Negru pe alb.pdf

42 Constantin Negruzzi
ce erau s[ m[ vând[!...Ah! c[ci nu mi-a curmat moartea zilele ]n
ceasurile acele! A= fi murit norocit[ =i n-a= fi silit[ acum a-l
bl[stema =i a plânge!
+iroaie de lacrimi curgeau din frumo=ii ei ochi. Un tân[r om,
de ar fi v[zut-o atunci, negre=it c[ nu s-ar fi stânjinit cât de pu\in
a ]njunghia pe nelegiuitul ce o adusese ]n starea aceasta. Cât pentru
mine, ne=tiind cum s-o mâng[i, am ]nceput =i eu a plânge.
Ea urm[:
— Hot[râsem s[ m[ duc la rivala mea, s[-i spun nelegiuirea
omului c[rui va s[-=i ]ncredin\eze soarta. Nu o cunosc, dar aud c[
e o femeie tân[r[, bun[, sim\itoare; poate c[ s-ar fi ]ndurat de nenorocirea
mea. Oh! i-a= fi sp[lat picioarele cu lacrimi =i ar fi trebuit
s[ calce peste trupul meu ca s[ se duc[ a se cununa cu el; dar
]n minuta când voiam a m[ duce, puterile m-au l[sat. Ne=tiind ce
s[ mai fac, am hot[rât s[ viu la d-ta. +tiu c[ el te stim[, =tiu c[ \i-e
prieten; d-tale \i-e mil[ de mine, d-ta e=ti bun[, plângi... Fie-\i mil[
de o nenorocit[! Scap[-m[, doamna mea, mântuie=te-m[!...
+i biata femeie ]ngenunchease dinaintea mea =i ]mi s[ruta mâinile
f[r[ s[ poat[ articula un singur cuvânt de greutatea suspinelor.
Eu plângeam ca =i ea =i cine ne-ar fi v[zut ]n momentul acela
n-ar fi putut deosebi care e mai nenorocit[, Olga sau eu.
M-am pus la scriitoriul meu =i am scris lui Ipolit ca ]ndat[ s[
vie la mine. Am sunat; o slug[ intr[ cu un bilet ]n mân[.
— Du acest r[va= la d.Ipolit P., i-am zis; s[-l g[se=ti numaidecât.
— D. Ipolit e la doamna colonel[ D., ]mi r[spunse. O slug[ de
acolo a adus acest bilet.
— Ad[, am zis; dar Olga ]l luase mai ]nainte. O v[zui tremurând
când cetea. Deodat[, \ipând stra=nic, sc[p[ biletul =i ie=i
r[pede.
}n bilet scria:
“Doamna B. este rugat[ s[ binevoiasc[ a veni la 5 ceasuri
disear[ la biserica catedral[ spre a asista la cununia d. Ipolit P. cu
d-na colonela D.”