Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
Ce orbi de fumul slavei ]=i cump[r[ un nume
Vânzându-=i con=tiin\a =i Dumnezeul lor.
137
Eu nu am fost ca dân=ii, de-aceea-n suferin\[
Petrec, lipsit de toate pl[cerile lume=ti,
Dar cugetul ]mi spune c[ n-oi avea c[in\[,
C-am fost =i eu unealt[ la rele omene=ti.
Via\a-mi negurat[ tu po\i s-o faci senin[,
Copil[ tineric[, cu ]ngrijirea ta;
Când v[d ochii t[i umezi, zâmbirea ta cea lin[,
A= vrea — de-ar fi putin\[ — durerea-mi a uita.
+i toate-mi par frumoase, s[ fiu numai cu tine,
Dumbrava, râul, câmpul, azurul cel ceresc.
Când seara luna iese, =i tu e=ti lâng[ mine,
Mai mare fericire pe lume nu doresc.
Dar — nu-ntreba pricina ce darm-a mea junie,
De ce privirea-mi trist[ se pleac[ spre p[mânt;
Amara mea durere, ah, nime nu o =tie,
+i nime nu v-a =ti-o p[n-voi intra-n mormânt!
1839, august
CUPRINS
MAR+UL LUI DRAGO+
(Doin[)
Azi este s[rb[toare!
Români, s[ ne gr[bim,
}n =es la vân[toare
Pe Drago= s[-nso\im.