Negru pe alb.pdf

108 Constantin Negruzzi
Cum am zis, mergea ]ncet =i gânditor. Hatmanii lâng[ dânsul
p[zeau t[cere, respectând sup[rarea sa de care =i ei se ]mp[rt[=eau.
— Ce castel e acesta ]ntreb[ Sobie\ki când, r[dicând capul,
z[ri pe sprinceana dealului, ]n[l\ându-se trufa=[ dinaintea lui,
cet[\uia Neam\u. Cu bun[ seam[ vrun cuib a talharilor acestor
de moldoveni!
— La vreme de r[zboi, aici domnii Moldovei obicinuiesc a-=i
trimite averile lor, r[spunse Poto\ki.
— A=a! S[ mergem dar s[-l lu[m. Oh! voi s[-mi r[zbun pre
Cantemir care m[ ]n=[l[, =i m[ f[cu s[ pierd atâ\a viteji!
— Eu a= zice s[ l[s[m cetatea aceasta, zise Iablonovski, =i s[
ne urm[m drumul ]nainte. Avem tunuri de câmp, nu de asalt.
— Ba, pre numele patronului meu! nu va zice lumea c[ o cetate
s-a ar[tat dinaintea lui Sobie\ki f[r[ a i se cuceri N-avem tunuri
Vom lua-o dar cu mâinile.
— Numele m.tale e destul tun, zise Poto\ki.
Trufia polonului m[gulindu-se de aceast[ groas[ lingu=ire, fa\a
i se ]nsenin[ la ideea unei izbânzi atât de lesnicioase =i ]ndat[
dete porunc[ s[ se ]n=ire oastea c[tr[ cetate.
}n cet[\uie se afla optsprezece pl[ie=i, trimi=i de ispravnicul
de Neam\ pentru str[juire, ]n lipsa garnizoanei, care era la F[lcii
pe lâng[ domnul Cantemir, unde t[b[râse armia turceasc[. Cu
câteva ceasuri mai nainte sosise ]nc[ un tân[r pl[ie=, a c[rui cal
asudat p[=tea ]n=elat troscotul ce cre=tea pe lâng[ ziduri.
— Mai bea o du=c[, b[iete, zise un b[trân de care se vedea c[
ascult[ to\i, =i ne spune ce ai mai v[zut la Ia=i
— Ce s[ v[d, tat[ Bl[st[m[\ie! Târgul ]i ]n jac. Le=ii prad[ =i
dezbrac[ pe bie\ii oameni.
— +-apoi zic c[-s cre=tini!
— Cre=tini! au pr[dat bisericile =i mon[stirile de odoare. Nu
=ti\i ]nc[ S-au dus s[ ieie pe sfânta 1 de la Triisfetitele.
1
Moa=tele sf. Paraschevii de la Epivata, aduse cu cheltuiala domnului
Vasile-vod[.