IDENTITATEA CULTURALĂ A TUTUROR ROMÂNILOR

în parteneriat cu doamna Areta Moºu. S-au imortalizat pentu
urmaºi imagini cu cimitirul de la Þiganca, unde se gãsesc osemintele
românilor cãzuþi în lupte între Nistru ºi Prut, cimitir vizitat
ºi de Mareºalul I. Antonescu în timpul rãzboiului. Oare dintre
aleºii noºtri de astãzi a mers cineva sã depunã o coroanã, sã
aprindã o lumînare ºi sã dea un acatist pentru ei
Domnul Vasile Ilica transmite urãrile cele mai alese din
partea unor români din Cernãuþi. Veteran de rãzboi, cunoaºte
foarte bine greutãþile prin care au trecut românii din Ucraina. Cu
regret, însã, o spune cã nici astãzi nu o duc mai bine. De aceea ar
dori sã se facã propuneri cãtre guvern ca problemele românilor
din afara graniþelor sã fie cunoscute ºi rezolvate de cãtre forurile
europene.
În partea a doua a zilei, la ora 17, în Sala Filarmonica s-a
desfãºurat Festivalul de folclor al românilor de peste hotare, la
care au participat numeroºi artiºti amatori – din Timocul bulgãresc,
zona Vidinului, din Basarabia, din Timocul sîrbesc.
O surprizã pentru toþi a fost delegaþia ASTREI ,,Mihai
Eminescu” din Strãºeni – viceprimarul Constantin Ioniþã ºi doctorul
Vasile Suruceanu. Lor li s-a alãturat Tudor Ungureanu, cel
care a reprezentat Fundaþia Culturalã Cãpriana. Ei le-au dãruit
românilor din Timocul sîrbesc portretul poetului nostru naþional,
M. Eminescu.
Au urmat reprezentanþii din Timocul sîrbesc cu un grup vocal
din Cîmpia Negotinului, cu soliºti vocali ºi soliºti instrumentiºti.
Un moment emoþionant a fost cînd domnul Sandu Timoc, în
vîrstã de 93 de ani, s-a prins în horã cu consãtenii lui. Multe
familii din Timoc ºi-au exprimat dorinþa de a-ºi aduce copiii la
studii în România. La sfîrºit domnul Timoc a concluzionat:
,,Calea mîntuirii noastre este înþelegerea”.
Duminicã, 12 octombrie, la ora 9, au început lucrãrile ºtiinþifice
la cele patru secþiuni: I – istorie, II – literaturã, folclor ºi
etnografie, III – drept ºi politologie, IV – culturã, învãþãmînt,
religie. Au susþinut lucrãri persoane din cele mai diverse categorii
sociale: preoþi, învãþãtori, profesori, doctori, muzicologi, publiciºti,
cercetãtori. Unul dintre subiectele pe care s-a pus accent a
fost conºtiinþa unitãþii de neam la românii de pretutindeni.
Domnul profesor Nicola Pipa a argumentat cu exemple concrete
cã graiul macedo-român nu se deosebeºte de graiul daco-român.
Deci românii macedoneni sunt fraþi buni cu românii, cu aromânii
sau vlahii, cum îi mai numesc grecii.
Aºadar, Asociaþiunea ASTRA prin activitãþile pe care le
organizeazã, uneºte românii din Albania pînã la Cernãuþi, de la
Nistru ºi pînã dincolo de Tisa. ªi toþi ne înþelegem, indiferent cîte
graniþe convenþionale ar hotãrî cei mari. Limba românã nu
cunoaºte graniþe.
Emilia BUCUR
EMOÞIE VIE
Am reuºit sã ajung la trenul de Bucureºti Nord-Tîrgu-
Mureº exact în ultima clipã. Þinusem morþiº sã plec de
la serviciu într-o micã vacanþã. Aºa o înþeleg de fapt
cei care considerã cã timpul liber pentru toþi e la fel, cã poate fi
petrecut la fel, uneori pierzîndu-l pe fleacuri zilnice, omeneºti.
Nu am mai fost pînã atunci într-o tabãrã literarã ºi, dintre
numeroasele concursuri la care am participat ºi am cîºtigat, niciodatã
premiul nu a fost o tabãrã de creaþie (care la drept vorbind este
mai valoroasã decît o sumã de bani, ºi spiritual ºi material). Ideea
de a petrece cîteva zile într-un mediu cultural m-a atras cel mai
mult. ªtiam cã mã va apropia ºi mai mult de poezie, într-o perioadã
în care facultatea ºi serviciul e imposibil sã nu te îndepãrteze încet
dar sigur de lumea liricii. Apoi am descoperit cã vor merge acolo
ºi trei fete pe care le ºtiam de la alte concursuri unde am fost laureate:
Andreea Despina Popovici, Lavinia Alexa ºi Irina Roxana
Georgescu. De altfel mã aºteptam sã fie unele dintre ele sau chiar
toate cîºtigãtoare, pentru cã fac parte din generaþia tînãrã de poeþi
despre care peste ani se va auzi cu siguranþã.
