raluca zaharia

Florin FAIFERDE PE SCENà LA MASA DE SCRIS– O INTERPRETÃ: RALUCA ZAHARIARevista românã nr. 2 (64) / 2011Olucrare de bunã þinutã, cu un serios fundamentde lecturi ºi de o pertinenþã analiticãîn care putem distinge un cult al nuanþeieste Personajul feminin în comediile lui I.L.Caragiale, purtînd semnãtura Ioanei Raluca Zaharia.Deprinsã cu scrisul încã dinainte de a intra la facultate,tînãra exegetã, încumetîndu-se sã-ºi valorificeexegetic experienþa scenicã, atît cît este, abordeazãcomediile caragialiene într-o dublã perspectivã. Maiîntîi, cum se ºi cuvine, aºternînd, cum spuneam, oplatformã teoreticã graþie cãreia sã poatã atacasubiectul din acele unghiuri ce formeazã dominantapreocupãrilor (ºi înclinaþiilor) sale. E de remarcataici, neapãrat, subtilitatea strategiei prin care RalucaZaharia cautã sã întreprindã „aprofundarea fenomenuluicaragialian”. Plasarea în contextul intern,dar ºi în acela european, apropieri de unii sau de alþii(un exemplu, comportînd anumite riscuri, ar fiArtaud) ºi delimitãri, demers în care nu se simte nicitimorare, dar nici ispita freneziei asociative.Clavecinul analistei e bine temperat.Persoana temperamentalã, chiar impulsivã, careeste Ioana Raluca Zaharia, e deopotrivã o cerebralãcare, þinînd bine în mîini frîul demonstraþiei, poateexercita un control atent cumpãnit asupra elementelordemonstraþiei pe care ºi-a propus-o. Faptul cã a ºiinterpretat, printr-un hazard ce îºi are logica luisecretã, cîteva eroine din aria comicã a maestrului(Veta, Ziþa, Zoe, Miþa) îi creeazã posibilitatea de a leprivi ºi dinãuntru, dincolo de masca (sau mãºtile) pecare madamele le poartã.Dar, sã ne întoarcem la partea teoreticã. „Sub lupaanalizei” sunt prefirate chestiuni de limbaj, de psihologiespecificã, sub specia ludicului (e vorba, defapt, de „non-psihologia personajelor”), de relaþiilece se înfiripã între eroinele angrenate în intrigã,mereu agitate, mereu sporovãind, dar comunicîndnumai din cînd în cînd („Universul caragialian este olume de sonoritãþi rãtãcite”), într-un microunivers cusensurile rãsturnate, pervertite, atunci cînd vidul semnificaþieinu împinge criza comunicãrii în absurd. ªiîn ruptura de real: „Prin intermediul verbalizãrii,aceastã lume se rupe de realitate sau o metamorfozeazãîn ficþiune ºi-i oferã atributele specificeiluziei”. Raportãrile la Eugène Ionesco suntinevitabile: automatismele de limbaj („proliferarea decliºee”), o anume tentã marionetisticã, plonjãrile înnonsens. Numai cã – ºi aici avem a face cu unul dinmomentele de performanþã eseisticã – sunt universuricare nu se întrepãtrund, decît poate dacã ne gîndim laprimele farse ionesciene: „Farsa tragicã a lui Ionesco,însã, relevã temerile metafizice ale individului,proiectînd vidul de sens sub forma unei imagini parabolice.Dimpotrivã, lumea sucitã a lui Caragiale estemulticolorã, expansivã, guralivã. O lume lipsitã desubstanþã, în care farsele nu au nimic abisal”.Vorbind despre comic, cu faþetele lui, autoarearãmîne îndeobºte serioasã, gravã, cu îngîndurãri careprind bine unei mine, sã-i zicem aºa, academice. Darpoate nu ar fi stricat, fie ºi pe alocuri, mai mult surîs.Sã ne apropiem de „nenea Iancu” surîzînd… (Într-oscurtã ºi discretã parantezã sã semnalãm cîte o poticnireîn truisme: „munca actorului pentru a ajunge laperformanþã trece prin procese complexe care cer artistuluitalent, perseverenþã, curaj”. Rezon!...). Nu e unreproº, e doar un fel al meu de a privi lucrurile. Altfel,încordarea analiticã a Ralucãi Ioana Zaharia e productivã,pasajele despre „grotesc” deschizînd interesanteperspective: „putem spune cã îl descoperim prin intermediulgrotescului pe Caragiale ca pe un creator cvasinecunoscut,un constructor de lume aproape fantasticã”.O pistã de urmat, poate într-un alt eseu… Un orizont,acesta, al „aproape-fantasticului”, pe care îl preferoricînd acelor interpretãri abuzive ce descoperã„monstruosul” în cele patru comedii: „lumea monstruoasãîn care evolueazã eroii caragialieni” – preiaRaluca Zaharia noastrã aceastã apãsãtoare grilã. Chiar„monstruoasã”? Adicã neliniºtitoare, spãimoasã,cumva infernalã?... S-o fi putînd gîndi ºi aºa, dar atuncisã nu mai cãutãm în frisonantele texte ºi farmeccomic. Nu vãd în bon viveur-ul Caragiale, cu toaterãutãþile ºi scãpãrãrile lui de sarcasm, un plãsmuitor demonºtri. Intensitatea este altceva ºi ea transpare foartebine dintr-o caracterizare cum este aceea fãcutã personajuluiZoe: „Glasul mieros, dulceag ºi cu tente visceraledezvãluie ferocitate”. 39

