Negru pe alb.pdf

26 Constantin Negruzzi
Parada se ]ntindea ca un =[rpe pe =ov[ita uli\[. }nainte mergeau
suitarii c[l[ri cu nalte c[ciuli flocoase, la care atârna câte o
lung[ coad[ de vulpe, ]mpingând pe norodul ce se ]nghisuia. Apoi
urmau pan\irii ispr[vniciei, darabanii agiei, aprozii vorniciei, simenii
hatmaniei, to\i ace=tia triste r[m[=i\i a acelor viteje o=ti ce muiaser[
ambi\ia polonilor =i a ungurilor =i ]nfruntaser[ trufia semilunei. Mai
]n urm[ era arma=ul ]ncungiurat de l[utari ce juca din vioare aerul:
mititico. Apoi veneau ofi\erii cur\ii...
Doi tineri mergeau al[turea la pas.
Unul, c[lare pe un arm[sar negru, purta un costium arn[u\esc.
Broderia de aur l[sa abia s[ se vad[ catifeaua topor[=ie a hainelor
sale. Fa\a lui tân[r[ =i b[rb[teasc[ ]nsufla ]ncredere, iar ochii
lui alba=tri ca azurul, plini de foc, dovedeau curaj =i nefric[. Celalalt,
asemene c[lare =i nu mai pu\in elegant, se deosebea prin
m[rimea =licului =i largile mânici a beni=ului s[u.
— }nchipuie=te-\i, Iliescule, zicea acest din urm[, asear[ când
m-am dus acas[, ce s[ v[d Odaia =i patul meu pline de sânge =i
pe dânsa moart[! oh! nu-\i po\i face o idee cum m-am sp[riat! o
lun[ de zile de acum nu mai dorm acas[.
— S[rmana fat[, atât de tân[r[ =i de frumoas[! z[u! când s-ar
putea s-o ]nvie, mi-a= da armele =i pe Haiduc, calul meu. Pre
sufletul meu! s[ se fi ]ntâmplat aceasta din pricina mea, pe loc a=
zice: r[mâi s[n[toas[, lume! m-a= duce ]n vreo seh[strie din
Ceahl[u, ca prin post =i rug[ciuni s[ cap[t iertarea acestui p[cat
de la Dumnezeu.
— A=a s[ tr[iesc! zise Iancul B... râzând, a= fi vrut s[ te v[d
sehastru; poate te-ai fi f[cut =i prooroc.
— +i mai po\i râde! N-ai mustrare de cuget Nu-\i pare r[u
— R[u ]mi pare cum ]\i pare =i \ie =i cum trebuie s[ le fi p[rând
tuturor tinerilor ce au cunoscut-o; dar mustrare de cuget pentru ce
s[ am Dar, las[ vorba asta, spune-mi cum a r[mas cu balul de...
Iliescul nu-l asculta; trecuse ]nainte =i ochii lui era plini de
lacr[mi.