Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
Oh! când ar voi femeile s[ =tie ce ]nalt[ solie au priimit de la
cer; când ar voi s[ =tie c[ sunt l[sate ca s[ ne p[zeasc[ de r[u,
s[ ne ]ndure inima, s[ fac[ fericirea vie\ii noastre, f[r[-ndoial[
c[ iubirea lor n-ar \inea numai p[n[ ce se usuc[ s[rutul nostru
de pe buzile lor!
Eu totdauna am gândit c[ ]ngerul p[zitor pe care provedin\a
l-a dat fiec[rui om nu este decât femeia c[ria el a j[rtfit amorul
s[u; =i ]ns[, pentru ce las[ ele a intra ]ntr-o inim[ plin[ de iubire
]ndoiala =i ura... O! nu sunt eu vinovat, s[rman[ copil[, dac[ nu
te iubesc precum meri\i; dea seam[ grozavele fiin\i ce mi-au stricat
inima... Voie=ti a fi iubit[ g[se=te vrun ]nger, precum e=ti tu!
Sluga mea intr[ cu un bilet. Aceasta era o poftire la prânz pe
a doua zi de la d. Ipolit. R[va=ul era scris de so\ia lui. Dedesubt
scria: Vom fi numai noi.
M[ invita la mas[! +i ce figur[ eram s[ fac eu privindu-i starea,
dup[ cele ce-mi spusese doamna B. S[ v[d un om lipsit de
sim\ul cel mai scump; care este ]ntr-o vecinic[ noapte; pentru care
soarele n-are raze, nici câmpul flori. Un om care iube=te cu tinere\[
pe ginga=a lui so\ie =i ]ns[ nu o poate vedea. +i ea, oborât[ sub
ap[sarea soartei, privind pe acest b[rbat f[r[ s[ poat[ afla un
cuvânt cu care s[-l poat[ mâng[ia =i gândind la cel mai ]nt[i pre
care moartea i l-a luat; v[duv[ de doi barba\i (Ipolit se putea socoti
ca mort) la 21 ani, ]n cea mai ]nflorit[ frumuse\[! — Am
r[spuns cerându-mi iertare =i pretextând o pricin[ ]ns[mn[toare.
M[ sim\eam foarte trist. Voiam s[ plâng =i nu puteam. Am deschis
fereastra. Ceriul era turburat; nori gro=i se primblau ca ni=te
mun\i pe el, l[sând ]n urma lor o cea\[ cenu=ie; luna se ascunsese;
câteva stele pribage se iveau unde =i unde pintre nori. Vedeam
ora=ul adormit desf[=urându-se sub mine ca o mare umbr[. Lini=tea
domnea pretutindeni, numai inima mea era turburat[. Curând,
un vis de=tept ]mi ]nf[\o=[ toate ]ntâmpl[rile vie\ii mele, de la 17
ani când am pierdut pre tat[l meu, când am r[mas singur ]n lume
=i p[n[ la 28. Gândeam la maic[-mea pe care abia o cunoscusem,
45