Bucovina_lit._ian-feb - Liviu Ioan Stoiciu

Revistă fondată de Societatea Scriitorilor Bucovineni la Cernăuţi în 1941
BUCOVINA
LITERARĂ
Serie nouă · Anul XXII · nr. 1-2 (239-240) · Suceava · ianuarie - februarie 2011

Revistă editată de Societatea Scriitorilor Bucovineni
BUCOVINA
LITERARĂ
REDACTOR ŞEF:
Constantin ARCU
REDACŢIA:
Alexandru Ovidiu VINTILĂ (secretar de redacţie)
Sabina FÎNARU
Carmen Veronica STEICIUC (redactori)
COLABORATORI PERMANENŢI:
Adrian ALUI GHEORGHE (Piatra Nemaţ)
Liviu ANTONESEI (Iaşi)
Leo BUTNARU (Chişinău)
Al. CISTELECAN (Târgu Mureş)
Mircea A. DIACONU (Suceava)
Constantin DRAM (Iaşi)
Horia GÂRBEA (Bucureşti)
Liviu Ioan STOICIU (Bucureşti)
Matei VIŞNIEC (Paris)
COLEGIUL REDACŢIONAL:
Acad. Dimitrie VATAMANIUC
Prof. univ. dr. Adrian Dinu RACHIERU
Prof. univ. dr. Elena Brânduşa STECIUC
Ion BELDEANU
Nicolae CÂRLAN
Redacţia şi administraţia:
Str. Ciprian Porumbescu nr. 1, 720066 - Suceava
Tel./fax.: 0230 530 798; 0740 006260
E-mail: bucovlit@yahoo.co.uk; cosar@hotmail.com

editorial
Tînăra…
septuagenară
Constantin
ARCU
În 2011 revista Bucovina literară împlineşte
șaptezeci de ani! Pipăi ultimul număr de revistă și mi se
pare greu de crezut. Totuşi, dovezile mă asigură că nu-i
nici o eroare. Spre sfîrşitul anului 1941, la Cernăuţi,
Societatea Scriitorilor Bucovineni fonda această
publicaţie, ca supliment duminical al ziarului
Bucovina, sub conducerea scriitorului George Drumur.
Din păcate, în arhivă nu deinem vreun exemplar din
revista ce apărea la vremea respectivă şi nici în
depozitul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” Suceava
nu există. Am aflat recent că o colecie incompletă a
revistei se găseşte la BibliotecaAcademiei Române. Se
pare că în paginile ei publicau nume de referinţă ale
culturii române din Bucovina, precum Traian Chelariu,
Mircea Streinul, Teofil Lianu, E. Ar. Zaharia, Dragoș
Vicol, G. Voevidca, Dimitrie Vatamaniuc ș.a. Treptat
Bucovina literară devine o revistă de sine stătătoare, cu
o circulaţie relativ largă, în care sînt publicate mai ales
materialele pe care membrii S.S.B. le citesc în cadrul
ședinelor literare.
Dintr-un studiu întocmit de dr. Vasile I. Schipor,
cercetător știinific la Institutul Bucovina alAcademiei
Române, reiese că în această perioadă se publicau
interesante articole de istorie literară, precum:
„Epigonii lui Eminescu”, de Constantin Loghin, „Din
lecturile lui Eminescu la Cernăui. Eminescu și Rusia”,
de Aurel Vasiliu, „Satul și poezia lui Lucian Blaga”, de
Melania Livadă, „Şt.O. Iosif în actualitate”, de Vasile
Netea ș.a. Articole de fond semnează Gheorghe
Noveanu şi George Tudoran, iar Traian Chelariu şi
George Drumur susţin rubricile „ Paranteze” şi „ File de
calendar” . Se întemeiază Cercul „Bucovina literară”,
care organizează săptămînal întîlniri cu cititorii -
şezători literare, aniversări, lansări de carte,
comemorări, conferinţe organizate la Cernăuţi și în
„orașele din provincie” (Rădăuţi, Storojineţ, Suceava
etc.), avînd ca invitaţi personalităţi marcante ale vremii
(Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Gala Galaction,
Cezar Petrescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, I. Al.
Brătescu-Voineşti ș.a.). Din aceeași sursă aflăm că în
zilele de 14–15 august 1943 s-a organizat „ Sfatul
scriitorilor de la Putna” , un congres al scriitorilor la
care participă delegaţi din întreaga ţară, reeditîndu-se
peste ani Serbările din 1871.
Ocuparea nordului Bucovinei în primăvara anului
1944 a determinat suprimarea activităţii Societăţii
Scriitorilor Bucovineni și a revistei Bucovina literară
pentru o perioadă îndelungată de timp. După
evenimentele din decembrie 1989, corelativ cu
reactivarea S.S.B. sub președinţia regretatului critic
literar Mihail Iordache, și-a reluat apariţia în serie nouă
revista Bucovina literară. În paranteză fie spus, în
ianuarie 1982 apărea la Suceava publicaţia literară Pagini
bucovinene, ca un supliment al revistei ieșene Convorbiri
literare , care și-a continuat neîntrerupt activitatea pînă în
decembrie 1989. Primele numere ale revistei aveau
format de ziar, însă entuziasmul părea debordant. În
editorialul din nr. 1/1990, apărut sub semnătura
„Bucovina literară”, erau punctate cîteva chestiuni
esenţiale, dar care mai tîrziu aveau să fie, din păcate, pe
unele perioade, ignorate cu desăvîrșire. Ideea de
deschidere era clar declarată și o consemnez apăsat
pentru luare aminte: „ Am preluat titlul unei mai vechi
reviste din Bucovina nu pentru a afirma astfel că
intenţionăm să ne închidem în hotarele unui
provincialism ridicol ale patriotismului local. Cu atît
mai puţin că vom cultiva un tradiţionalism anacronic,
desuet: nu am făcut-o nici pînă acum. Ne propunem,
ca parte a acţiunii noastre, să afirmăm şi să luminăm,
în contextul spiritualităţii româneşti, timbrul specific
al subspaţiului bucovinean. ” Este pentru prima dată
cînd pătrund în arhiva revistei și descopăr cu ușoară
uimire și mîndrie că peste ani, anume în editorialul din nr.
