octavian goga şi marea unire

Gheorghe MOLDOVEANUA M F I T E A T R UOCTAVIAN GOGA ªI MAREA UNIRE(II)S-au împlinit anul trecut 90 de ani de la Marea Unire ºi 70 de ani de la trecerea în nefiinþã a lui Octavian Goga,unul dintre cei mai înflãcãraþi luptãtori pentru fãurirea Marii Uniri, a României Mari.La intrarea României în rãzboi, Goga se afla laParis. Soseºte în România în cea mai maregrabã ºi îmbracã haina de simplu soldat, împreunãcu fratele sãu Eugen Goga ºi participã la luptele de pefrontul din Dobrogea. În timpul retragerii în Moldova,generalul Presan, informat fiind asupra puterii de influenþãa scrisului lui Goga asupra maselor, pe care o echivala cuforþa a douã divizii pe front, îl mobilizeazã ºi îl aduce labiroul de propagandã al armatei, unde rolul lui Goga a fostîntr-adevãr foarte important. În articolul-program al publicaþieiscoase de Ministerul Apãrãrii Naþionale,„România“, intitulat Spre biruinþã, Goga îºi afirma, încondiþiile neprielnice ale restrîngerii teritoriului Românieila spaþiul Moldovei, încrederea cã „nu sîntem înfrînþi. Neamcheltuit, dar nu ne-am istovit. Puterea n-a secat încã ºicredinþa rãmîne în picioare […] speranþa fîlfîie proaspãtãºi întineritã peste steagurile ciuruite de gloanþe“ 1 .Urmãrind în primul rînd formarea unui moral sãnãtos alostaºilor, care sã-i conducã spre victorie, Goga nu va uitanici o clipã cã idealul sãu suprem era unirea tuturorromânilor, care se întrezãrea dupã victorie: „Gîndiþi-vã,soldaþi români, cã o nouã aºezare a neamului va rãsãri dinlupta voastrã. Înþelegeþi cã stãpînind din nou pãmîntulvechi al României ºi lãrgindu-i hotarele cu Ardealul ºiBucovina, soarta tuturor va fi mai bunã“ 2 .Grozãviile pe care le trãiau românii din Ardeal eraumereu puse alãturi de cele ale românilor din teritoriile ocupate.„Drama din Muntenia e aceeaºi ºi dincolo de creastamunþilor. Pe Olt ca ºi pe Mureº se dezlãnþuie în aceste vremuriurgia desfiinþãrii unui popor. În România ocupatã nedistrug sub cuvînt cã au dreptul sã despoaie un pãmîntduºman, iar în Ardeal ne calcã în picioare invocîndu-seprimejdia pãcii interne“ 3 .Conºtient de puterea impactului pe care versul îl poateavea asupra cititorului sau a ascultãtorului, Goga nu aneglijat deloc acest mijloc de a-ºi promova ideile. Uneledintre poeziile concepute în aceastã perioadã au rãmas înmanuscris, altele au fost publicate abia dupã terminarearãzboiului, fie în diferite publicaþii, fie în volumul postumDin larg (De profundis, Hora morþii, Ceahlãul, Povesteveche), dar o parte au fost publicate imediat (Pãmînt ºi cer,În nopþi de pribegie, Ciorile 4 , În þintirim). Mai toate poeziilecuprinse în volumul publicat în 1916, Cîntece fãrã þarã,sînt rodul frãmîntãrilor care au bîntuit sufletul poetului înRevista românã nr. 2 (56) / 2009perioada premergãtoare intrãrii României în rãzboi.În articole ºi cuvîntãri Goga nu putea aduce în discuþiesoarta românilor din Basarabia, alianþa cu Rusia fiind obligatoriepentru realizarea unirii cu þara a românilor din Austro-Ungaria, dar poezia Vorbeau azi-noapte douã ape probeazãcã autorul avea conºtiinþa suferinþelor românilor de aici,aceeaºi cu a românilor din Imperiul Habsburgic: N-auzi cumstrigã Basarabii/ Blestemul zilelor ce vin,/ Cum sunã-nbucium pîrcãlabii/ De la Soroca ºi Hotin?