cubul negru bacovian: pretext pentru o viziune a decadentismului

Florin ÞUPUCUBUL NEGRU BACOVIANPRETEXT PENTRU O VIZIUNEA DECADENTISMULUI„Mizînd pe contrastul alb-negru cu ample valenþe simbolice,ca ºi pe caracterul inflamabil al unor teme ceplutesc în încãrcata atmosferã a aºa-numitului conflict alcivilizaþiilor, a rãzboiului împotriva terorismului, Schneidera amplificat aproape programatic, prin cele douã lucrãrirecente – Cubul negru ºi Tortura albã –, intensitatea dezbaterilorestetice, moral-religioase sau politice, a anxietãþii pecare creaþiile sale le-au stîrnit de fiecare datã” 1 . Astfel notaRodica Binder, într-un articol publicat în revista „Dilemaveche”, despre o manifestare artisticã din Germania care s-ar subscrie constatãrii la rece cã ne aflãm în plin decadentism,un decadentism al secolului XXI, de altã facturã decîtclasicul curent pe care istoria ni l-a înfãþiºat, mai în vitezã,dar postulînd aceleaºi principii: (post)post-modernitatea estecontiguã modernitãþii, decadenþa nu este disociabilã de progresulcare se desfãºoarã exponenþial (progresul privit ca mitprin excelenþã materialist ºi raþionalist), ideea de crizã esteindusã în toate compartimentele vieþii, de aici angoaselegeneralizate, supraomul lui Nietzsche este puternic amplificat.Freud psihanalizeazã omul prin prisma inconºtientuluiuman, iminenþa unui sfîrºit este ºi el proliferat, în manierãeschatologicã sau ca suprasaturare artisticã ºi conflictualã,altfel spus, tindem spre ceea ce Fukuyama numeºte sfîrºitulistoriei. Însuºi interesul pentru istorie converge înspre acestsens. O spune Cioran: „Instinctul istoric se deosebeºte însãesenþial de simþul istoric. De la Nietzsche ºi de la Spengler,am învãþat cã interesul pentru istorie e caracteristic decadenþei,cînd spiritul, în locul elanului creator, a adîncirii înintensitate, tinde la o cuprindere extensivã, la înþelegerea caatare, la pierderea retrospectivã în lume” 2 . Mai mult, „luciditateadecadentã este plantatã cu rãdãcinile în aer” 3 . Amputea conchide cã decadentismul, mai mult ca stare de decadenþã,chiar ºi asimilat cultural sub diferite faþete, nu în sensulunui curent de opinie cum a fost el la sfîrºitul secoluluial XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea, îºi manifestãcontinuitatea pînã astãzi.Luîndu-l în discuþie pe Bacovia (cu textul sãu de prozãpoeticã, Cubul negru 4 ), ca poet eminamente decadent în literaturaromânã, ne punem întrebarea dacã decadenþa în sine,prin caracterul ei insurgent, dincolo de lipsa de vitalitate,obosealã esteticã ori tocmai prin acestea, nu coboarã lanivelul influenþelor. Théophile Gautier, ca unul dintre întemeietoriidecadentismului, a fost modelul lui Baudelaire.Acesta, la rîndu-i, dar deopotrivã ºi maestrul sãu, l-au influenþatpe Macedonski. Liturghia frumosului pe care osãvîrºea Macedonski, într-o manierã grandilocventã, aºacum, mai tîrziu, un Salvador Dali avea sã o repete, nu eradecît în spiritul comportamentului lui Baudelaire care aveamanierismul unui dandy. Macedonski a fost, de fapt, promotorulideilor decadentiste din literatura francezã. El l-a influenþatîn cele din urmã ºi pe Bacovia, care obþine primul succesca poet nu în altã parte decît în cenaclul lui Macedonski.Chiar dacã Bacovia nu i-a împrumutat maestrului decîtideile, poate cã nici pe ele în totalitate, decadenþa sa, ca starede spirit, este sinonimã cu lipsa de sens, cumva înnãscutãfirii sale, o suferinþã acutã. Chiar dacã, prin influenþa indirectãsau chiar directã a lui Baudelaire, Bacovia este poetuldecadent, diferenþele sînt de nuanþã radicalã: „Dominantabacovianã este suferinþa, cea baudelaireianã