8-9/2010 al revistei, accentuam aceeași idee.
În spiritul acestei idei, în acelaşi număr descoperim
un fragment inedit din cartea interzisă de cenzură – „Eu
și tu și el și ea… sau Dialogul generalizat”, a filosofului
Mihai Şora, un poem de Cornelia Maria Savu,
„Centenar Ion Creangă” – un interesant studiu semnat
de Mihail Iordache, eseul „De ce sîntem sclavi” de
Alexandr Zinoviev, preluat din volumul „Nous et
l'Occident”, apărut în 1981 la Editura L'Age d'Homme,
seria slavă, traducerea și prezentarea fiind realizate de
Aurelian Crăiuu, precum și articolul „Lecia tinerilor”
deAdrian Dinu Rachieru, sosit atunci de la Timişoara.
Numărul 2 al revistei (febr. 1990), apărut sub
conducerea unui comitet de redacţie coordonat de
Mihail Iordache, este consistent, apt de a stîrni invidii şi
acum. Același M. I. semnează cronica literară –
„Piramida împădurită”, la volumul de versuri al lui Ion
Mircea, apărut în 1989, la Editura „Cartea
românească”; descoperim în continuare un grupaj de
versuri semnat de Elena Ştefoi, fragmente din operele
lui Mircea Eliade și Nae Ionescu, un fragment de jurnal
sub titlul „Centenar Martha Bibescu”, în traducerea
Brînduşei Steiciuc, un eseu de Ernesto Sabato, poeme
de Günter Grass, în traducerea regretatului George
Damian, eseul „Comunism și civilizaţie” de Alexandr
Zinovieiv, în traducerea lui Mircea Tinescu etc.
( continuare în pag. 16)
1

invitatul revistei
Constantin
ABĂLUŢĂ
A. O. V. - Destul de recent, cartea dvs. de poezie
„ Iov în ascensor / Iov în funicular” (Editura Limes,
Cluj-Napoca, 2009) a fost premiată de către
Asociaţia Scriitorilor Bucureşti. „Aşadar, un
personaj al revoltei în ciclul Iov în ascensor şi un
personaj dezamăgit şi însingurat în ciclul Iov în
funicular” , ne spune Dan Cristea. Vorbiţi-ne, vă rog,
despre acest personaj al volumului dvs. Dar şi despre
„starea de iovie” asupra căreia insistă un alt
comentator al scriiturii dvs. Ioan Lascu.
C. A. – Sunt un scriitor asupra căruia zodia şi-a pus
amprenta într-un mod ciudat. Născându-mă prematur, la
şapte luni, zodia Balanţei mi-a fost, aşadar, dăruită
intempestiv. Normal ar fi trebuit să fiu altă zodie, altă
persoană. Frustrările părinţilor – eram un copil ce nu
întrunea parametrii fizici normali – cred că s-au întins pe
ani întregi. De aici până la o grijă excesivă (interdicţii de
a mă juca cu copiii de pe stradă, scutiri la ora de sport
obţinute de tata direct de la profesor pe care îl cunoştea
din tinereţe, etc.) n-a mai fost decât un pas. Am crescut
corcolit şi singurătatea mi-a devenit ceva mai apropiată
decât congenerilor mei. Cărţile vârstei (Dumas, Karl
May, Jules Verne, Doxuri, romane poliţiste) înclin să
cred că erau citite cu un spor de visătorie şi de pericol
căci iniţial erau furate dintr-o ladă damnată, asupra
căreia plutea spectrul ofticei de care murise posesoarea
lor, o tânără din Predeal, fata gazdei la care trăgeam
anual în vacanţă patru şcolari reuniţi de-un capriciu al
bâtrânei bunici a doi dintre ei (băiatul Coti şi fetişcana
Lelet), ceilalţi doi fiind eu (încă nebănuindu-mi destinul
de scriitor) şi Pompilia Stoian (încă nelansată
cântăreaţă). Însoritul, mirificul geamlâc unde se afla
funebra ladă de zestre îmi stăruie şi acum în faţa ochilor.
Păcat că două-trei acuarele în care-l surprinsesem destul
de bine au dispărut, aproape că nici nu mai ştiu cum,
odată cu multe alte lucruri din acea epocă... Însă ceea ce
nu are cum să dispară vreodată este fapta aceea
scriptologică, devenită peste timp mitologică, prin care
adolescentul timid şi pirpiriu care eram a comis primele
versuri din viaţa lui. Am mai spus asta: scrise pe-o
bucată de hârtie, noaptea, ieşind din privata de ţară cu
inimioară decupată în uşa din scânduri, şi făcând câţiva
2
„Neaşezarea societăţii
şi a artei e vizibilă cu
ochiul liber. Scapă cine
poate. Cine e tare. Cine
are resurse să trăiască.
Cine rezistă tentaţiei
corupţiei, tentaţiei gloriei
(întotdeauna înşelătoare
ca o Fata Morgana).”
paşi prin lumina de lună întinsă în imensa curte a gazdei.
Un poem-reminiscenţă mixându-l pe Bacovia cu
Minulescu, comitere care de asemeni a luat calea
neantului. Părea un simplu accident, şi multă vreme
m-am bucurat de el ca de-o curiozitate: iată că puteam să
rimez şi să ritmez, să desfăşor gânduri şi idei în felul
ăsta. Cu timpul accidentele s-au înmulţit, am devenit
versificator, imitator, grafoman. Abia mult mai târziu,
peste mai mulţi ani, am reuşit să găsesc acorduri cât de
cât personale. În vers alb, numai în vers alb. Tot ce
scriam cu ritm şi rimă nu era al meu, suna calp.