/ Eu simt cummatca mea tresare/ De-al amintirilor ºuvoi,/ Arcaºii luiªtefan cel Mare/ Îmi cer azi moaºtele-napoi/…/Nedumerirea mã supune/ Cînd rostul patimii v-ascult,/ Cãciinima nu-mi poate spune/ Pe care sã vã plîng mai mult.Un moment important pentru anul 1917 este participarealui Octavian Goga la misiunea de atragere ca voluntaripe front a prizonierilor români din Rusia care luptaserãîn armata austro-ungarã. În urma discuþiilor care au avutloc cu aceºtia, a fost dat publicitãþii Manifestul de laDarniþa (localitate de lîngã Kiev), al cãrui mesaj mãrturiseºteprezenþa spiritului lui Goga: „ne-am convinsdefinitiv cã nouã ca români nu ne mai e posibilã existenþaîn cadrele statului Austro-Ungar. Noi, care în limbã, înculturã, în structura socialã ºi în întreagã fiinþa noastrãetnicã ºi politicã formãm un trup unic ºi nedespãrþit cutoate celelalte pãrþi constitutive ale naþiunii române, ceremcu voinþã nestrãmutatã încorporarea noastrã în Românialiberã, pentru a forma împreunã cu ea un singur statnaþional românesc“ 5 .Sosirea voluntarilor ardeleni ºi bucovineni la Iaºi a fostsalutatã cu entuziasm de toþi românii, printre care se aflaunumeroºi originari din Bucovina ºi Transilvania. În cuvîntulsãu de întîmpinare, Goga exprima imensa bucurie, nunumai a lui, pentru venirea lor la „ideea-mamã din care s-a nãscut însuºi crezul sufletesc al neamului […], pentrucare conºtiinþa unitãþii e suprema dogmã […] Cu voi trecbatalioanele morþilor, nesfîrºitele batalioane îndurerate aleistoriei noastre. Vin popii ºi ciobanii din bãtrîni care aupãstrat la Olt ºi la Mur㺠o lege româneascã, vin cãrturaridin criptele de la Blaj ºi Sibiu, vine ªincai cu cronica lui ºiAndrei Mureºeanu cu strigãrile coardelor sfãrîmate, Iancucu legionarii de la Abrud, vin cu toþii – toate vibrãrilesufletului nostru din Ardeal, cîntecele de la plug, zvonuriledin pãdure, – toate tremurã în vãzduh cînd se va rostijurãmîntul vostru sub steagul Þãrii Româneºti“ 6 . 13

La festivitatea de depunere a jurãmîntului în PiaþaUnirii din Iaºi, Goga punea în luminã marea schimbare dinsituaþia voluntarilor: „Voi aþi fost oaste fãrã noroc, fãrãrãdãcini în tabãra nemþeascã, voi, cãtane pribege, voi aþifost batalioanele morþii îndoite, numai trupul vostru vãmurea în Galiþia, iar sufletul vostru cãlãtorea departe, seducea sã moarã la Bucureºti“ 7 .În 1917 Goga primeºte însãrcinarea de a scrie obroºurã destinatã propagandei pentru cauza Ardealului înstrãinãtate. Sarcina era nespus de dificilã în condiþiile încare statul român se redusese la Moldova, iar cîºtigareabunãvoinþei opiniei publice internaþionale putea devenihotãrîtoare, atît pentru continuarea rãzboiului, cît ºi pentruculegerea roadelor mult aºteptatei victorii. Textul, publicatfragmentar de O. Ghibu în „România nouã“ de la Chiºinãuîn 1918 ºi integral abia în 1927, probeazã, pe de o parte,profunda cunoaºtere a situaþiei românilor din teritoriileaflate în afara statului român ºi, pe de