Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
SCRISOAREA XII
(P`cal[ =i T`ndal[)
215
Februarie 1842
CUPRINS
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
— Dar d-ta, mo=ule, n-o s[ ne spui ceva am zis c[tr[ b[trânul
p[durar ce ne primise ]n gazd[.
— Ce vre\i s[ v[ spun, fe\ii mei r[spunse el. Ce s[ v[ spun
vou[, oameni de ieri, eu omul veacului care port dou[ sute de
ierne ]n spate Voi v[ zice\i români, =-apoi vorbi\i o limb[ pre
care eu n-o ]n\eleg. Purta\i ni=te haine sucite pe ni=te trupuri stricate
]n care m[ ]ndoiesc c[ este inim[. Sunte\i a=a de \ig[ri\i =i
ginga=i ]ncât de v-ar videa str[bunii vo=tri, ar plânge de jale.
— Toate sunt a=a, zise unul din noi râzând, dar ]nc[ tot nu
suntem lipsi\i de sim\ul auzului, =i prin urmare ne place a asculta
pove=ti frumoase din vremile trecute =i a= pune r[m[=ag c[ istoria
vie\ii d-tale a s[ ne fac[ s[ adormim. Ia deci ]n bra\e cea plosc[
burduhoas[ =i-\i r[core=te gâtlejul.
Propunerea aceasta zâmbi b[trânului, care urmând sfatului dat,
de=ert[ plosca, ]=i drese glasul, =i ]ncepu:
“Trebui s[ =ti\i, fe\ii mei, c[ eu sunt fecior vestitului Strâmb[-
Lemne, care lua stejarul cât de gros, ]l ]ndoia cu mâinile =i-l f[cea
obad[ de roat[. El era un om foarte ]nv[\at =i cunoscut pe vremea
lui. Copil[rise cu Ciub[r-vod[, cu care ]nv[\ase carte la dascalul
Pascal din Podul-Iloaei, ce =tia toat[ Alexandria pe de rost, f[cut[
de numitul dascal Pascal, de unde nu =tiu cum a c[zut ]n mâinile
d. Barac de a tip[rit-o. Petrecuse toat[ june\a sa la curtea lui L[-
cust[, a lui Papur[ =i a lui Pârle-vod[. Ce mai vremi acele! Când
vinea prim[vara =i ie=eau oamenii la arat, dac[ nu le ajungeau
boi la plug, se duceau la unguri sau la le=i, =i luând de acolo oameni,
fie neme=i sau pro=ti, =leahtici ori mojici — nu mai alegeau
— ]i ]njugau =i arau lanuri cât vezi cu ochii, unde sem[nau ghind[