Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
— Cine e=ti tu ]ntreb[ sfântul Petre pe Toderic[, dup[ ce
Moartea l-a pus dinaintea por\ii raiului.
— Vechea voastr[ gazd[, r[spunse el, acel care odat[ v-a osp[-
tat cu vânatul s[u.
— Cum cutezi s[ te ]nf[\o=ezi aice ]n starea ce te v[d Nu =tii
c[ ceriul este ]nchis pentru cei ca tine Bre! bre! bre! Tu e=ti bun
de talpa iadului =i ai ]nc[ obraz s[ cau\i loc ]n rai!
— Sfinte Petre! zise Toderic[, mi se pare c[ eu nu te-am priimit
a=a, când ai venit ]mpreun[ cu Domnul nostru de mi-a\i cerut
g[zduire.
— Toate aceste-s frumoase =i bune, adaose apostolul cu un glas pe
care voia s[-l ar[te aspru, de=i se cuno=tea c[-i este mil[; dar eu nu
voi s[-mi g[sesc beleaua dându-\i drumul ]n rai f[r[ de =tire. }ng[duie
p[n[ voi spune st[pânului =i apoi vom vedea ce-om putea face.
Domnul nostru, ]n=tiin\ându-se de venirea lui Toderic[, au venit
la poart[, unde el sta ]ngenuncheat pe prag cu sufletele sale, având
=ese ]n dreapta =i =ese ]n stânga =i milostivindu-se:
— Bine, treac[ pentru tine, i-au zis; dar sufletele aceste sunt
drepte a iadului, mi-e nu =tiu cum s[ le priimesc.
— Doamne! zise Toderic[, când am avut cinste a te priimi ]n
casa mea, erai ]ntov[r[=it de doisprezece c[l[tori =i eu v-am priimit
pre to\i =i v-am osp[tat =i v-am g[zduit cum am putut mai bine.
— Nu-i chip de a o scoate la cap[t cu omul acesta, zise Domnul
nostru cu un zâmbet ]ndur[tor. Haide intra\i, de vreme ce a\i
venit; ai noroc c[ m-ai g[sit ]n chef bun; almintrele n-a= ]ng[dui
un lucru care poate da pild[ rea.
N.B. Povestea asta se tip[ri ]n foaia Prop[=irea mai mult ca s[ ]mple
coloanele jurnalului decât ca meritând vro ]nsemn[tate literar[. Cu toate
aceste, nevinovata poveste servi de pretext Tartufilor politici ca s[ ]nchid[
jurnalul =i s[ exileze pe autor!
65