La Tîrgu-Mureº am mai fost în vizitã anul trecut, tot cu prilejul
unui concurs naþional de poezie, însã nu am avut timpul ºi
ocazia sã îl vizitez. În acest oraº am avut cazarea la internatul
Liceului pedagogic Mihai Eminescu. De aceastã datã am avut
ocazia din plin sã vizitez oraºul ºi sã-i cunosc ºi istoria. Ne-a
însoþit în incursiunile noastre dl Judea, care a avut grijã ca fiecare
dintre noi sã plecãm acasã cu o parte din istoria locurilor în suflet.
Mã gîndeam cu întristare cã oamenii care chiar au trãit adevãratele
momente ale istoriei acum sînt în vîrstã, ca ºi bunicul meu, ºi el
veteran de rãzboi, ºi cã aceste amintiri, dacã nu le ascultãm ºi nu le
cultivãm cu grijã, se pot pierde odatã cu trecerea timpului. Istoria
e cu atît mai captivantã cu cît e ascultatã, mai degrabã decît cititã.
Atunci cînd vizitezi pur ºi simplu un oraº, sînt imagini care te
impresioneazã, dar sînt imagini goale, ele nu sînt susþinute ºi de
istoria lor, de legende, de mituri, care le fac mult mai frumoase ºi
mai rezistente în timp în memoria noastrã. Faptul cã am avut alãturi
de noi un om care ne-a spus istoria locurilor m-a ajutat mult sã
Revista românã nr. 4 (54) / 2008
pãtrund în culoarea unor timpuri ºi sã privesc monumentele ºi din
prisma istoriei, nu doar din cea vizualã.
A fost impresionant sã vãd la Oarba de Mureº cruci de piatrã,
gîndindu-mã cã de fapt fiecare este reprezentarea unui om, sau
chiar a mai multora, cã respiraþia, gîndurile, visele unui om stau
acum ascunse sub o cruce de piatrã. E greu sã-þi imaginezi acum cã
pe dealurile din jurul cimitirului, în care odihnesc eroii din Cel deal
doilea Rãzboi Mondial, în urmã cu ani buni de zile curgea sînge,
erau tranºee ºi haos. Acum era o liniºte deplinã, pînã ºi sunetul
insectelor mi se pãrea strident. Mã adînceam în liniºtea locurilor ºi
devenea tot mai greu sã cred cã întinderile alea de verde crud
ascund sub ele un rãzboi care pãrea mai lung decît viaþa.
La Tîrnãveni iubitorii culturii erau deja pregãtiþi pentru venirea
noastrã ºi ne-au întîmpinat cu masa plinã de cãrþi, cu activitãþile lor
literare de peste an. Primarul localitãþii a promis mai mult sprijin
pe viitor pentru culturã, pentru literaturã, pentru cei care îºi dedicã
timpul artei cuvîntului. Ar fi frumos pentru noi, poeþii, sã auzim
mai des asta de la mai mulþi politicieni ºi lideri de opinie, pentru cã
astfel statutul poetului într-o lume a perisabilului ar fi mai sigurã.
În oraºul Sighiºoara am pãtruns într-un aºezãmînt unde cei
care au nevoie de ajutor la bãtrîneþe pe parcursul zilei îl pot avea.
Acolo preotul Florin uitã de fuga oamenilor dupã beneficii materiale
uriaºe, de afaceri, ºi are grijã de cîþiva bãtrîni care, ajunºi la
vîrsta senectuþii, nu au pe cineva care sã le poarte de grija
bãtrîneþilor. E o bucurie sã vezi cã într-o lume în care, în majoritatea
societãþilor, lupta se dã între timp, bani ºi tehnologie, sînt
oameni care se rup de cotidian ºi de rãtãciri ºi au grijã de sufletul
lor ºi de al altora. În Sighiºoara, da, existã oameni care iubesc
poezia, care petrec ore în ºir la cenaclul Bibliotecii Municipale, ºi
asta am vãzut. Într-un oraº turistic, unde aproape fiecare colþ de
clãdire atrage privirile prin aerul medieval, sînt oameni care lasã
deoparte grijile zilnice ºi tumultul unui oraº aglomerat în perioada
concediilor ºi a vacanþelor ºi scriu. Scriu poezie bunã, de suflet. În
sala Bibliotecii Municipale, d-na Areta Moºu ne-a vorbit despre
realizãrile Astrei, despre proiectele de viitor ºi despre cum românii
57