raluca zaharia

ªi aºa, ajungem la portretistica în care îºi încearcãpana (clapele computerului, mã rog) interpreta.„Caracterele” pe care le contureazã, în perspectivãscenicã, au relief ºi sunt scrutate dincolo de aparenþe:„Efimiþa ocupã un loc mai important decît lasã textulsã se întrevadã”. ªi sunt privite în proces: „experimentataZiþa” este „o Zoe în devenire” – observaþieîncãrcatã de sugestii. Sigur, cum se întîmplã, în avîntulcomentariului se poate ajunge la excese: Zoe „seauroleazã cu toate atributele marilor caractere dindramaturgia românã”. N-ar fi stricat, aici, iarãºi zic,nuanþa unui zîmbet, aºa cum n-ar fi fost de prisos oflexibilã stãruinþã asupra a ceea ce semnatara lucrãriinumeºte „resorturile comice ale personajelor”. Înacest punct înregistrãm un oarecare deficit.Absolut necesar în economia textului, pentru uniubitor ºi un cunoscãtor de teatru procurã nu puþinesatisfacþii capitolul unde sunt înºiraþi interpreþii ºimai ales interpretele care au avut de-a lungul vremiiprivilegiul sã fie distribuiþi în comediile caragialiene.Accentul, firesc, cade pe acele „viziuni actoriceºti ºiregizorale” ce au pretins a fi, sau chiar au fost,„înnoitoare”. Raluca Zaharia, care ºi-a dorit cîndva,pînã a se strãmuta în Benelux, sã fie o profesionistã ascenei, emite, inspirat, o seamã de consideraþiuniasupra unor „valenþe semantice ale tehnicii de joc”.Ea propune un joc uºor distanþat, care sã nu conturbeprin mai ºtiu eu ce bizarerii „identitatea unui personajsau altuia”. E o atitudine reconfortantã într-unmoment cînd scena e invadatã de extravaganþe, deciudãþenii, uneori morbide, alteori respingãtoare, desforþãri, cu trivial „ambiþ”, de a ºoca prin inovaþii deneînþeles. Un instinct sãnãtos o protejeazã pe comentatoareanoastrã, trãirea ei concentrîndu-se înmãnunchiul de cuvinte: „o bucurie a jocului lucid”.Aceastã predispoziþie îi stimuleazã ironiile prin carepoate sancþiona derapajele ilare de la bunul simþ. ªi,sfinte Dumnezeule, nu sunt puþine! Oricum, nu scapãochiului ei vigilent. Un echilibru decent, în tandemcu o perspicacitate care nu-i de colo contribuie laconsistenþa acestei lucrãri ce nãzuieºte, nu fãrã argumente,sã fie o contribuþie în domeniu.Nicolae BUSUIOCSEMNIFICAÞII REVELATOARENu de mult am primit, printrungest de generozitate,cîteva cãrþi chiar de laautorul lor, Vasile Filip. Dupã lecturã,am remarcat o consecvenþã în inspiraþiedemnã de invidie, un timbru liricºi narativ în arta exprimãrii caredovedesc cã atît poetul cît ºi prozatorulse deplaseazã pe traiectoriadecisã a celui ce doreºte a fi el însuºi,neîncercînd sã impresioneze forþatprin vreo strategie specialã a efectelorscrisului. Îl ºtiam pe publicist dinatîtea ºi atîtea articole ºi reportajeapãrute în presa ieºeanã, îl ºtiam ºi dinalte cãrþi pe care mi le dãruise la timpul potrivit, darabia acum îmi pot contura o imagine completã a scriitoruluiVasile Filip. Dupã o teorie cunoscutã a lecturii,care spune cã sensurile aflate în procesul decodãrii textuluisunt guvernate de preconcepþii, informaþii anterioare,nivel cultural, de diversitatea mesajelor transmiseºi, nu în ultimul rînd, de înzestrarea individualã,a cãrei lipsã nimic nu o poate complini, capacitatea dea judeca ºi înþelege a cititorului, atuncicînd sub privirile ochilor se aflãniºte cãrþi, trebuie sã fie în raportdirect proporþional cu elementeleamintite mai sus. Altfel, lecturarãmîne în aria unor consideraþii verbaleºi gratuite, într-o logicã distanþatãde rigoare, concizie, concentrare ºilimpezime.Zona scrisului lui Vasile Filip esteextrem de întinsã, de la publicisticã,prozã scurtã, versuri, la roman, prozãºi literaturã istoricã, fabule, ghicitori,rondeluri, cãrþi pentru copii etc., ooperã în care captarea esenþei în concreta autorului presupune o pãtrundere atentã înfenomenalitatea existenþei omului, presupune talentulºi darul de a încãrca detaliile ºi evenimentele descrisecu revelatoare semnificaþii. Nu vom intra în analiza literarãmãcar a cîtorva titluri din cele peste 25 de volume,nici nu am avea cãderea s-o facem, dar uneleimpresii de lecturã vor prinde glas. Începem cu literaturadedicatã copiilor, despre care – cum se ºtie – 40 Revista românã nr. 2 (64) / 2011