Negru pe alb.pdf

80 Constantin Negruzzi
}n vremea aceasta +tefan s[ se scoale izbutind
+i din c[derea aceea nimic[ nep[timind,
Cere alt cal; deci ]ndat[, Purice desc[lec[,
+i \iind frâul =i scara la domnul s[u ]l tr[s[
Zicând: “Doamne! Iat[ calul, arat[-le mai curând
C[ de tine ungureanul n-au sc[pat ]ntr-acest rând.”
Dar de stat fiind mic, +tefan nu putea ]nc[leca.
Purice-atunci iar ]i zice: “De voie=ti m[ria ta,
Eu un mo=inoi m-oi face pe carele s[ te sui”.
+-]ndat[ pe brânci se pune jos la picioarele lui.
Deci cu mijlocul acesta, eroul ]nc[lecând,
C[tr[ dânsul se ]ntoarce =i ]i zice-a=a zâmbind:
“De va vrea Dumnezeu ast[zi s[ putem ca s[ sc[p[m,
De primejdia aceasta ]ntru care ne afl[m,
S[ =tii, Purice, b[iete, c[ nu-i mai fi mo=inoi,
Ce, spre vrednic[ r[splat[, movil[-a te face vroi.” 1
Atunce din nou ]n du=mani se arunc[ mai cumplit.
Ungurul v[zându-l iar[=i r[mâne ]ncreminit,
Pierde toat[ b[rb[\ia ce n[dejde-i ]nsufl[,
+i ori pleac[ ca s[ fug[, sau prins de r[zboi se d[.
Iat[ c-un vuiet de dobe se aude r[sunând,
+i un daraban spre +tefan ]n fuga mare-alergând
(Plin[ de colb =i de sânge era-mbr[c[mintea sa),
De departe ]i =i strig[: “S[ tr[ie=ti, m[ria-ta!
Du=manii se biruir[, =i de fug[ au plecat;
Arbur hatmanul din urm[ de goan[ acum i-au luat.”
C[l[rimea cea u=oar[ ce-napoi au fost r[mas
Dup[ porunca ei dat[, ajungând ]ntr-acel ceas,
Cu o nou[-nfuriere ]n unguri au n[v[lit;
R[zboiul ce \inea ]nc[ ]ndat[ l-au hot[rit.
Atuncea spaima =i groaza pre protivnici au cuprins,
1
Istoric.