Revenind la Balanţă, pot spune azi că echilibrul ei
fragil îl recunosc în tot ce scriu, alături de sensibila şi
adevărata cumpănire a lucrurilor. Fără acest simţ al
echilibrului nici nu aş putea face faţă noianului de
lucrări în genuri diferite care mă asaltează mai ales în
cele mai recente două decenii. Fără a şti ce să las
deoparte şi ce priorităţi să aleg aş fi un om pierdut şi-un
scriitor fără coloană vertebrală. Mulţumesc zodiei şi
mulţumesc mie însumi că am fost în stare să-mi înfrâng
graba şi tentaţiile unei glorii ieftine, obţinute prin
adeziune la „imperativele momentului”, fapt egal de
nociv în trecut ca şi azi. Balanţa nici nu impune nimic,
nici nu suportă imperative. Ea e liberă, fidelă şi neutră în
acelaşi timp. Iar cei ce apelează la ea trebuie să aibe tăria
de-a suporta adevărul. Încă un amănunt, poate revelator
pentru poetica mea: ştiaţi că Balanţa e singura zodie
desemnată printr-un obiect
Am făcut această lungă introducere ca să ajung a
lumina organicitatea singurătăţii din textele mele. Şi
legitima calitate de „intrus” explicată mai pe larg în
postfaţa volumului omonim editat de Editura Vinea în
2005. Rezumând, e vorba de succesivele stări deduse
din propria-mi copilărie: străinul, singuraticul, paria,
marginalul voluptuos, vecinul neştiut, copilul neînţeles,
adolescentul neiubit. Ei bine, aceasta este magma din
care s-a clădit starea de iovie, ca treaptă ultimă a
frustrărilor transformate în iluminări. Trilogia Intrusul –
Iov în ascensor – Iov în funicular este poate cea mai
recentă carte de vizită a poetului care sunt.
De altfel, poemul Iov în ascensor a fost tradus până
acum în trei limbi (franceză, germană şi macedoneană)
de către traducători care s-au îndrăgostit literalmente de
el, şi publicat în reviste prestigioase din Belgia, Viena şi
Skopje. Este în curs de traducere în engleză şi, poate,
olandeză. Îmi visez un volum multilingv, jinduiesc
traduceri în maghiară, suedeză, spaniolă, portugheză,
visez cu ochii deschişi, seara, înainte să adorm. Sunt
conştient că nu Iov ţine în mâini balanţa puternicei lumi
exterioare, dar balanţa lui lăuntrică îl face să fie
nemuritor.
A. O. V. - La aceeaşi editură clujeană, în 2010, a
văzut lumina tiparului o nouă carte semnată de
Constantin Abăluţă. Este vorba despre „Totul

invitatul revistei
despre nimic”. Ce o apropie şi ce o desparte de cartea
despre care am amintit mai înainte
C.A. – O desparte în primul rând tonul, mai meditativ,
mai învăluitor. Viziunile se încheagă pe calea mai
ocolită a confesiunii şi a transcrierii directe a peisajului
cotidian. Este şi un jurnal de călătorie al aceluiaşi actant
singuratic însă, de pildă, singurătatea oglindită în apele
Vâltavei este mai luminoasă, mai fără ranchiună, dacă
se poate spune aşa. E o singurătate împăcată, este o carte
a sufletului liniştit care contemplă norii plutitori ai
nefiinţei apropiindu-se. Invenţii stranii ca Zilele
lipsă/zilele în plus, Casa adoptată la Praga, Nimicul care
nu are legătură cu oamenii, Autobuzul cu oameni şi
versuri care face tăcere pe străzile oraşului dau o
consistenţă real/ireală textelor. Este un volum aerat,
epurat, într-un fel o limită a spunerii. Reproduc spre
exemplificare unul din puţinele texte transcrise în
versuri :
ce poate fi o viaţa
câţiva prieteni câţiva copaci
un nor de buzunar
o ploaie particulară
în perimetrul căreia vei fi îngropat cândva
fără să ştie nimeni
A. O. V. - Ştiu că aţi susţinut câteva recitaluri de t
poezie pe parcursul anului
2010. Cum mai este astăzi
receptată poezia Are ea
audienţa scontată
C. A. - Cred că vă referiţi
la lansarea volumului
c o m e n t a t m a i s u s .
Într-adevăr, atunci, după
prezentările critice făcute de
Barbu Cioculescu şi Tudorel
Urian, împreună cu actriţa
Silvia Codreanu am susţinut
un scurt recital foarte bine
primit de asistenţă. Nota
bene: majoritatea erau
scriitori şi prieteni de-ai mei,
deci oameni avizaţi care
veniseră la punct fix. La ora Cu prietenul poet Carl Norac la Olivet (lângă Orléans), după
de faţă în Bucureşti sunt
ce şi-au schimbat pălăriile.
atâtea manifestări artistice
care se suprapun, încât cei circa 25-30 de spectatori ai odaia unui intrus
mei de atunci au constituit un record în domeniu. La C. A. –
lansarea de acum câteva zile a cărţii mele de proze scurte
Întâmplări imaginare pe străzile Bucureştiului
(vol. 1,
litereleA-L), în rotonda Muzeului Naţional al Literaturii
Române nu se puteau număra mai mult de 15-18 siluete.
Da, dar eram „bruiat” de lansarea la USR a ultimului lăsată moştenire, stau. Este
număr al revistei MEMORIA, revenită cu greu la di
lumină după nemiloasa cenzurare economică a
Ministerului Culturii. Şi probabil şi de o altă manifestare
la Institutul Cultural Român. Şi poate de alta şi altele la
Muzeul Ţăranului Român, Club A, etc. E firesc să fie
aşa. Îngrijorător e doar scăderea apetitului pentru
literatură, lipsa de bani de achiziţie a bibliotecilor, lipsa
informaţiilor elementare despre apariţii, edituri... – se
pare năravuri balcanice şi fatalism.