alta, ºtiinþa organizãriidiscursului. Preocuparea principalã a autorului estesã denunþe idei impuse lumii de reprezentaþi ai statuluihabsburgic privitoare la pretinsul ataºament al românilorfaþã de Viena de-a lungul timpului, datorat însã vitregiilorla care românii erau supuºi, ºi sã punã în luminã dorinþaacestora de a-ºi crea un stat propriu. Comportamentulromânilor pe cîmpurile de luptã ale Austro-Ungaria dinrãzboiul declanºat în 1914 proba tocmai acest fapt: exemplarîn prima parte, cînd erau amãgiþi de propaganda oficialãcã România va intra în rãzboi de partea puterilor centrale,ºi total diferit dupã ieºirea României din neutralitateºi intrarea în rãzboi împotriva puterilor centrale. Acumtinerii neînrolaþi în armata habsburgicã treceau munþii ºi seînrolau voluntari în armata românã, cu credinþa cã soarelenostru de la Bucureºti rãsare, cazul a peste 20000 deromâni, iar cei aflaþi pe front se lãsau luaþi prizonieri înmasã, numai în Rusia ajungînd peste 100000 de prizonieri,dintre care o parte 8 vor ajunge voluntari în oasteaRomâniei, cu sentimentul cã evoluþia lor ulterioarã seînscrie pe coordonatele Unire sau Moarte.Contactul cu românii aflaþi în afara graniþelorRomâniei i-a stat permanent în atenþie, pentru armonizareaeforturilor acestora în lupta pentru unire. Aºa se explicãprezenþa lui la Odesa, în ianuarie 1918, unde participa laformarea Comitetului Naþional al Ardelenilor ºiBucovinenilor 9 , organizaþie al cãrei scop era de a reprezenta,împreunã cu statul român, cauza românilor în AlianþaNaþionalitãþilor din Austro-Ungaria.Cum pacea încheiatã în aprilie 1918 cu Germania, dincauza ieºirii din rãzboi a Rusiei Sovietice, îi fãcea prezenþaîn þarã inutilã 10 , Goga se hotãrãºte sã plece la Paris, undeputea sluji mai bine cauza unirii. Dupã un drum foartelung ºi plin de peripeþii, care trecea prin Moscova,Petrograd, Stockholm, Londra, pentru a evita sã fie prinsde germani, reuºeºte sã ajungã la Paris, unde participã ladiverse manifestãri ale românilor. Printre acestea a fostproclamarea de cãtre Adunarea Generalã a Românilor dinProvinciile Asuprite ºi din Regat a Consiliului Naþional alUnitãþii Române, care urmãrea informarea Apusului culegitimitatea revendicãrilor românilor, colaborarea cu altenaþionalitãþi din Austro-Ungaria, formarea unei legiunipentru frontul aliat, alcãtuitã din ardeleni stabiliþi înstrãinãtate.Ca vicepreºedinte al Consiliului Naþional al UnitãþiiRomâne, participã la o recepþie în onoarea unor universitariromâni, iar în alocuþiunea sa face cunoscutã participanþilorcredinþa cã „Chestiunea unitãþii politice aromânilor din Transilvania ºi Ungaria cu cei din România,închegarea poporului nostru într-un singur stat în virtuteaprincipiului naþionalitãþilor este un act de dreptate pe careistoria contemporanã trebuie sã-l înregistreze ca pe o consecinþãlogicã a victoriei dreptãþii asupra forþei brutale.