Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
— M[ ]ntrebi un lucru care poate \i l-am spus de o mie de ori,
r[spunse cu r[ceal[ nesim\itul amorez. — Caraimane, d[-mi un
ciubuc!
Un arn[ut must[cios intr[ =i ]ntinse st[pânului s[u un lung
ciubuc. }ntr-un minut, c[m[ru\a se umplu de un fum gros, pintre
care Zoe se z[rea ca o zei\[ prin nori. Aceast[ ]ntrerumpere a
unei vorbe amorezate p[trunse pe biata fat[ , care t[cu, l[sând
s[ scape din sânul ei o oftare de acele ce sfâ=ie inimi.
— Mi-ai scris c[ ai s[-mi spui un lucru mare. S[ vedem, ce
este spune, pentru c[ n-am când z[bovi, ad[og[ tân[rul, scuturând
ciubucul.
— Ah! zise Zoe, ]nturnându-=i l[crâma\ii ochi spre el, odinioar[
]\i p[rea c[ zboar[ ceasurile ca minutile lâng[ mine; atunci m[
iubeai, acum nu m[ mai iube=ti ca atunci, m[car c[ eu tot aceea
sunt =i tot aseminea te iubesc. Oh! Iancule, tu niciodat[ nu vei
ajunge la acel grad a dragostei care eu ]\i p[strez! Preaiubitul meu!
spune-mi, când m[ vei numi so\ia ta Când voi putea a nu mai
t[inui de lume acest amor de care inima mea este plin[ Vezi tu,
acesta e singurul meu gând. +tii pozi\ia mea. +tii c[ de am gre=it,
pentru tine numai am fost o slab[ fat[. Ah! când ai =ti cât sunt de
fericit[! am s[-\i spui o veste care a s[ te ]mple de bucurie. Eu o s[
fiu mum[! — +i copila ]=i ascunse rumena fa\[ ]n sânul cocona=ului.
}ntru auzul cuvântului acestuia, Iancu s-a posomorât, a b[gat
mâna ]n buzunar, =i sco\ând ni=te metanii de coral de vro doi co\i
de lungi, ]ncepu a se juca cu ele, pre]mblându-s[ ]n lung =i ]n
larg prin mica c[m[ru\[.
Zoe ]l privea neclintit[.
— Ascult[, draga mea; cred c[ nu te ]ndoie=ti cum c[ te iubesc.
Vestea ce mi-ai dat m-a ]mplut de bucurie. Dar v[d ni=te mari
piedici la ]nso\irea noastr[. Unchiul meu a aflat leg[tura noastr[
=i e foarte mânios asupra mea. }mi zice c[ nu e de cinstea mea s[
iau o fat[ s[rac[, orfan[ =i câte altele. Eu ]ns[ nu zic c[ nu te voi
lua, dar trebuie r[bdare. S[ vedem.
17