Negru pe alb.pdf

CUM AM }NV{|AT ROMÂNE+TE
CUPRINS
Pe când uitasem c[ suntem români =i c[ avem =i noi o limb[,
pe când ne lipsea =i c[r\i =i tipografie; pe când toat[ lumea se
aruncase ]n dasii =i perispomeni ca babele ]n c[\ei =i motani, c[ci
la =coala public[ se ]nv[\a numai grece=te; când, ]n sfâr=it, literatura
român[ era la darea sufletului, câ\iva boieri, rugini\i ]n românism,
neputându-se deprinde cu frumoasele ziceri: parigorisesc,
catadicsesc =.c.l., toate ]n esc, create de diecii vistieriei, pentru c[
atunci ]ntre ei se plodea geniul, =edeau tri=ti =i j[leau pierderea
limbii, uitându-se cu dor spre Buda sau Bra=ov, de unde le veneau
pe tot anul calendare cu pove=ti la sfâr=it, =i din când ]n când
câte o bro=ur[ ]nv[\[toare me=te=ugului de a face zah[r din cioc[-
l[i de cucuruzi, sau pâine =i crohmal[ de cartofe.
Tot ]ns[ mai r[m[sese o =coal[ pre care ace=ti buni b[trâni o
priveau ca singur azilul prigonitei limbi, =coal[ unde se ]nv[\a
]nc[ române=te, aproape de Ia=i, ]n monastirea Socola.
Tat[l meu era unul din românii ace=tia. Nu ie=ea nici un calendar
care s[ nu-l aib[ el ]nt[i, nici o carte bisericeasc[ care s[
n-o cumpere, nici o traduc\ie care s[ nu puie s[ i-o pescrie.
}ntr-o zi, viind de la =coal[, l-am g[sit cu o mare carte in-folio
dinainte.
— Cete=te-mi, ]mi zise, o via\[ d-a sfin\ilor din cartea aceasta.
— Iart[-m[, p[rinte, eu nu pot ceti române=te.
— Cum! apoi dar ce ]nve\i tu