[…] triumful cauzei noastre are o perfectã justificaremoralã. Cu mii de ani de durere neîntreruptã am plãtit noifericirea ce va sã vie“ 11 .Angajat în activitatea de susþinere în Apus a cauzeiunirii Ardealului ºi a Bucovinei cu þara, nu a fost prezentla adunarea de la Alba Iulia care la 1 decembrie 1918 luahotãrîrea istoricã de revenire a Transilvaniei la patriamamã, dar cunoscîndu-i-se contribuþia la realizarea Unirii,a fost ales la conducerea resortului propagandei dinConsiliul Dirigent, organul executiv provizoriu de conducerea Transilvaniei, ales pe 2 decembrie 1918 de cãtreMarele Sfat Naþional. Într-o scrisoare trimisã din Paris luiIuliu Maniu, preºedintele Consiliului Dirigent, OctavianGoga îºi exprima admiraþia faþã de mãreaþa realizare de laAlba Iulia, unirea, „care de atîta vreme trãia în toate fibrelede simþire a neamului“, dar ºi regretul cã „nu mi-a fost datsã vãd aceste valuri de oameni ºi sã mã pãtrund ºi eu debucuria cea mai curatã, care mi-ar fi rãsplãtit îndeajuns totzbuciumul de o viaþã întreagã pentru triumful unei idei“ 12 .Revenirea pe meleagurile natale dupã încetarea ostilitãþilormilitare îl reîncarcã de energie, implicîndu-se cutoatã fiinþa sa în viaþa politicã a þãrii, publicînd articole,participînd la evenimente cu semnificaþie majorã îndevenirea României Mari. La 6 iulie 1919 are loc înSebeºul Sãsesc serbarea de demobilizare a voluntarilor dinregimentele „Alba Iulia“ ºi „Avram Iancu“, de la careGoga nu putea lipsi. În cuvîntul adresat acestora Gogaafirma: „Am cutreierat în aceºti cinci ani ai pribegiei pestetot locul ºi am cunoscut de-a lungul Munteniei ºiMoldovei cît ºi pe întinsele stepe ale Rusiei o conºtiinþã deneam a poporului român, pe care o pun mai presus de toateºi care este conºtiinþa naþionalã a lui, ce-i dã dreptul laviaþã“ 13 .Mãsura în care Octavian Goga s-a implicat în politicãpentru slujirea ideii naþionale o probeazã ºi faptul cã în discursulla primirea sa în Academia Românã, închinat memorieilui George Coºbuc, al cãrui loc lãsat vacant urma sãlocupe, ideea naþionalã se situa în centrul atenþiei.„Unitatea naþionalã de astãzi este încoronarea unei operede strãduinþi necurmate. Ea a venit ca o rezultantã a 14 Revista românã nr. 2 (56) / 2009

frãmîntãrilor de ieri, ca o consecinþã logicã a unui procesnormal de evoluþiune, un ultim acord într-o simfonie. […]Neamul nostru ºi-a rãscumpãrat în cursul vremii existenþape preþul unor jertfe ºi încordãri mari. Dupã gloriaproaspãtã din tinereþe, încununatã de razele legendei, vitregiasorþii i-a fãrîmiþat, sub diverse stãpîniri strãine, totatîtea pietre pe pieptul lui, care i-au oprit respiraþia liberãveacuri de-a rîndul. Graniþele înfipte în încheieturile acestuiorganism din copilãrie au durut ca niºte piroane încarne ºi au fost mai primejdioase ca orice boalã vremelnicã,fiindcã au stînjenit în permanenþã creºterea unui trupviguros. Am trãit perioade tulburi de apãsare, subt loviturilelor ar fi putut uºor sã intervie stingerea noastrã.Totdeauna însã, cu rezistenþa îndîrjitã a organismelorrobuste, masele româneºti de pretutindeni au pãstrat, ºi încele mai oropsite zile, instinctul sigur al unei înrudiriorganice. Unitatea de suflet ni s-a menþinut astfel fãrã ºtirbirede-a lungul vremii“ 14 .Viaþa politicã îl acapareazã din ce în ce mai mult,avînd ºi diferite demnitãþi importante în