A.O. V. - Ce înseamnă să fii, în anul de graţie 2010,
Intrus
C. A. – Nu mare lucru, ba chiar un fleac: mă număr
printre cei ciuruiţi! Dar balanţa dinlăuntru-mi e liniştită,
ea e intactă şi-mi asigură starea necesară să pot crea. Nu
altfel am creat în timpul comunismului. Acum, evident,
nu mai e comunism, dar prost e că nu se ştie ce naiba a
fost pus în loc. Mi-e teamă să gândesc că haosul şi sora
lui, dictatura.
A. O. V. - Vorbeaţi la un moment dat că veţi
încerca să luaţi legătura cu autorul unui alt
L'Intrus, al filosofului francez Jean-Luc Nancy. A
existat, până la urmă, o astfel de întâlnire Cum a
decurs aceasta, în cazul în care s-a produs S-a
concretizat în vreun fel
C. A. – Din păcate a rămas doar o aspiraţie. N-am
în reprins nimic spre a-l întâlni pe venerabilul filosof.
De altfel, mi s-a spus că e
foarte în vârstă şi evită
întâlnirile. Am nimerit se
pare la fel de târziu ca şi cu
Beckett... Nu le poţi avea
pe toate. Două scrisori de
la Cioran şi o fulgerătoare
întâlnire de 3 minute doar
cu mine, apoi încă vreo 5
m i n u t e ş i c u a l ţ i
admiratori, într-un spaţiu
public, într-o pauză a
conferinţei sale despre
Benjamin Fondane, Paul
Celan şi alţi intelectuali
evrei de origine română pe
c a r e - i c u n o s c u s e ,
mi-ajung.
A.O. V. - Cum arată
Aţi vrea să ne-o descrieţi
E poate mai interesant să pomenesc obiectele
din odaia mea şi, prin extensie, din arealul în care mă
învârt, care au intrat în „ bagajul” intrusului din poemele
mele, indiferent de volume. Voi începe cu oglinda
rotundă moştenită de la unchii mei – în a căror casă,
oglinda de circa un metru în
ametru, a toaletei mătuşii mele, care, fiind pusă oblic
într-un colţ, reflectă ciudat tot ce se petrece în cele două
3

invitatul revistei
camere pe care le stăpâneşte cu reflexele-i. Apoi
fereastra odăii mele care dă spre curtea unei policlinici
de copii unde au loc multe din scenele preluate în textele
mele. Pisicile nenumărate care se plimbă pe coama
gardului de cărămidă dinspre policlinică şi aparţin soţiei
„piromanului”, un alt vecin din spatele casei mele. Ar
mai fi scara care duce la pod şi la cămăruţa de sus, şi
fereastra acestei scări pe care uneori vântul aduce frunze
uscate. Soba dărâmată (acum avem calorifer) în al cărei
postament am găsit într-adevăr o scrisoare de la
începutul secolului trecut, venită pe adresa mea de acum
şi adresată cuiva care n-a stat niciodată aici. Obiecte
mărunte precum colecţia mea de broaşte ţestoase din
opal, metal, lemn, pluş, sticlă optică. Lupa rămasă de la
bunica şi care şi-a aflat în cele din urmă menirea în
vârful obiectului suprarealist reprodus pe coperta
volumului cu întâmplări stradale şi intitulat
Întrerupător de personalitate. Şi, desigur, un talmeşbalmeş
de obiecte efemere ca două mici cauciucuribreloc
ce ascund înlăuntru-le năstruşnice rulete de un
metru lungime, perechi de ochelari cu forme mai
ciudate; mica ştanţă manuală de făcut (perforat)
mucenici, intrată acum şi ea în structura
Întrerupătorului... ; originalul celor câtorva avize
insolite reproduse în capitolul doi din romanul Groapa
roşie; două statuete africane autentice cumpărate pe
vremea împuşcatului de la o expoziţie folclorică şi
având un pronunţat caracter suprarealist prin melanjul
de organe umane deformate şi colate insolit (gust indus
mie de mult râvnitele sculpturi similare din
apartamentul lui Gellu Naum din str. Galaţi, de unde
acesta a fost silit să plece după cutremur), etc. Nu fac
altceva decât ce face fiecare scriitor: îşi mitizează în
scrierile lui viaţa cotidiană, transformând-o în altceva şi
proiectând-o în timpuri fictive. Translaţia real-imaginar
e consubstanţial legată de artă şi se petrece fără voia
noastră, ca un proces subconştient de care şi noi aflăm
cu stupoare abia în anume momente. În acele momente
ale inspiraţiei când athanorul, din măruntaiele-i de
plumb, a şi livrat aurul genuin în faţa ochilor noştri
uimiţi. Uimirea e ultima şi obligatoria fază a creaţiei. Un
creator care nu e uimit de ce a înfăptuit nu este creator, ci
cârpaci. El nu sublimează, ci bricolează. El ştie atât de
bine ce face, e atât de etanş închis în meşteşugul lui,
încât nebunia inspiraţiei nu mai are pe unde pătrunde.
A. O. V. - Aţi tradus mult, sunteţi, pe bună
dreptate, un traducător apreciat. Ce aţi mai tradus
în ultimul timp Ce planuri de viitor aveţi în acest
sens Cu ce probleme se confruntă, în prezent,
traducătorii
C. A. – Traducătorul care vrea să abordeze numele
mari ale literaturii universale se vede confruntat cu
opacitatea editorilor faţă de astfel de propuneri. Editorul
vrea cărţi uşoare care să aducă rapid şi dintr-o dată mulţi
4
bani. Harpagonism nebun şi iluzoriu Lipsa răspunsului
clar te torturează. Editorul e sibilin. Poţi să te aştepţi la
orice de la el.
