Negru pe alb.pdf

206 Constantin Negruzzi
— Amin! repet[ tot clerul.
— Fa\a voastr[ s[ se negreasc[ ca c[rbunele, limba voastr[ s[
fie ne]n\[leas[ pentru tot cre=tinul! Amin.
Traiul vostru s[ fie mâr=av =i nemernic. S[ nu ave\i nici loc,
nici foc, =i s[ tr[i\i din furti=aguri. Amin.
Via\a voastr[ s[ se petreac[ ]ntr-o vecinic[ robie din tat[ ]n
fiu. Ori a cui ve\i fi, s[ aib[ dreptul a v[ vinde ca pre dobitoace.
S[ v[ numeasc[ \igani, adec[ tâlhari. Tot românul s[ v[ poat[
bate =i porecli cioare =i stance, f[r[ s[ ave\i voie a-i r[spunde.
Fi\i bl[stema\i, oameni r[i =i vicleni, care a\i clevetit pre omul
lui Dumnezeu! De trei ori bl[stema\i! Amin.
— Amin! repet[ iar[=i clerul.
Mitropolitul vorbea ]nc[, când orizonul ]ncepu a se ]ntuneca,
=i un nor negru-galben se deslipi de pe cer, =i coborându-se cu
iu\eala unui fulger preste oamenii bl[stema\i, ]i cuprinse =i ]i ridic[
la o stra=nic[ ]n[l\ime. Pe unde trecu norul acesta, arse =i
\arine =i fâna\e.
Agrigentinii se uitau ]nm[rmuri\i la aceast[ minune dumnezeiasc[,
când deodat[ norul cr[pând, to\i nenoroci\ii aceia c[zur[
jos ca ciocârliile. O minune! fa\a lor se ]nnegrise ca c[rbunele, =i
vorbeau ]ntre ei o limb[ ne]n\[leas[.
}ndat[ românii n[v[lind, ]i legar[ =i ]i luar[ robi. De atunci ei
=i copiii lor au r[mas robi, =i robi vor r[mânea p[n[ la sfâr=itul
lumii, pentru c[ au fost afurisi\i, precum am avut cinste a-\i spune.”
— }\i mul\[mesc, vecine, am zis lui Bogonos, v[zând c[ sfâr=ise,
dar feti\a ce se f[cu
— Când a v[zut norul coborându-se, se ascunse iute dinapoia
s.Grigorie, care se f[cu c[ nu o vede, dar, ca toate fetele Evei,
curioas[ de a videa sfâr=itul, se ivi pu\in, =i un col\u=or de nor
ajungându-o sub frunte, ]i r[mase un benghi negru ]ntre sprincene.
— Adec[, câ=tig[ o nou[ gra\ie.
— Cât pentru s.Grigorie, vei =ti...
— Nu voi s[ mai =tiu nimic, r[spunsei, c[ci pre pu\in m[ intereseaz[.