stat, cea maiimportantã fiind cea de prim-ministru, pe o perioadãfoarte scurtã, care a fost urmatã de o destul de lungãperioadã de dictaturã, regalã sau militarã. Solicitãrile dela diverse publicaþii erau refuzate, cu explicaþia„Ministerul, politica, prietenii îmi furã tot timpul“ 15 ;„Vino cînd trec în opoziþie. Atunci o sã-þi dau ºi poezii ºiarticole. Acum n-am timp nici sã citesc cît aº dori. Miamfãcut un program: atîtea ceasuri pentru minister,atîtea pentru audienþe, atîtea pentru lecturã ºiînchipuieºte-þi – mi-am propus un ceas, un singur ceas pezi pentru literaturã. A fost imposibil sã mã þin de program.[…] trec în opoziþie ºi am sã mã bucur de timp“ 16 .Deºi în 1924 primeºte premiul naþional pentru poezie,dupã volumul de poezii Cîntece fãrã þarã, apãrut în1916, urmãtorul, Din larg, va apãrea abia în 1938, postum.ªi totuºi omul Octavian Goga continua sã fie cunoscutde opinia publicã româneascã nu numai ca politician, ci ºica poet ºi publicist. Sãrbãtorirea a 50 de ani de la naºterea luat proporþiile unui eveniment naþional, personalitatealui fiind elogiatã de toate marile instituþii din þarã ºi întoate ºcolile. Cuvinte memorabile au rostit în SenatulRomâniei M. Sadoveanu ºi N. Iorga. Mihail Sadoveanuremarca în cuvîntul sãu cã „în versurile lui Goga s-audesãvîrºit profeþiile. Aurul lor, de ºapte ori lãmurit prinfoc, a sunat la timp, precedînd era supremã. Dar […] acesteversuri ale tinereþii explicã ºi pe cugetãtorul politic deastãzi ºi înþelegem prin politicã, aici ºi acum, problemelemari naþionale în jurul cãrora graviteazã toate conºtiinþeleromâneºti. În bãrbatul matur de astãzi, disciplina gîndiriise substituie elanului tinereþii ºi versurile ºi argumentelepornesc, domnilor, din acelaºi substrat: unele au fost florisplendide, altele sînt seminþe fecunde. […] În împrejurãrilecare au urmat rãzboiului, pãcii ºi reîntregirii,Octavian Goga a vãzut limpede conflictele fatal legate deRevista românã nr. 2 (56) / 2009trecut. Atitudinea lui a pãrut, la un moment dat, violentã.Evenimentele care s-au desfãºurat, agravate de criza europeanãºi ameninþãri anarhice, îi aduc însã o verificare neîndoioasãºi o confirmare care se generalizeazã în întreaganaþiune conºtientã. Unirea totalã ºi desãvîrºitã în cuget ºisimþire devine postulatul generaþiei care se ridicã. Poetulrãsfrîngea odinioarã sentimentul obºtesc, înturnîndu-lcãtre ai sãi într-o formã divinã. Astãzi cugetãtorul faceneamului sãu acelaºi serviciu interpretîndu-i instinctul deconservare, mai mult interpretîndu-i legea vieþii“ 17 .N. Iorga realiza o strãlucitã sintezã a personalitãþii luiGoga, preocupat de trei aspecte majore: „Întîi, în loc de acãuta rostul românilor de dincolo de Carpaþi în cadrelemonarhiei austro-ungare, aºa cum era sau aºa cum uniivisãtori voiau s-o prefacã, d. Octavian Goga a înþeles, aspus limpede, a susþinut împotriva tuturor ºi cu riscul libertãþiisale ºi a întregii cariere acolo, cã românii nu sîntfãcuþi acolo pentru a trãi în cadrele unei vechi monarhiimedievale, ci pentru a trãi în þara lor viaþa lor liberã. În aldoilea rînd, aceastã luptã d. Octavian Goga nu a