În fine, să lăsăm teoria şi supoziţiile. Am publicat de
curând, în traducerea mea şi a soţiei mele, în colecţia
Gemini a Editurii Paralela 45, aşadar în ediţie bilingvă,
volumul Călătorie în Marea Garabanie de Henri
Michaux. Atroce frescă a lumii pe dos, subtilă călătorie
la confiniile unei civilizaţii, şi nu mai puţin viziune
halucinantă a unui spirit ce a practicat, chiar dacă numai
prospectiv, drogurile, volumul acesta de texte
fragmentare e cât se poate de actual, prefigurând cu vreo
şapte decenii înainte haosul instaurat de noua ordine
economică în care se zbate azi Europa, ca şi întregul
glob. Voi preda în curând pentru aceeaşi colecţie Poeme
umane de Cesar Vallejo. Traduc în acest moment la mai
multe cărţi : un roman de Patrick Modiano: În cafeneaua
tinereţii pierdute; cartea de proze scurte a lui Petr Kral:
Noţiuni de bază. Am terminat micul roman al lui
Jacques Jouet: Paul sălbaticul. Asta vorbind numai de
lucrările contractate şi în curs de apariţie. Mai sunt şi
alte proiecte de care nu mai pomenesc întrucât au un
grad de nesiguranţă editorială prea mare ca să fie făcute
publice în acest moment...
A. O. V. - Ce amintiri mai deosebite vă leagă de
debutul dvs. literar, mă refer atât la cel publicistic,
cât şi la cel editorial V-a sprijinit cineva în acest
sens
C. A. – Debutul editorial se datorează redactorului de
carte Elis Buşneag. Însă a doua mea carte, Piatra, pe care
eu şi majoritatea criticii (excepţie făcând politrucii Eugen
Barbu şi Al. Piru) o considerăm a fi adevăratul meu
debut, o datorez redactorului-poet Mircea Ciobanu care,
apreciindu-mi la superlativ poemele, a insistat cu multă
diplomaţie pe lângă redactorul şef Vasile Nicolescu care,
cu supuşenia lui proverbială - şi, mai târziu, când a
devenit cenzor-şef la Consiliul Culturii şi Educaţiei
La Praga în 2006, împreună cu prietenul
poet Petr Král

invitatul revistei
Socialiste, periculoasă pentru destinul literelor române –
evident că se temea de astfel de cărţi „tari”. Nu vrea nici
s-o semneze şi s-o dea la tipar, ci doar o amâna mereu,
tactică sigură de-a o anihila prin recurgerea la uitare.
Mircea a forţat nota şi a impus o soluţie care să scoată din
impas cartea: adăugarea unui poem “patriotic”. Aşa se
face că am pus la final un pastel melancolic cu brazi, ploi
de toamnă , intitulat Baladă. Cinci versuri vehiculau mai
puţin sumbru şi ceţos decât în restul volumului simbolul
pietrei: şi fi-va poate-acesta semnul/ că-s una cu acest
pământ/ şi moartea fost-a doar o piatră/ pe care am
zvârlit-o într-o zi/ să-ncerc puterea râului. Asta se
petrecea în anul de graţie 1968, anul miraculos al poeziei
tinere, cel în care au debutat majoritatea poeţilor veniţi
după grupul Nichita Stănescu, an în care hăţurile cenzurii
s-au mai slăbit. O viaţă de-atunci...
A. O. V. - Cum aţi cataloga acea perioadă
C.A. – Contradictorie, ca şi cea de azi.Atunci pentru
că deasupra noastră plana cenzura politică, interdicţiile
de tot felul şi spaima de securitate. Acum pentru că
cenzura economică e şi ea destul de dură, difuzarea
literaturii aproape că nu mai există, iar interdicţiile de
tot felul şi nesiguranţa zilei de mâine sunt o cucerire
recentă a celor ce luptând împotriva comunismului n-au
reuşit decât paradoxul de-a asupri toate clasele socioprofesionale
din ţară.
A. O. V. - Cum se vede astăzi generaţia literară din
sânul căreia faceţi parte
C. A. - Mulţi au murit şi-au fost uitaţi. Chiar şi acela
care a fost editorul providenţial al generaţiei:
suspomenitul Mircea Ciobanu. De GeorgeAlmosnino şi
Vasile Petre Fati, doi dintre marii poeţi români, ce să mai
vorbim... Cei câţiva care mai supravieţuim suntem
cumva toleraţi. Generaţiile tinere nutresc iluzia
aculturală că totul începe cu ei. De douăzeci de ani
încoace cei câţiva critici tineri ce-au scris despre cărţile
mele se constituie în excepţii (la loc de frunte Bogdan
Alexandru Stănescu). Cred că ocolesc orice carte a
înaintaşilor, evident, fără s-o citească, pentru a “ nu se
contamina”. Oricum, pe mine nu mă pot înlătura fiindcă
sunt foarte activ (traduceri, antologii, cel puţin un volum
personal anual, apariţii în străinătate cu poeme, proze,
chiar şi cu teatru, şi acum iată şi un premiu), dar decum
voi muri nu mă îndoiesc de tratament. Nu ştim să ne
preţuim nici contemporanii, nici înaintaşii. Suntem un
popor slab, fără memorie, fără spaima unităţii
primordiale de care să tremurăm şi la care să
ne-nchinăm. Probabil că într-un timp oarecare vom pieri
ca naţiune ( poate zeci de ani, poate sute), devenind o
simplă populaţie pestriţă, rătăcitoare. M-aş ruga
Domnului să nu se-ntâmple aşa, dar sunt prea ocupat.
Prea ocupat să mă rog, în felul lui Eugène Ionesco:
„ Fă-mă, Doamne, să cred în existenţa Ta!”
