Negru pe alb.pdf

Negru pe alb
ce s[ te mâhne=ti S[ vede c[ e nevrednic de amorul d-tale. Un
nestatornic se despre\uie=te =i se uit[...
— S[-l uit! eu s[ uit pe Ipolit Pesemne d-ta nu =tii, doamn[,
c[ el mi-a f[g[duit un amor f[r[ sfâr=it Pesemne d-ta n-ai iubit,
doamn[ Nu =tii ce venin este acesta Oh! te fericesc dac[
e=ti nesim\itoare! Vai mie! eu am cunoscut amorul; ]nc[ o dat[
am iubit =i acel ]nt[i amor m-a nenorocit, acesta m[ omoar[.
Voi muri negre=it... El era bucuria mea, sufletul meu, =i s[ m[
lase C[ci ]n adev[r voie=te a m[ l[sa... Oh! ]l voi omor] =i pe el
=i pe so\ia lui!...
}nfurierea ei m-a ]ngrozit. Era de o frumuse\[ fioroas[. Astfel
trebuie s[ fi fost Didona când hot[r] a se ]ngropa subt ruinele
Cartagei. M-am sculat.
— Te spariu, doamna mea, ]mi zise dup[ pu\in[ t[cere, — iart[-
m[! Când ai =ti cât foc este ]n ast[ tic[loas[ inim[! E un vulcan
pe care numai moartea ]l va stinge!... +tiu c[ d-ta ]i e=ti prieten[,
pentru aceea, dup[ Dumnezeu, la d-ta mi-e n[dejdea. Ajut[-m[,
doamn[! Scap[ un suflet de la osând[! Zi, f[, mijloce=te s[ nu
m[ lase!
— +i ce pot sfaturile mele, când lacrimile d-tale nu folosesc
am zis.
— Ah! când gândesc c[ ieri, nu mai departe, lu[ crucea =i se
jur[ pe s[n[tatea lui, pe via\a lui, pe ochii lui, c[ m[ iube=te =i c[
va fi al meu!... Oare Dumnezeu va suferi s[ se calce ast fel
jur[mintele f[cute ]n numele s[u Oare tr[snitele ceriului s-au
stins... Pentru c[ =i s-a jurat, doamn[, ]n mii de rânduri. Eu ]ns[
m[ temeam de amorul lui! De câte ori ]mi spunea c[ m[ iube=te,
vorba asta m[ ]mplea de fiori. O presim\ire amar[ ]mi zicea c[
omul acesta, care-l vedeam jurându-se pe ochii lui dinaintea icoanei
=i luând martur[ dumnezeirea cu atâta u=ur[tate, este un
tr[d[tor. Lacrimile ce v[rsa la genunchii mei m[ sp[riau; inima
]mi spunea c[ sunt minciunoase. +i ]ns[, fiin\[ tic[loas[ ce sunt!
adormeam pe n[dejdea f[g[duin\elor lui; visam fericirea ]n bra\ele
41