este voluptateaspiritualã” 5 . Decadent prin „predilecþia pentru maladiv, pentrudecorul citadin, prin fascinaþia pentru macabru ºi halucinantori prin estetismul lirismului sãu” 6 , Bacovia îºi justificãprin textul Cubul negru, în chiar primele versuri, sensuldecadenþei sale: „Eram pierdut, inutil, mai ridicol ca niciodatã”.Cubul negru abundã de simboluri. Închiderea într-uncub, într-un spaþiu care limiteazã, înseamnã anularea cerului,adicã întãreºte mitul progresului ca un mit prin excelenþãmaterialist. Un cub ºlefuit, pînã ajunge o sferã luminoasã,întocmai unei sculpturi a lui Brîncuºi, presupune elan creativ,în schimb, un cub neprelucrat este ceva brut ºiîntunecat. Mai departe, leit-motivul culorii negre, repetat cuobstinaþie, sugereazã noaptea, angoasa, negativitatea,macabrul, vidul. E sensul decadenþei, adicã lipsa sensuluiaºa cum, dacã þinem ochii deschiºi într-un cub întunecattotal, simþim o anumitã lipsã. Negrul înseamnã ºi lentoare,specificã decadenþei. Goethe ne spune cã „negrul, careprezentant al întunericului, lasã organul vãzului în stare derepaus” 7 . Violetul ne trimite la erotism, este o culoare senzualã,dar ea reprezintã ºi opusul verdelui, adicã esteculoarea involuþiei, de la viaþã la moarte, a misterului. Dacãlumina violetã stimuleazã glandele sexuale ale femeii, ambiguitateasurprinsã de Bacovia nu este nici în sensul unorrelaþii homosexuale, nici a unora heterosexuale între personajeledin cubul negru, chiar dacã, întocmai Banchetului luiPlaton, rolul femeii ar fi fost doar stimulator, prin aparenta„cuminþenie naturalã” ºi a însuºi dansului decadent. Într-ocompilaþie închipuitã, versurile „Dansa fantastic, leneº,decadent...” ar rezona cu „Amurg de toamnã violet”. Suscitãînsã contrastul, cãderea femeii între ei, bãrbaþii, ca „o stea” 26 Revista românã nr. 3 (57) / 2009

(luminînd ori arzînd de dorinþã), apoi bizareria sãrutãrilor.Mai degrabã redarea nuanþelor (clar)obscure ale ideilor ºilucrurilor e reprezentativã în acest cub. Apariþia umbrei luiMarx cu lanterna (sintagmã opusã desfãºurãrii epico-poetice),poate da reflecþia, în sens profetic, întocmai ca laDostoievski, asupra ravagiilor comunismului deja instalat înRusia vecinã, asupra pericolului iminenþei acestuia (Gulagulde mai tîrziu), comunism în care Bacovia poate chiarîntrezãreºte cauza decadenþei secolului, numindu-l „sfîrºitulunui veac”.Cum îl vede un strãin pe Bacovia atunci cînd citeºteCubul negru? Bunãoarã, o englezoaicã care l-a tradus,Brenda Walker 8 , îi gãseºte o corespondenþã în limba englezãcu Tennyson ºi E.A. Poe (Bacovia îl ºi citeazã prin poemacorbului), considerîndu-i aceste poeme în prozã senzuale, cuimagini vizuale foarte puternice, la fel ca ºi momentele saleNote:1. Rodica Binder, Cubul negru, tortura albã ºi ursuleþul Knut,în revista „Dilema Veche”, anul IV, nr. 169, 7 mai 2007.2. Emil Cioran, Schimbarea la faþã a României, EdituraHumanitas, Bucureºti., 1990, p. 6.3. Ibidem, p. 81.4. George Bacovia, text apãrut în volumul Bucãþi de noapte,Bucureºti, 1926.5. Simona-Grazia Dima, Aurelian Titu Dumitrescu,Baudelaire, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé – modele pentru scriitoriromâni contemporani (anchetã literarã), Ed. MinisteruluiAdministraþiei ºi Internelor, Bucureºti, 2006, p. 15.erotice, cu alte cuvinte, un Bacovia mai uman.Decadentismul sugerat de Bacovia, independent de faptulcã ar fi putut fi influenþabil, e valabil ºi în vremuri maiapropiate ori chiar astãzi. Bunãoarã, ca sã dãm numai douãexemple, Kobo Abe este un scriitor care dezvoltã sintagmacubului într-o manierã originalã, dar sub deviza spaþiuluicare limiteazã: pe de o