A. O. V. - Când aţi început să scrieţi Când aţi
conştientizat că sunteţi un scriitor profesionist
C. A. – În 1968, odată cu volumul Piatra, pe care l-am
scris în transă, în vreo zece zile, cu temperatură
intermitentă de 38 de grade. Ba chiar în anii de dinainte,
când făceam nenumărate dicteuri suprarealiste la
serviciu, la o veche maşină de scris Olympia cu car
mare, atunci când dactilografa o folosea pe cea
obişnuită. Îmi aduc şi azi aminte voioşia cu care
asvârleam dintr-o mişcare a braţului carul în extrema
stângă, pocnetul sec al metalului şi libertatea noului
rând care mi se oferea ca sondă a subconştientului ce
izbucnea fără nici o cenzură logică sau de altă natură.
Unele din poemele mai lungi scrise atunci ( Reţeta
fericirii, Missa computerensis, Alertă) au intrat în
volumul Alertă care mi-a fost respins de cenzură în
1966. O selecţie din volumul din '66, împreună cu noi
poeme suprarealiste, a apărut abia în 2005 în volumul
Statuia care vomită, editura Vinea.
Mai importantă încă decât conştiinţa profesionalismului
îmi apare acum data la care am conştientizat locul meu
unic în literatura română (nu zic în istoriile literaturii
române căci acestea, în libertatea fără graniţi de azi, sunt
şi ele libere de orice supunere la obiect). Şi această dată
este anul 1997 în care am publicat concomitent în
română şi în franceză volumul Drumul furnicilor / La
route des fourmis.
Minimalismul meu a constituit de
atunci încoace modelul multor tineri poeţi, indiferent că
ei ştiu sau nu acest lucru. Chiar dacă s-au ferit să-mi
citească volumul, spiritul lui s-a răspândit şi pluteşte
undeva în jurul nostru, al creatorilor, indiferent de
vârstă. În ce mă priveşte pot mărturisi cum congeneri ori
poeţi mai tineri m-au inspirat, şi mi-au adăugat în
athanor ceva din inefabilul descoperit iniţial de ei.Astfel
Petre Vasile Fati, Aurelian Titu Dumitrescu, precum şi
alţi câţiva mult mai tineri, al căror nume nu-l pronunţ
pentru a nu da apă la moară bârfelor unor critici
neînstare să-nţeleagă relaţia de interdependenţă a
textelor odată încredinţate spaţiului public, subtila şi
perpetua ierarhizare a subconştientelor care se simt
afine.
A. O. V. Cum aţi caracteriza fenomenul cultural
actual Încotro se îndreaptă cultura română şi,
implicit, literatura de la noi
C. A. – Am văzut tineri extrem de talentaţi. Am
văzut oportunişti.Am văzut mediocri. Mulţi intelectuali
vor să scrie poezie. De ce şi unde va duce asta nu vom şti
mult timp. Ori vom afla brusc poimâine, la un colţ de
stradă, atunci când revistele, editurile, teatrele vor
dispărea în aplauzele troglodiţilor. Neaşezarea societăţii
şi a artei e vizibilă cu ochiul liber. Scapă cine poate. Cine
e tare. Cine are resurse să trăiască. Cine rezistă tentaţiei
corupţiei, tentaţiei gloriei (întotdeauna înşelătoare ca o
Fata Morgana).
5

invitatul revistei
A.
O. V. - Nora Iuga afirma că „Există ceva în
România care îmi place foarte tare”. Dvs. aţi
identificat acel ceva Care este acel „ceva” pentru
dvs.
C.A. – Pentru mine acel „ ceva” sunt prietenii, cărţile
care m-au format şi pe care le recitesc ori măcar
frunzăresc când şi când, limba în care scriu şi-n care-mi
răsar fraze la care eu n-am contribuit cu nimic. Şi,
discretele locuri de pelerinaj întâmplător (de care mă
tem şi pe care le iubesc): casele prietenilor dispăruţi,
locurile pe unde obişnuiam să merg cu ei. Sunt un
sentimental cenzurat, în felul lui Kavafis. Nu trebuie să
plâng, dar îmi tremură cuvintele. O auroră boreală face
suportabilă obida lui Iov.
A. O. V. - Cunoaşteţi polemica iscată de Herta
Müller, la sfârşitul lui septembrie 2010, în urma
dezbaterii pe care a susţinut-o, în compania lui
Gabriel Liiceanu, la Ateneul Român. Cum apreciaţi
toată această tevatură care s-a făcut pe marginea
acestui subiect De partea cui vă situaţi
C.A. – Nu cunosc decât o relatare a lui Gabriel Liiceanu
în „România Literară“. Nu cred că e cazul să mă amestec
în ceva ce nu cunosc. Mi-a plăcut cartea Uşa interzisă şi
am scris un text în Revista „22“. Mi-au plăcut multe
lucruri din Herta Muller, evocările copilăriei,
inventivitatea şi lirismul stilului. Volumele ei de colaje
dadaisto-absurde m-au încântat.Am şi scris despre unul.
Mă situez de partea operelor lor. Restul e politichie şi
nu-mi incumbă.
mine în 1997), şi atunci puţine poeme vechi mai rezistă
noilor exigenţe. În casă la Gellu Naum m-au
impresionat măştile şi statuetele proto-suprarealiste
africane, desenele lui Brauner dintr-un caiet şi câteva
picturi de pe pereţi, extraordinara plăcintă cu praz a
doamnei Lyggia, afabilitatea şi dispoziţia constant
fabulatorie a gazdei pentru care timpul părea a fi doar o
altă mască africană cu mai multe goluri decât celelalte.
