ARHAISME ŞI ISTORISME

Petru ZUGUNA R H A I S M E ª I I S T O R I S M EProfesorofesoruluiGAVRILISTRATE, la 95 de ani(n. 23 februarie 1914)Atît în unele cercetãri de istorie a limbiiromâne literare moderne, cît ºi în cele maimulte manuale ºcolare, încã se face o confuzieîntre faptele lingvistice arhaice ºi istorisme, uneoriacelaºi, etimologic vorbind, dar diferite funcþional,aspect definitoriu în separarea lor. Este arhaic faptullingvistic (fonetic, morfologic, sintactic, lexical, semantic,stilistic) care este specific unei anumite perioade dinistoria limbii, perioadã revolutã (deci definitivîncheiatã), precum sînt slavonismele nemaiutilizate niciîn limbajul religios, de asemenea foste împrumuturi lexicaledin maghiarã, turcã, neogreacã º.a., pe care le întîlnimnumai în limba românã veche, preliterarã (secoleleal VII-lea – al XV-lea) sau literarã (secolele al XVI-lea– mijlocul secolului al XVIII-lea), consemnate, în mareparte, în studiile speciale dedicate lor ºi în istorii cumulativeale limbii române, motiv pentru care reluãm, original,aici numai trei exemple: boiaru (< sl. boljarinu),cu sensul lui fundamental „mare proprietar de pãmînt”(utilizat astãzi numai fãrã –u final ºi cu sensul secundar„persoanã simandicoasã”, arhaism fonetic, semantic ºistilistic totodatã: de asemenea, Lupului, în toponimulValea Lupului, nume de persoanã, al unui proprietar alvãii denumite astfel, arhaism morfologic; toponimul aravea forma Valea lui Lupu, precum avem Valea luiMihai, dacã ar fi fost creat mai aproape dezilele noastre; babà (< turcã „tatã, unchi”) dinbaba Novac, într-o cunoscutã baladã popularã,este alt cuvînt decît bàba (sl. „veche”) „femeiebãtrînã”, numai primul fiind arhaism lexical.Acestea ºi multe alte unitãþi lingvistice numai sînt folosite în limba comunã actualã, dinmotive variate, cu excepþia utilizãrii lor înstilul ºtiinþific (al istoriologilor, îndeosebi) ºiîn stilul beletristic, în scopul evocãrii vremurilorrevolute, deci pentru realizarea„culorii istorice”. Nu au avut aceastã funcþieîn limba veche, consemnatã în scrierile deepocã, ci au avut funcþia, generalã ºi comunã,denominativã, nimic mai mult.Sînt istorisme comune faptele de limbãcare, fiind regionalisme asemãnãtoare sau identicecu cele corespunzãtoare din limba veche,au numai aceeaºi funcþie denominativã, nu ºifuncþia de evocare a timpurilor „apuse”, astfel cã estenecesarã ºi posibilã separarea faptului lingvistic arhaic deacela regional, identic, material.Unul dintre alte exemple pe deplin probante esteurmãtorul: forma flexionarã de persoana întîi plural perfectsimplu vãzum este arhaism morfologic înScrisoarea a III-a de M. Eminescu, în versul (rãmas înmanuscris, mult timp) Cãci din Noi fãcum cetate ºi dininimã un zid/ ªi nimic n-o sã rãmînã din a ta faimãBaiazid, în dialogul între Mircea cel Bãtrîn ºi Baiazid,în Mihai Eminescu, Opere, ediþia Perpessicius, vol. II,1943, p. 300, v. 201-202, dar este istorism în poeziaeroticã, De-or trece anii..., în versurile M-a fermecat cuvreo scînteie/ Din clipa-n care ne vãzum? (unde estecerut de mãsura verbalã, de ritm ºi de rimã – rimeazã cuadverbul cum din locuþiunea adjectival-adverbialã) dinversurile urmãtoare, Pentru cã-n toatã-a ei fãpturã e-un„nu ºtiu ce” ºi-un „nu ºtiu cum”. Atlasele lingvisticeconsemneazã forma regionalã vãzum, cea literarã fiindvãzurãm. În general, în poezia eroticã nu sînt utilizatearhaisme, din motivul precizat supra. Chiar ºi în poeziaeroticã a lui Costache Conachi (care dateazã, prinlimbã), de exemplu, nu apar arhaisme, ºi ce pare a aveaaceastã însuºire era, acum 200-150 de ani, fapt de limbãcomun, fãrã funcþie evocatoare.Petru Istrate ºi Gavril Istrate8 Revista românã nr. 2 (56)/ 2009