parte, prin romanul Femeianisipurilor 9 , unde autorul scrie un roman în care personajulprincipal este obligat sã conlocuiascã cu o femeie într-ogroapã de nisip care avea alura unui cub închipuit, pe de altãparte, cubul este identificat chiar în personajul dintr-un altroman al japonezului, Bãrbatul-cutie 10 . Apoi, într-un evenimentfoarte recent, ºase poeþi, constituiþi în grupul HumanZone, au recitat poezii într-un cub de pînzã 11 . Prin urmare,poezia nu mai are elocvenþa spaþiului infinit ºi conºtiinþaartisticã e limitatã la subterfugiile decadenþei.6. Alina Pistol, coord. prof. univ. dr. Viorica S.Constantinescu, Dicþionar de curente literare moderniste, EdituraUniversitas XXI, Iaºi, 2008, p. 33.7. Goethe, Contribuþii la teoria culorilor, Editura Princeps,Iaºi, 1995, p. 34-35.8. Brenda Walker, într-un interviu cu Mihai Cimpoi, Mascaexistenþialã a lui Bacovia, în revista „Sud-Est”, Chiºinãu, nr. 3/2005.9. Kobo Abe, Femeia nisipurilor, Ed. Univers, Bucureºti, 2007.10. Kobo Abe, Bãrbatul-cutie, Editura Polirom, Iaºi, 2007.11. Viorica Grosu, în cotidianul „Jurnal de Chiºinãu”,Duminicã, 18 ian. 2009.Nicolae TURTUREANUGLOSE EMINESCIENE... „Ca la pãsãri, de vreo douã ori pe an”, se abateasupra unora instinctul van al devoalãrii conspiraþiuniice s-ar fi orchestrat întru scoaterea din circuit ºi, maimult de atît!, omorîrea lui Eminescu. Teoria circulã devreo 10-15 aniºori, a fost forjatã în cîteva groasetomuri, în zeci de articole ºi-n unele emisiuni pe laposturi tv. senzaþionaliste, aflate în disperatã cãutarede audienþã. Articolele din diverse reviste, ca ºi cãrþile,au o propensiune redusã, dar impactul tv. nu poate fineglijat. „Unde-ai auzit mata toate prostioareleastea?”, l-am întrebat pe un taximetrist care-mipovestea, cutremurat ºi indignat, odiosul complotîmpotriva „Luceafãrului poeziei româneºti”. „La televizor!”.Chiar în urmã cu cîteva seri, „la un televizor”(nu spui care, spre a nu-i face reclamã) se improvizaabundent pe aceastã temã, asasinarea lui Eminescufiind la concurenþã cu uciderea mamei, de cãtre iresponzabilulinfante ieºean. Lui Eminescu, precum seºtie, i-a dat un nebun cu o piatrã-n cap. Dar, ca sãRevista românã nr. 3 (57) / 2009zicem aºa, Eminescu fusese anume adus în bãtaiapietrei, aºa cum, la vreun rãzbel, cineva e pus în bãtaiapuºtii. De ce? Întrucît Eminescu-gazetarul deveniseextrem de incomod, ba s-ar pãrea cã el însuºi complota,împreunã cu cei de la Societatea „Carpaþii”,împotriva bunelor relaþii ºi acorduri româno-austriece.Am rezumat aci esenþa teoriei conspiraþioniste. Unavertisment precum: „Mai potoliþi-l pe Eminescu!”este interpretat de contemporanii lui Dan Diaconescu-OTV ca un îndemn la suprimarea fizicã a inclementuluigazetar. De aici decurge tot scenariul, cu apocalipticeramificaþii în timp ºi-n spaþiu.Ideea cãutãtorilor de Elodii este asta: Eminescu n-afost nebun, Maiorescu ºi ceilalþi junimiºti „l-au înnebunit”,ca sã scape de el. ªi fiindcã acesta nu se dãdea„dus”, au fost nevoiþi sã-l omoare, cu mîna altui nebun.Sar peste o mie ºi unu de contra-argumente, spre aajunge la douã texte mai puþin cunoscute, reiterate ºi 27