E ciudat, dar nu pot să mai reconstitui impresia pe care
mi-a făcut-o Gellu Naum atunci când l-am cunoscut. Aş
spune mai curând că m-a anesteziat, că m-a făcut să nu-l
pot situa. Poeziile lui, în schimb, erau atât de nebune şi
de sincere, atât de riguroase şi de plutitoare încât nu se
putea să nu le iubesc. Mult mai târziu, când îl vizitam în
micuţa locuinţă de lângă biserica Caşin, ori ocazional la
Comana, eram deja format ca scriitor şi silueta lui Gellu
stând în fotoliu cu o planşetă de carton în braţe era aceea
a unui prieten mai mare, blând, îndatoritor, pe care
trebuia să te fereşti a-l enerva (i se ştiau cele câteva
idiosincrazii) şi care îţi oferea năstruşnice amintiri şi
fulgurante consideraţii faţă de câte un poem de-al tău pe
care nici nu-ţi închipuiai că-l citise şi-l prizase atât de
profund. Iar scurta albastră a lui Gellu Naum a avut
acelaşi sfârşit tragic ca multe haine din casa mea:
perforată sârguincios de molii. Mă consolez zicându-mi
că simbolul ei va rezista atâta timp cât va dăinui poemul
meu omonim.
A. O. V. - Vă mulţumesc!
Interviu realizat de Alexandru Ovidiu VINTILĂ
A. O. V. - Vă rog să ne
povestiţi în ce împrejurări l-aţi
cunoscut pe Gellu Naum. Cum
l-aţi perceput atunci Cum îl
priviţi astăzi Mai aveţi scurta
albastră de la Gellu Relataţi-ne
cum aţi intrat în posesia ei. Ce vă
atrage în mod deosebit la acest
scriitor
C. A. – Pur şi simplu nu mai ştiu
cum l-am cunoscut. Probabil că
l-am abordat undeva la Uniunea
Scriitorilor. Ştiu că m-a invitat la el
în strada Galaţi şi că i-am citit nişte
poeme din ciclul Elegii (proiect de
demolare) şi el mi-a făcut
observaţia că trebuie să renunţ la
sintagma „pisică de cârpă“, şi să
las pur şi simplu „pisică“,
spunându-mi că e o preţiozitate.
Nu l-am ascultat şi nu regret: nu
avea dreptate. Poetica personală e
un lucru inatacabil. Doar dacă nu
ţi-o schimbi (cum s-a întâmplat cu
6
La lansarea volumului „Despre viaţa şi dispariţia broaştelor mele ţestoase” (colecţia
Ediţii Definitive la Editura Vinea) în 22 aprilie 2005 la librăria Cărtureşti. De la
stânga la dreapta, cei doi critici care l-au prezentat: Barbu Cioculescu şi Sorin
Alexandrescu, editorul Nicolae Ţone, actorul Florian Pitiş, cel care a recitat poeme
din volum.

invitatul revistei
DIRECŢIA: NORII CEI MAI APROPIAŢI
se dedică lui Ion Zubaşcu
În ziua când îmi goleam stomacul tot bând
kilograme de lichid purgativ am primit prin email
vestea că luasem premiu. Beam şi mă bucuram.
Dam peste cap pahar după pahar. Înghiţiturile de
apă puturoasă îmi intrau bucuroase în stomac.
Aflaseră şi ele că volumul meu Iov în ascensor
fusese alesul. Şi pe masa de spital, cu furtunul băgat
pe anus, eu mă gândeam tot la premiu, la Iov, la
frumuseţea acestei vieţi. Pare ironie, cinism, dar
câtă bucurie într-însele... Nici măcar ieşirea
scabroasă a unui tânăr poet care-şi închipuia că
„nenea ăsta” i-ar fi luat pe nedrept premiul nu mi-a
tulburat câtuşi de puţin seninătatea din timpul
colonoscopiei. Viaţă fără rest. Pe coridoarele
spitalului (cât de mică-i lumea!) m-am întâlnit cu o
poetă pe care-o cunoşteam doar după nume. Dânsa
nu publicase nici o carte anul trecut, aşa că n-avea
pentru ce mă gelozi. Pentru colonoscopie nundrăznea.
Tot ce spun chiar aşa e. Vărul meu îmi
ţinea în braţe hainele, pardesiul, şapca. Mi se
dăduse o pijama de la „garderoba” spitalului. Stau
pe coridor şi mă simt umilit. Iov mediocru, într-o
gară de oraş de provincie. Stau şi aştept singurul
tren al zilei. În el nu pot urca fără rezultatul
colonoscopiei. Pijamaua vărgată, slabă scuză în
faţa controlorului. Va crede că am fugit din spital.
Ori din ospiciu. Un hulub mort între şine. Mă uit la
el şi-mi aduc aminte de premiu. Mi-e ruşine.
Cineva care zburase milioane de kilometri în viaţă.
Câte trenuri or fi trecut peste el. Câte zile măturate
de vântul care-mi înfoaie acum pijamaua. Mi se va
da o diplomă. Un plic cu bani. Mă voi retrage în
ascensor. Voi apăsa pe-un buton la întâmplare.
Poate voi ajunge pe terasă. Biletul colonoscopiei în
buzunar. Direcţia : norii cei mai apropiaţi.
