PROFESORUL ILIE GRĂMADĂ,

Ion I. SOLCANUA N I V E R S Ã R IPROFESORUL ILIE GRÃMADÃ,CROCHIU DE PORTRETLA 100 DE ANI DE LA NAªTEREA SACei care l-au cunoscut peprofesorul Ilie Grãmadãl-au invidiat pentruoptimismul, veºnica sa jovialitateºi calmul olimpian peste careplutea zîmbetul discret, din colþulgurii, înseninîndu-i chipul blajin.Oricare dintre acestea, ºi cu atîtmai mult toate adunate la un loc,cumulate de o singurã persoanã,ar fi suficiente temeiuri spre luareaminte. Zîmbetul sãu te îmbia ladialog ºi destãinuiri, iar optimismulDomniei sale devenea contaminantºi binefãcãtor, asemeneaunei cure la Pãltiniº în preajmacugetãtorului profund care a fostConstantin Noica.Pentru toate acestea, în prezenþa profesorului IlieGrãmadã aveai senzaþia odihnitoare a dialogului cu unîntreg sfat de bãtrîni, poate din Maramureº, de laMoiseii celebrului ansamblului statuar al lui VidaGheza, prin laconismul expresiei, sau poate din nordulMoldovei, prin sfãtoºenia ºi dîrzenia înþelepþilorbucovineni, a cãror milenarã existenþã între Carpaþi ºiMare i-a învãþat cã graba ºi rîvna nesãbuite, ca ºivorba sau acþiunea pripite, au mai curînd darul de aspori nevoile ºi grijile unui om sau ale unui neam,decît de a le micºora sau înlãtura.Mi-am pus adeseori întrebarea: dintre atîtea calitãþiºi însuºiri, cîte i-au fost date prin naºtere ºi cîte au fostadãugate prin învãþãturã ºi prin disciplina muncii ºi aminþii? Neîndoielnic, profesorul Ilie Grãmadã a fostnu numai depozitarul unei înþelepciuni moºtenite dinstrãbuni, ci ºi cãrturarul care a sporit-o necontenit prinlecturi alese cu discernãmînt, anume parcã spre aîndreptãþi o observaþie adîncã a geniului poezieiromâneºti, dupã care ,,cunoºtinþe puþine ºi bine mistuitelimpezesc conºtiinþa, formeazã o cãrare bãtutã acugetãrii, o normã care regleazã întreaga activitate intelectualã”(„Timpul”, III, 27 august 1878). Dar cumcu îndreptãþire remarca un filosof latin al istoriei artei,ºi l-am numit pe Jose Ortega y Gasset (Introducere laVelazquez), orice personalitateeste rezultatul propriei vocaþii, alîmprejurãrilor în care a trãit ºial hazardului. Aºadar, care aufost cele trei elemente care aumodelat ºi determinat afirmareaprofesorului Ilie Grãmadã?S-a nãscut la 10 decembrie1911 în satul Zahareºti, comunaStroeºti, din judeþul Suceava.Copilãria petrecutã în satul natala însemnat, ca pentru atîþia alþii,posibilitatea înþelegerii unor mariadevãruri, adevãrurile unui poporde þãrani ce pot fi cuprinse în formuleaproape magice: aºa e bine;aºa e frumos; aºa trebuie, formulecare ascund îndãrãtul lor oadîncã înþelepciune. Aceste norme de comportamentdeprinse de mic copil în lumea mirificã a satuluibucovinean, care ascundeau îndãrãtul lor o profundãfilozofie de viaþã ºi despre viaþã, aveau sã fie cizelateapoi pe bãncile ºcolilor din Zahareºti (ciclul primar),Suceava (cinci clase de liceu) ºi Vatra Dornei(ultimele douã clase).Marea Unire avea sã-l gãseascã elev la ºcoala primarãdin satul natal, dar profundele semnificaþii aleacestui covîrºitor act istoric din viaþa naþiunii româneva începe a le desluºi în anii de liceu, pentru a leînþelege pe deplin mai apoi, în vremea anilor de studiisuperioare la Universitatea din Cernãuþi. Mediul academicelevat, care purta pecetea spiritului german,precum rigoarea ºi respectul pentru munca temeinicfãcutã, ca ºi complexitatea factorilor social-politici,specificã nordului Bucovinei, cu un amalgam de naþii– români, ruteni, germani, evrei etc. – ºi culturi, aveausã modeleze într-o anume direcþie personalitateatînãrului student din Zahareºti. Dacã setea decunoaºtere poate fi ceva organic, precum în cazul profesoruluiIlie Grãmadã, atunci Cernãuþii, pe ale cãruiuliþe ºi strãzi mai stãruia încã ecoul paºilor luiEminescu, Ciprian Porumbescu ºi al fraþilorHurmuzachi, oferea posibilitatea unei informaþii deRevista românã nr. 1 (67)/ 20123

calitate în cele mai diverse domenii. Prin fericita conjugarea acestor factori, în nu mai puþin de zece ani,tînãrul student însetat de cunoaºtere îºi trecea pe rîndlicenþele în sociologie (1934), limba românã ºi istorie(1938) ºi teologie (1941), dupã ce, în 1938, susþinuseteza Teoria monadelor: Leibnitz – Ch. Renouvier, înbaza cãreia i se conferea, la doar 27 de ani, titlul dedoctor în filozofie.Complexitatea studiilor, precum ºi vastitateacunoºtinþelor acumulate, aveau sã-i asigure viitoruluiprofesor o viziune largã asupra fenomenelor istorice,sociale, politice ºi culturale, doveditã de-a lungulcelor ºase decenii de activitate ºtiinþificã ºi didacticã.Temeinicia studiilor i-a fost asiguratã ºi vegheatã