comentate de Liviu Papuc, în recenta sa antologieSocietari junimiºti în documente. O scrisoare a lui D.Boghean, „un junimist de fundal”, adresatã lui Missir(junimist tot „de fundal”, dar ceva mai vizibil), estelãmuritoare pentru starea sãnãtãþii lui Eminescu, în1884, cînd îl viziteazã, la Döbling.:... „l-am vizitat peEminescu fãrã a mã prezenta lui, l-am putut vedea ºiauzi – ºi aceasta pentru a evita orice emoþie. Era cu oglugã pe cap fãcutã din coperta crivatului ºi zice cã eaci Buda, aci un brahman indian – cã numãrã la alfabetulsãu egiptean – cã Drul Obersteiner ar fi Heineetc. Agresiv nu fusese niciodatã. Diagnoza nu era stabilitã,se credea cã ar fi fost «Progressive paralehse derIrren» („Afecþiune progresivã specificã nebunilor”) ºise aºtepta o schimbare, numai pentru a pute confirmaaceastã diagnozã ori modifica. (...) Azi însã Eminescue de cîteva sãptãmîni complet restabilit. Vin chiaracum de la Döbling, unde m-am întreþinut cu dînsul ojumãtate de orã fãrã a fi putut descoperi în vorba luinici o urmã cît de palidã de demenþã. Boala lui e pseudo-psihozãsifiliticã care a trecut cu iodul care l-a luat.(!) Nu-i melancolic, dar psihic deprimat. Grija lui estesãrãcia. Nu ºtie cine l-a trimis ºi în ce condiþii se aflãîn ospiciu ºi mai ales cine are sã-l scoatã. Cînd i-amspus cã ar fi bine sã iasã – odatã a venit la Viena – maiades, el îmi mãrturisi cã e tare sãrac, n-are nici un ban,ceea ce e momentan realitate”.Scrisoarea lui Boghean are ca scop sensibilizareajunimiºtilor, întru ajutorarea financiarã a poetului, ceeace s-a ºi întîmplat (nu doar atunci, ci mai mereu, dupãaceea). Dr. Obersteiner recomandã externarea pacientului,ferirea lui de „o încordare mentalã (care) ar fitare nefolositoare” ºi petrecerea „cîteva luni într-oclimã caldã liniºtit pentru a se putea restaura completºi ieºi din stadiul de convalescenþã în care se aflã”.Ceea ce, iarãºi, s-a întîmplat, îndeosebi prin rîvna luiMaiorescu, recunoscut chiar de dr. Obersteiner drept„conducãtorul principal al soartei lui Eminescu acum”.Chibici cã întîia zi aºa, a doua zi tot aºa, a treia, a patra,atunci a pornit-o la Florenþa. Aici Eminescu, vesel, îºimai revenise în simþiri, la urmã însã – partea eticã ainteligenþei sale se pierduse – a cerut pe ce bani sunt eiacolo. ªi cum Chibici îi prezenta bilanþul, Eminescu nus-a liniºtit pînã nu ºi-a apucat partea sa, jumãtate dinsuma spusã de Chibici, ºi punînd-o în buzunar a pornit-ospre þarã singur, fãrã sã ºtie Chibici. ªi fiindcã nuvroia sã cheltuiascã banii a plecat pe jos. Noaptea l-aapucat pe drum, a dormit prin ºanþuri, prin noroiuri, ºidupã ce s-a obosit cu totul s-a culcat în canalul cu murdãriial oraºului; acolo a fost gãsit de oamenii poliþieiºi dus la dr. Chibici. S-au reîntors amîndoi în þarã, darde atunci partea bunã a lui Eminescu dispãruse ºi scînteiainteligenþei, partea luminoasã se stinsese cu totul,era o carne fãrã simþ ºi fãrã pic de inteligenþã”.Sînt avatarurile – penibile uneori – ale unui om bolnav,lipsit nu de inteligenþã, cum crede memorialistul,ci de coerenþã ºi de percepþie a realitãþii. Precum iarãºise ºtie, Eminescu îºi va reveni pentru cîþiva ani, pînãcînd boala îl va doborî iarãºi – ºi definitiv. Ca sã imaginezi– 120 de ani mai tîrziu! – o cabalã împotriva sa,organizatã de chiar prietenii ºi susþinãtorii lui morali ºimateriali – mi se pare scenariul unor minþi cãrora nule-ar strica un consult medical...Clima caldã a aflat-o Eminescu la Veneþia, unde afost însoþit de amicul Chibici. O relatare asupra sejuruluiveneþian o aflã Liviu Papuc în Jurnalul unui altjunimist „de fundal”, Teohari Antonescu, careinsereazã mãrturia lui Maiorescu: „Cînd s-a vãzutEminescu în Veneþia, pe lac în gondolã – ºtiþi cã acologondola este ceea ce e birja la Berlin ºi droºca – ºicanalul frumos de vãzut noaptea pe lunã, sau ziua cucerul albastru – e înfiorãtor pe întuneric – ºi cînd avãzut clãtinîndu-se barca ºi apa neagrã a canalului ºizidurile înalte ale caselor importante ºi interesante devãzut ziua sau noaptea pe lunã, a pus braþul pe gîtul luiChibici: «nu mã omorîþi, iertaþi-mã». Dacã a vãzut 28 Revista românã nr. 3 (57) / 2009