înþeles são ducã numai acolo, între marginile înguste ale unei patriiprovinciale, ochii sãi, de la început, s-au întors cãtre ÞaraRomâneascã liberã, de care a rãmas nedespãrþit în toatãacþiunea sa revoluþionarã. În al treilea rînd, în loc sã creadãcã fericirea în libertate a poporului românesc se capãtãprintr-o asociaþie între cîþiva advocaþi, medici ºi directoride bancã, dumnealui a înþeles cã aceastã luptã nu se poatepurta decît sprijinindu-se pe masele însufleþite […] Pentrud-sa, þãranul din Ardeal nu a avut valoare fiindcã era þãran,ci fiindcã era românul cel mai autentic“ 18 .Ieºirea din iureºul vieþii, trãitã cu maximum de intensitate,avea sã aibã urmãri nefaste în sufletul împãtimituluicîntãrii pãtimirii noastre. Curînd dupã demisia guvernuluisãu, la 11 februarie 1938, pleacã la Viena pentru tratareabolii care îl chinuia de mai mult timp. La începutul luniimai revine la Cluj, pãrînd cã lucrurile se stabilizaserã, darpe 5 mai o congestie cerebralã îi aduce sfîrºitul. Lua sfîrºito viaþã trãitã în credinþa în „puterile sufleteºti ale neamului“,care nu l-a pãrãsit nici o datã, poate ºi pentru cã, dupãcum afirma în testamentul sãu, din 1936, a avut conºtiinþacã „n-am putut sluji Þara cum aºi fi vrut ºi cred cã aºi fiputut – cu credinþã ºi cu hotãrîre“.Tragismul soartei celor pe ai cãror umeri stãtea Unirea,a fãcut ca sentimentul morþii sã se strecoare devreme însufletul zbuciumat al lui Goga. În 1923 se adresa lui Gh.Bogdan-Duicã: „Vîltoarea mea recentã o cunoºti. Ceapoliticã nu intereseazã, deºi mi-a smuls mulþi nervi ºimultã cernealã. În literaturã, dacã-mi va fi îngãduit s-o maiprivesc în faþã, mã simt astãzi ispitit de o poezie largã,umanã, dincolo de plîngerile trecãtoare. Nu ºtiu, e sufletulmeu scãpat de tensiunea urii de ieri care mã trimitea maisus ori e tendinþa unui acord cu eternitatea – un vag impulsdin anticamera morþii?“ 19 . Prezenþa acestui sentiment eraanunþatã însã mai devreme, încã din 1917, cînd scriaPãmînt ºi cer: Azi în zadar vrea inima bolnavã/ Sã-mi 15

prind-un vis din norii grei de searã,/ Azi umbrele amurguluide varã/ Miroase toate-a moarte ºi-a otravã/…/ Rãnitvãzduhul tremurã-n rãsfrîngeri,/ Se duc din el popoarelede îngeri/ ªi-n mintea mea un basm frumos se frînge.// Numai eºti sfîntã razã diafanã,/ Cãci cerul alb ºi fãrã de prihanã/Azi e stropit cu pete mari de sînge.Cu conºtiinþa amãrîtã de preþul uriaº pe care româniifuseserã chemaþi sã-l plãteascã pentru realizarea visuluiUnirii, a continuat totuºi sã-l cultive, zbãtîndu-se întredurere ºi datorie.Apreciat pentru contribuþia sa la dezvoltarea poeziei,ca ºi a publicisticii româneºti, dar ºi pentru contribuþia larealizarea visului Unirii, cu timpul asupra personalitãþiilui Octavian Goga s-a aºternut uºor vãlul uitãrii, parþialdin cauza nereuºitelor sale în planul politic. Cînd G.Cãlinescu 20 , unul dintre exegeþii de seamã ai literaturiiromâne avea cuvinte elogioase pentru poezia lui, cînd ª.Cioculescu îl situa, în Revista Fundaþiilor, 1938, „printrecei mai de seamã ziariºti doctrinari, din linia mare a luiEminescu“, cînd mãsura în care s-a implicat în