ARHAISME ŞI ISTORISME

Baladele populare nu cuprind arhaisme, dar celeculte, din epoca modernã, cu subiect istoric, uzeazã,inevitabil, de arhaisme (lexicale ºi semantice, mai ales).Este meritul profesorului Gavril Istrate de a fi relevat,cu exemple numeroase, obþinute din cercetãridialectale din anii ’50, cã în graiuri populare din arianord-esticã existã numeroase regionalisme, istorisme,considerate, obiºnuit, a fi fost specifice epocii vechi alimbii române, arhaice, deci în amplul studiu, cu mareimpact în anii de dupã publicare (1955, reluat recent învolumul IV de Studii ºi portrete, Editura Supergraph,Cluj-Napoca, 2005, p. 175-205), Gavril Istrate ademonstrat convingãtor, între probe similare care aualte meniri (de a susþine originea umanã localã primarãdiferitã de aceea actualã, de a nu se confunda fapte delimbã aparþinînd unor epoci diferite, de a atribui greºitunui grai caracterul specific regional al altui grai º.a.),cã genune (la Eminescu: „Fu prãpastie, genune?”; apareîn graiuri din ?ara Oaºului, Valea Bistriþei º.a.; nãimi,oblici, poghiaz, proslãvi, trãisti – inclusiv cu formaveche straste „chin, suferinþã, patimã, denii” –, sîntprovincialisme la mulþi scriitori, precum Ion Creangã,dar arhaisme în romanele istorice ale lui M. Sadoveanu;sturã „promoroacã” este specific Psaltirii ºcheiene, darºi ariei lingvistice Baia Mare – Maramureº; rumpe esteistorism în poezia eroticã, la Eminescu, ºi arhaism înCãlin, file din poveste; de asemenea, precum forma deplural ai „ani”, ºi forma etimologicã (lat. factus) de participiu,fapt („fãcut”) sînt consemnate în texte dialectale.Prin G. Coºbuc – vezi poezia cu titlul Faptul zilei(= Fãcutul/ Facerea/ Naºterea Zilei) –, acest vechi substantivregional a cãpãtat valoare literarã. Exempleleposibil de reluat sînt mai numeroase ºi lãsãm cititoruluiarticolului nostru plãcerea de a le identifica în expresiaatrãgãtoare a studiilor ºi articolelor profesorului GravrilIstrate. La ele, am adãugat ºi noi alte exemple, în volumulM. Eminescu, Fascinaþia izvoarelor cuvîntului,1994.Ce este comun, funcþional, tuturor epocilor este faptlingvistic pancronic.Istorismele – ºi nu numai ele – vor deveni arhaismeatunci cînd la funcþia lor denominativã se va adãuga ºifuncþia de evocare, iar pînã atunci, ele vor rãmîneregionalisme ºi cu ºanse de a trece în limba cultã.Devenind – sau rãmînînd – topoforice „purtãtoare deinformaþie localistã”, istorismele se pot deci converti încronoforice „purtãtoare de informaþii de tip istoriografic”.Se înþelege din acest scurt excurs, avînd principalcaracter metodologic, cã faptele lingvistice arhaice sîntmai puþine decît se crede obiºnuit, cã istorismele sînt, înaceeaºi mãsurã, mai numeroase ºi cã, pe cît este posibil,este corect sã facem deosebirea între cele douã categoriide unitãþi lingvistice, arhaismele ºi istorismele, omonimestilistic.I N M E M O R I A MALEXANDRU HUSARDespãrþãmîntul ASTRA „Mihail Kogãlniceanu” Iaºi, redacþia„Revistei române”, regretã profund dispariþia dintre noi a profesoruluiuniversitar Al. Husar (1920-2009), membru fondator alASTRA ºi colaborator de înaltã þinutã al publicaþiei noastre. Nugãsim cuvinte mai potrivite în conturarea profilului Profesoruluidecît pe acelea subscrise de regretatul acad. Constantin Ciopraga:„Vizibilã imediat la omul de culturã ieºean e delicateþea. Altetrãsãturi vin sã-i puncteze, la rîndul lor, personalitatea: entuziasmºi apetenþã pentru Frumos, totodatã luciditate de gînditor (cu studiisistematice de filozofie), perpetuã nãzuinþã spre rigoare. [...]Tinerilor le-a împãrtãºit idei ºi atitudini; i-au apreciat elocinþa,harul de frumos-rostitor toþi cei care l-au cunoscut. [...] Frapeazãîn demersurile sale o sinceritate cuceritoare, o cãldurã ataºantãemanînd dintr-o trãire intensã a convingerilor. A-ºi asocia auditoriidin amfiteatre, a face din colocviile pretenþioase oriocazionale prilejuri de încîntare, a comunica spontan, neprotocolar,cu cineva necunoscut – toate acestea intrã firesc, organic, în structura definitorie a cãrturarului comprehensiv,care, privind spre alþii, se observã necontenit pe sine” (Un umanist modern: Al. Husar, în Al. Husar.Biobibliografie, Iaºi, Biblioteca Judeþeanã „Gh. Asachi”, 2006, p. 9).Dumnezeu sã-l odihneascã în pace!Revista românã nr. 2 (56) / 2009 9