semnalul strigând: allez!
Alerg[torii plecar[ ca s[geata.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
— M[ uit la vara d-tale, ]mi zise doamna B., =i sim\esc o nespus[
comp[timire pentru soarta ei; atât de tân[r[ =i atât de nenorocit[!
Abia ]ncepuse a gusta dulce\ile unei c[s[torii potrivite,
cu ]nt[iul ei barbat, colonelul D., tân[r, frumos, viteaz, =i moartea
]l secer[ sub zidurile Silistrei.
Acum, acest al doile...
— O! ea ]l iube=te.
— Nu m[ ]ndoiesc, c[ci d. Ipolit merit[ a fi iubit, dar ce amar
trebuie s[ fie ]n sufletul lui =i cât[ jale ]n inima so\iei sale, care
seam[n[ Antigonei sprijinind pe Edip.
— Cu deosebire c[ acel vestit rege a Tebei era b[trân =i d. Ipolit
este ]nc[ ]n floarea june\ei.
— Vai de el! cu atâta e mai de tânguit, pentru c[ ]n vrâsta
]nfocat[ a tinerelor sim\iri, via\a i s-a f[cut o povar[ dureroas[.
— }n adev[r, am luat seama c[ nu vede bine, dar asta poate fi
o boal[ trec[toare.
33