realizareaidealurilor naþionale poate fi datã oricînd ca model,aºternerea acestui vãl e nemeritatã, cu atît mai multastãzi, cînd integrarea în marea familie europeanãreclamã din partea fiecãrei comunitãþi etnice contribuþiiproprii la sporirea patrimoniului european cu tot ce aremai valoros.Note:1. „România“, 2 februarie 1917.2. Octavian Goga, Cãtre þãranii soldaþi, în „România“, 6 februarie 1917.3. „România“, 8 martie 1917.4. Publicatã în numãrul din 11 februarie 1917 al proaspãt înfiinþatei gazete de front „România“, poezia urmãreºte sã-i mobilizezepe ostaºi pentru alungarea cotropitorilor: Batalioane se strecoarã/ Din cîrdul lung, înfometat,/ În drum pe oriºiunde zboarã/ Miroaseamoarte ºi-a pãcat/…/ Sînt oare ciori în lege/ Ce-mi strigã nopþile-n auz,/ Ori suflete de nemþi pribege/ Din gropile de la Oituz?.5. „România“, 14 mai 1917.6. Octavian Goga, Au venit ardelenii, în „România“, 7 iunie 1917. Cu aceeaºi ocazie, bucovineanul Ion Nistor evoca pildele înaintaºilor,în amintirea cãrora voluntarilor bucovineni le revenea meritul de a reaºeza la locul lui drapelul naþional, „smuls acum 143 deani de cãtre rãpitoarea pajurã habsburgicã“ (Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Bucureºti, 1991, p. 366).7. „România“, 10 iunie 1917.8. Goga aprecia cã numãrul acestora, de cca 600 de ofiþeri ºi 5000 de soldaþi, ar fi putut fi mai mare dacã ar fi putut fi transportaþi.9. Preºedintele comitetului era Octavian Goga, iar secretar – Ion Nistor.10. Atitudinea de totalã respingere a hotãrîrii conducerii þãrii de a încheia pace cu germanii, cãci ducea la inutilitatea sacrificiuluiromânilor pe cîmpul de luptã, o face cunoscutã în poezia Vorbesc tãcerile, publicatã în gazeta „România nouã“ din 8 aprilie 1918,scoasã de O. Ghibu la Chiºinãu: Acum cînd tunul nu mai bate/ Pe culme, sus, la Mãrãºeºti,/ Vorbesc tãceri înfricoºate/ În largul þãriiromâneºti.// Întunecate valuri mute,/ Fãrã de glas, fãrã auz,/ Sînt mai grozave, mai temute/ Ca viforul de la Oituz.11. „La Roumanie“, Paris, 28 noiembrie 1918; dupã Octavian Goga, Ne învaþã Mãrãºeºtii…, ediþie, studiu introductiv ºi note deStelian Neagoe, Editura Junimea, Iaºi, 1983, p. 182.12. Biblioteca Naþionalã, fond Corespondenþã O. Goga, ms. 14656, dupã Octavian Goga, Ne învaþã Mãrãºeºtii…, p. 58.13. „Patria“, 9 iulie 1919.14. Octavian Goga, Precursori, Editura Cultura Naþionalã, Bucureºti, 1930, p. 79-80.15. I Peltz, Amintiri despre…, Editura Tineretului, Bucureºti, 1968, p. 7.16. Ibidem, p. 76.17. Dupã Ion Dodu Bãlan, op. cit., p. 145-146.18. Idem, p. 146.19. Octavian Goga, Fragmente autobiografice. Mãrturisiri literare, p. 13.20. G. Cãlinescu, Istoria literaturii române de la origini pînã în prezent, Editura Minerva, Bucureºti, 1982: „poezia lui Goga estegreu de comentat, fiind cu mult deasupra goalelor cuvinte, de un farmec tot atît de straniu ºi de zguduitor. Dupã Eminescu ºiMacedonski, Goga e întîiul poet mare din epoca modernã, sortit prin simplitatea aparentã a liricei lui sã pãtrundã tot mai adînc în sufletulmulþimii, poet naþional totodatã ºi pur ca ºi Eminescu“. 16 Revista românã nr. 2 (56) / 2009