deprezenþa la catedrã a unor renumiþi specialiºti ca IonNistor, Romulus Cîndea, Vasile Grecu, GrigoreNandriº º.a., profesori de la care a învãþat, totodatã,atît rigoarea cercetãrii ºtiinþifice, cît ºi respectul faþãde înaintaºii truditori indiferent în ce domeniu.Activitatea didacticã a profesorului Ilie Grãmadã afost precedatã de o laborioasã pregãtire pedagogicã,conducînd practica Seminarului pedagogic de pelîngã Catedra de filozofie ºi pedagogie de la fostaFacultate de teologie din Cernãuþi – Suceava, înperioada anilor 1941-1948. Din 1944 devine asistentîn cadrul Catedrei sus-menþionatã, iar de la 15 decembrie1948 este numit conferenþiar la Facultatea deDrept a Universitãþii ieºene. Este perioada parcãanume venitã sã fructifice largile disponibilitãþi aleprofesorului Ilie Grãmadã cãci, cu începere din 1948ºi pînã în 1953, va ilustra la Universitatea ,,Al.I.Cuza” din Iaºi disciplinele Istoria filosofiei, Istoriarevoluþiilor, Istoria contemporanã. Tuturor i se consacrãcu dãruirea, înþelegerea ºi rîvna cuvenite ºicerute de împrejurãrile acelor ani tulburi de debut aidictaturii comuniste, marcatã ºi însîngeratã ºi deprezenþa trupelor sovietice ºi de abandonarea tragicã aRomâniei de cãtre Occident ºi S.U.A. în braþele mareluivecin dinspre rãsãrit. Într-un asemenea contextsocial-politic ºi tînãrul dascãl Ilie Grãmadã a plãtittribut, cochetînd cu noul regim. A activat în cadruljudeþenei PCR Suceava, a fost director al ziaruluiregional Suceava ,,Lupta poporului” ºi consilier laMinisterul Informaþiilor. Compromisul cu regimulcomunist nu a cunoscut însã ºi alte forme. ªi-a datseama, desigur, încotro este împinsã þara ºi a bãtut înretragere. Dovadã stã evoluþia sa intelectualã, ºtiinþificã,de dupã 1953 cînd, conºtient cã toate cele treidiscipline amintite presupuneau ºi o atitudine politicã,profesorul Ilie Grãmadã s-a retras în spaþiul larg alIstoriei medie universalã, domeniu mai puþin expuspresiunilor ideologice ale vremii, pe care a ilustrat-opînã la sfîrºitul carierei sale didactice.În paralel cu studierea aspectelor de istorie universalã,atenþia profesorului Ilie Grãmadã s-a îndreptatspre cercetarea fenomenelor sociale ºi culturale aleistoriei naþionale, pentru a cãror înþelegere ºi corectãevaluare istoria universalã îi oferea un generos cadru.Cunoºtinþele de filozofie, sociologie, teologie ºiistorie, dublate de o aleasã sensibilitate i-au legitimatatît abordarea fenomenelor culturale din cele maidiverse epoci ºi spaþii (Confucianismul ºi moralacreºtinã; Religia ºi divinitatea în filosofia bergsonianã;Tragedia anticã greacã; Pagini de istorie pentruun cadru al piesei „Becket” de Jean Anouilh; TeatrulNaþional ,,Vasile Alecsandri” din Iaºi, 1818-1966;Universitatea ,,Al.I. Cuza” – Iaºi. 1860-1960;Cruciadele; Franþa lui Richelieu ºi Mazarin etc.) cît ºiextinderea investigaþiilor spre artele plastice, în cadrulcursului general de Istoria artei, disciplinã pe care ailustrat-o cu aceeaºi competenþã.Lunga ºi bogata activitate didacticã îndreptãþescnumirea de profesor titular al disciplinei de Istoriemedie universalã, numire survenitã la 1 octombrie1971 ºi care constituie, de fapt, o fireascã ºi tîrzierecunoaºtere din partea diriguitorilor învãþãmîntuluide atunci de la nivel naþional a atîtor probate calitãþi ºivirtuþi didactico-pedagogice ºi ºtiinþifice.Dupã trecerea la pensie, în 1977, profesorului IlieGrãmadã i s-a acordat titlul de profesor consultant ºi acontinuat sã slujeascã ºtiinþa istoricã cu aceeaºi nobilãprezenþã ºi rarã dãruire, pînã la trecerea sa în lumeaveºnicã de apoi (1999).Ca om de ºtiinþã, profesorul Ilie Grãmadã a fostvreme de 10 ani secretar ºtiinþific al filialei Iaºi aAcademiei Române ºi decan al Facultãþii de istoriefilozofiea Universitãþii ieºene.Ca om al cetãþii, profesorul Ilie Grãmadã a fostdirector al Teatrului Naþional ,,Vasile Alecsandri”între 1959-1969 ºi director al Editurii ,,Junimea”, dela înfiinþarea ei, din 1970, ºi pînã în 1975. A cutreieratcomunele judeþului Iaºi, împãrtãºind dincunoºtinþele sale vaste celor dornici sã ºi leîmbogãþeascã pe ale lor.La centenarul naºterii, profesorul Ilie Grãmadã neeste contemporan prin zecile de promoþii de studenþila a cãror formare intelectualã a contribuit semnificativprin puterea exemplului sãu, devenit model,semãnînd printre tinerii zilelor noastre sãmînþarespectului pentru lucrul temeinic fãcut ºi pentrudragostea de þarã, nu cea clamatã în piaþa publicã, ciaceea doveditã prin rezultatele muncii. Spiritul sãumai este încã prezent în Facultatea de istorie aUniversitãþii ieºene.4Revista românã nr. 1 (67)/ 2012