Negru pe alb.pdf

198 Constantin Negruzzi
Ne-am pus la mas[. Bogonos ]nghi\ea buc[\ile ca un smeu. Ca
s[ nu compromit giuruin\a f[cut[, mâncam =i eu cât =epte, sigur
c-ave s[-mi fie r[u.
}ncântat de apetitul meu, — Bravo! ]mi zicea la fiecare pahar;
ian a=a te vreu. Iaca, ai ]nceput a te face ro=u. — Cred =i eu, c[
nu mai puteam.
Dup[ prânz, ne-am dus ]n gr[din[, =i ne-am tologit sub un
b[trân plop ce ne umbrea cu tufoasele lui ramuri. Daliile ]mbr[cate
]n bogatele lor rochii colorate =i ginga=ii tamarini se leg[nau la
adierea vântului, ]n vreme ce garoafele, rozetele =i mic=unelele
ne ]mb[ls[meau cu dulcele lor parfum. Fumând din lungi ciubuce
=i sorbând delicioasa moca, eu m[ l[sasem la o lin[ reverie, recitând
]ncet ni=te stan\e d-ale lui Anacreon, când un hohot de râs
a vecinului meu m[ de=tept[ din acest semisomn voluptuos.
— Na-\-o bun[! strig[ el, ]n graba mea de a m[ duce la mas[,
n-am luat seama c[ ]mpreun[ cu basmaua =i tabacherea, am bagat
=i cartea d-tale ]n sân! — +i ce spune ]n cartea asta ad[ogi
el, deschizându-o.
— Asta e o schi\[ asupra originii =i a limbii \iganilor, f[cut[ de
d. Kog[lniceanu tân[rul.
— Cunosc pre babaca d-sale. +i ce scrie dumnealui despre \igani
De=i nu eram dispozat a m[ face talmaci, am ]nceput a-i spune
]n scurt cuprinderea bro=urei, dar abia zisei câteva cuvinte, =i
vecinul meu m[ curm[, zicându-mi c-un aer mâhnit:
— Nu-\i bate joc de mine.
— Cum! ce vorb[ e asta Eu s[-mi bat joc de d-ta! de d-ta,
cinstitul meu vecin, de d-ta care mi-ai dat votul la aleregea din
urm[ }mi pare r[u!
— De ce dar ]mi spui ni=te lucruri care nu pot s[ fie ]n cartea
asta
— Ba ]\i spun ce este, pre onorul meu!
— Jur[-te altfel, dac[ vrei s[ te cred, pentru c[, vezi d-ta, c[
de când a ie=it onorul, a lipsit cinstea.