ªi aºa, ajungem la portretistica în care îºi încearcãpana (clapele computerului, mã rog) interpreta.„Caracterele” pe care le contureazã, în perspectivãscenicã, au relief ºi sunt scrutate dincolo de aparenþe:„Efimiþa ocupã un loc mai important decît lasã textulsã se întrevadã”. ªi sunt privite în proces: „experimentataZiþa” este „o Zoe în devenire” – observaþieîncãrcatã de sugestii. Sigur, cum se întîmplã, în avîntulcomentariului se poate ajunge la excese: Zoe „seauroleazã cu toate atributele marilor caractere dindramaturgia românã”. N-ar fi stricat, aici, iarãºi zic,nuanþa unui zîmbet, aºa cum n-ar fi fost de prisos oflexibilã stãruinþã asupra a ceea ce semnatara lucrãriinumeºte „resorturile comice ale personajelor”. Înacest punct înregistrãm un oarecare deficit.Absolut necesar în economia textului, pentru uniubitor ºi un cunoscãtor de teatru procurã nu puþinesatisfacþii capitolul unde sunt înºiraþi interpreþii ºimai ales interpretele care au avut de-a lungul vremiiprivilegiul sã fie distribuiþi în comediile caragialiene.Accentul, firesc, cade pe acele „viziuni actoriceºti ºiregizorale” ce au pretins a fi, sau chiar au fost,„înnoitoare”. Raluca Zaharia, care ºi-a dorit cîndva,pînã a se strãmuta în Benelux, sã fie o profesionistã ascenei, emite, inspirat, o seamã de consideraþiuniasupra unor „valenþe semantice ale tehnicii de joc”.Ea propune un joc uºor distanþat, care sã nu conturbeprin mai ºtiu eu ce bizarerii „identitatea unui personajsau altuia”. E o atitudine reconfortantã într-unmoment cînd scena e invadatã de extravaganþe, deciudãþenii, uneori morbide, alteori respingãtoare, desforþãri, cu trivial „ambiþ”, de a ºoca prin inovaþii deneînþeles. Un instinct sãnãtos o protejeazã pe comentatoareanoastrã, trãirea ei concentrîndu-se înmãnunchiul de cuvinte: „o bucurie a jocului lucid”.Aceastã predispoziþie îi stimuleazã ironiile prin carepoate sancþiona derapajele ilare de la bunul simþ. ªi,sfinte Dumnezeule, nu sunt puþine! Oricum, nu scapãochiului ei vigilent. Un echilibru decent, în tandemcu o perspicacitate care nu-i de colo contribuie laconsistenþa acestei lucrãri ce nãzuieºte, nu fãrã argumente,sã fie o contribuþie în domeniu.Nicolae BUSUIOCSEMNIFICAÞII REVELATOARENu de mult am primit, printrungest de generozitate,cîteva cãrþi chiar de laautorul lor, Vasile Filip. Dupã lecturã,am remarcat o consecvenþã în inspiraþiedemnã de invidie, un timbru liricºi narativ în arta exprimãrii caredovedesc cã atît poetul cît ºi prozatorulse deplaseazã pe traiectoriadecisã a celui ce doreºte a fi el însuºi,neîncercînd sã impresioneze forþatprin vreo strategie specialã a efectelorscrisului. Îl ºtiam pe publicist dinatîtea ºi atîtea articole ºi reportajeapãrute în presa ieºeanã, îl ºtiam ºi dinalte cãrþi pe care mi le dãruise la timpul potrivit, darabia acum îmi pot contura o imagine completã a scriitoruluiVasile Filip. Dupã o teorie cunoscutã a lecturii,care spune cã sensurile aflate în procesul decodãrii textuluisunt guvernate de preconcepþii, informaþii anterioare,nivel cultural, de diversitatea mesajelor transmiseºi, nu în ultimul rînd, de înzestrarea individualã,a cãrei lipsã nimic nu o poate complini, capacitatea dea judeca ºi înþelege a cititorului, atuncicînd sub privirile ochilor se aflãniºte cãrþi, trebuie sã fie în raportdirect proporþional cu elementeleamintite mai sus. Altfel, lecturarãmîne în aria unor consideraþii verbaleºi gratuite, într-o logicã distanþatãde rigoare, concizie, concentrare ºilimpezime.Zona scrisului lui Vasile Filip esteextrem de întinsã, de la publicisticã,prozã scurtã, versuri, la roman, prozãºi literaturã istoricã, fabule, ghicitori,rondeluri, cãrþi pentru copii etc., ooperã în care captarea esenþei în concreta autorului presupune o pãtrundere atentã înfenomenalitatea existenþei omului, presupune talentulºi darul de a încãrca detaliile ºi evenimentele descrisecu revelatoare semnificaþii. Nu vom intra în analiza literarãmãcar a cîtorva titluri din cele peste 25 de volume,nici nu am avea cãderea s-o facem, dar uneleimpresii de lecturã vor prinde glas. Începem cu literaturadedicatã copiilor, despre care – cum se ºtie – 40 Revista românã nr. 2 (64) / 2011