Baladele populare nu cuprind arhaisme, dar celeculte, din epoca modernã, cu subiect istoric, uzeazã,inevitabil, de arhaisme (lexicale ºi semantice, mai ales).Este meritul profesorului Gavril Istrate de a fi relevat,cu exemple numeroase, obþinute din cercetãridialectale din anii ’50, cã în graiuri populare din arianord-esticã existã numeroase regionalisme, istorisme,considerate, obiºnuit, a fi fost specifice epocii vechi alimbii române, arhaice, deci în amplul studiu, cu mareimpact în anii de dupã publicare (1955, reluat recent învolumul IV de Studii ºi portrete, Editura Supergraph,Cluj-Napoca, 2005, p. 175-205), Gavril Istrate ademonstrat convingãtor, între probe similare care aualte meniri (de a susþine originea umanã localã primarãdiferitã de aceea actualã, de a nu se confunda fapte delimbã aparþinînd unor epoci diferite, de a atribui greºitunui grai caracterul specific regional al altui grai º.a.),cã genune (la Eminescu: „Fu prãpastie, genune?”; apareîn graiuri din ?ara Oaºului, Valea Bistriþei º.a.; nãimi,oblici, poghiaz, proslãvi, trãisti – inclusiv cu formaveche straste „chin, suferinþã, patimã, denii” –, sîntprovincialisme la mulþi scriitori, precum Ion Creangã,dar arhaisme în romanele istorice ale lui M. Sadoveanu;sturã „promoroacã” este specific Psaltirii ºcheiene, darºi ariei lingvistice Baia Mare – Maramureº; rumpe esteistorism în poezia eroticã, la Eminescu, ºi arhaism înCãlin, file din poveste; de asemenea, precum forma deplural ai „ani”, ºi forma etimologicã (lat. factus) de participiu,fapt („fãcut”) sînt consemnate în texte dialectale.Prin G. Coºbuc – vezi poezia cu titlul Faptul zilei(= Fãcutul/ Facerea/ Naºterea Zilei) –, acest vechi substantivregional a cãpãtat valoare literarã. Exempleleposibil de reluat sînt mai numeroase ºi lãsãm cititoruluiarticolului nostru plãcerea de a le identifica în expresiaatrãgãtoare a studiilor ºi articolelor profesorului GravrilIstrate. La ele, am adãugat ºi noi alte exemple, în volumulM. Eminescu, Fascinaþia izvoarelor cuvîntului,1994.Ce este comun, funcþional, tuturor epocilor este faptlingvistic pancronic.Istorismele – ºi nu numai ele – vor deveni arhaismeatunci cînd la funcþia lor denominativã se va adãuga ºifuncþia de evocare, iar pînã atunci, ele vor rãmîneregionalisme ºi cu ºanse de a trece în limba cultã.Devenind – sau rãmînînd – topoforice „purtãtoare deinformaþie localistã”, istorismele se pot deci converti încronoforice „purtãtoare de informaþii de tip istoriografic”.Se înþelege din acest scurt excurs, avînd principalcaracter metodologic, cã faptele lingvistice arhaice sîntmai puþine decît se crede obiºnuit, cã istorismele sînt, înaceeaºi mãsurã, mai numeroase ºi cã, pe cît este posibil,este corect sã facem deosebirea între cele douã categoriide unitãþi lingvistice, arhaismele ºi istorismele, omonimestilistic.I N M E M O R I A MALEXANDRU HUSARDespãrþãmîntul ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi, redacþia„Revistei române”, regretã profund dispariþia dintre noi a profesoruluiuniversitar Al. Husar (1920-2009), membru fondator alASTRA ºi colaborator de înaltã þinutã al publicaþiei noastre. Nugãsim cuvinte mai potrivite în conturarea profilului Profesoruluidecît pe acelea subscrise de regretatul acad. Constantin Ciopraga:„Vizibilã imediat la omul de culturã ieºean e delicateþea. Altetrãsãturi vin sã-i puncteze, la rîndul lor, personalitatea: entuziasmºi apetenþã pentru Frumos, totodatã luciditate de gînditor (cu studiisistematice de filozofie), perpetuã nãzuinþã spre rigoare. [...]Tinerilor le-a împãrtãºit idei ºi atitudini; i-au apreciat elocinþa,harul de frumos-rostitor toþi cei care l-au cunoscut. [...] Frapeazãîn demersurile sale o sinceritate cuceritoare, o cãldurã ataºantãemanînd dintr-o trãire intensã a convingerilor. A-ºi asocia auditoriidin amfiteatre, a face din colocviile pretenþioase oriocazionale prilejuri de încîntare, a comunica spontan, neprotocolar,cu cineva necunoscut – toate acestea intrã firesc, organic, în structura definitorie a cãrturarului comprehensiv,care, privind spre alþii, se observã necontenit pe sine” (Un umanist modern: Al. Husar, în Al. Husar.Biobibliografie, Iaºi, Biblioteca Judeþeanã „Gh. Asachi”, 2006, p. 9).Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!Revista românã nr. 2 (56) / 2009 9