AZI NU MAI ŢIN SĂAM DREPTATE
Azi nu mai ţin să am dreptate în nici o privinţă
mi-ajunge să merg pe străzi printre copaci
să surâd când se rupe vreo creangă şi-mi trece prin
faţă
fără să mă bage în seamă
Intru la-ntâmplare prin case urc treptele scărilor
mă opresc în dreptul vreunei ferestre şi privesc
oraşul
vreau să văd locurile pe unde am trecut în viaţă
să-mi văd prietenii cu care mă-ntâlneam cât au fost vii
din această necunoscută casă a scării îmi amăgesc
încă o dată timpul ce-l mai am de trăit
aşa cum i-ai da poştaşului un plic spunându-i: du-l
trei case mai încolo
Ce vină au aceste străzi că nu le-am aflat până azi
ce vină are pulsul meu că a devenit fanfară
de la balcon mă aplec către crengile copacului
şi strig Foc! doar pentru a-mi mişca
inima sătulă de cuvinte şi promisiuni
sânge ce nu mai pretinde că are dreptate
STRĂZI ŞI ODĂI
Cineva ca mine lasă străzile şi odăi le
să creadă că va muri mâine doar ca să vadă ce vor face
mai mult ca sigur după moartea lui
străzile vor deveni mai drepte odăile mai
luminoase
căci el era întortochierea
el era negura care le bântuia
el era nevolnicia care încovoia copacii
el era roşul orgolios mâzgălit
cu vopsea pe buzele ciobite ale statuilor
NORII ALBI, NORII ALBAŞTRI
CONTABILA
Pe carapacea broaştei mele ţestoase sunt
contabilizate zilele
tot mai puţine pe care le am de trăit
lighioana asta zâmbeşte poznaş de câte ori ni
dar atunci când e tristă
şi se-ascunde prin colţuri
m-apucă spaima
se-ntâlnesc privirile
De câte ori sună ceasul sângele meu dă să iasă din trup
când plouă cu soare mă gândesc la limitele
universului
surprind clipa când masa îşi rupe piciorul şi mă simt
ca un
buddha
împăcat cu toate evenimentele din juru-mi
ignorând cu desăvârşire clipa când voi fi eu
însumi eveniment
pentru norii albi care urcă dealul
pentru norii albaştri care coboară de cealaltă parte
7

invitatul revistei
DOAR NUMĂRUL TĂU DE MOBIL...
Doar numărul tău de mobil ştie
când şi unde te vei poticni în viaţă
cifrele lui de micuţ cosmos la purtător
scânteiază noaptea legănându-ţi dorinţe şi temeri
ascunse
aşa cum în copilărie scânteia bila de sticlă
pe care mi-o dăduse fata care mi-a şoptit :
între noi nu-s decât două străzi
pe care le cunosc casă cu casă
UNII MI-AU FĂCUT RĂU...
Unii mi-au făcut rău cu bună ştiinţă
alţii doar din nebăgare de seamă
bieţi copaci din curtea policlinicii
ani întregi vântul îi răsuceşte-n felul lui
schimbător
toamna cerul pe care se proiectează le divulgă
meschinăriile asimetriile ura
care primăvara nu se ghiceau sub frunzişe
copii bolnavi urcă treptele policlinicii
ţipă şi se-agaţă de mlădiţele joase de deasupra
intrării
fără să aibă habar unde-i vor duce
SĂ AM CURAJUL ŞI RĂBDAREA
Găsesc pe stradă scrisori adresate mie
ăsta-i semn că voi muri curând
să am curajul şi răbdarea să-mi sfârşesc în linişte
viaţa
întristându-mă şi bucurându-mă de fiecare
zbenghi de soare pe perete
comentând cu prietenii morţi până când şi cea
mai recentă muscă de pe geam
amintindu-mi călătoria în rodos algebra
palmierilor în X
şi-nchipuindu-mi că-n cutiuţa de fildeş de pe
bufet
mireasma de prun din livada de la snagov
nu se va epuiza niciodată
8
IERTAREA
Gabrielei
Cândva aveam puterea de-a intimida străzile cu arbori
înalţi şi case mici
duse de vânt fuioare de nori albi îmi îndulceau respiraţia
o cişmea uitată într-un colţ mă adâncea în prietenii
necunoscute
chiar şi azi mai am puterea să-i iert
pe cei ce mă ocolesc conştiincios ca nişte mercenari
creând în juru-mi un gol tot mai mare
iert atât de fabulos încât mă-ntreb de nu-s deja mort
poate doar străduţa cu mesteceni şi foşnetele ei să-mi
însoţească
iertarea infinită
COPERTINA ALBASTRĂ
Nu-s mulţumit de viaţa mea, mi-o irosesc în
atâtea feluri că mă apucă groaza. Întreprind de toate
fără să fac nimic, acţionez în neştire.
Stau în curte, privesc copertina albastră a
vecinului şi mă gîndesc că o să mor. Aşa cum şi ea,
într-o bună zi, o să fie luată de vânt.
E subţire, arcuită, din plastic transparent. Cînd
bate soarele aruncă lumini imprevizibile pe frunzişele
verzi din jur. Pare a împrumuta pe rând copacilor
fugare şi minuscule copertine azurii.
Sub ea se ascunde adesea o mâţă cu pete albe şi
negre. Când şi când, umbrele albăstrii fac din ea o
fiinţă spectrală. Un mic Buddha cu labe şi coadă dar
tot atât de gânditor. Ştiu că spun o prostie dar, în
fiecare dimineaţă când mă scol, simt cum copertina
mă priveşte şi îmi dă bineţe. Culoarea ei azurie pare
făcută special pentru mine şi agăţată acolo sub bolta
copacilor din grădina policlinicii.
Acestea fiind zise, e de la sine-nţeles că n-aş vrea
s-o ia vântul.
Şi totuşi…
O copertină albastră, mult arcuită, uşoară, fragilă,
aeriană, şi care-n plus îmi mai şi dă bineţe zilnic,
presimt că n-are cum avea un alt sfîrşit.
Vântul o va observa în cele din urmă, îi va plăcea
şi lui, şi…

invitatul revistei
1
odată
cu pietrele puse la temelie
casa începe să-şi aştepte morţii
apa care intră-n ghetele primului născut
provine din potopul lui Noe
chiar numărul de la poartă casa şi-l pierde
când ajunge în creştetul muntelui
căci la ce-ar sluji un număr printre brazi înalţi
şi stânci abrupte
2
dacă aş
avea timp aş
fi altul
m-aş
întâlni cu fetele din adolescenţă
aş
prinde momentul favorabil al soarelui
care trece prin fundul mării
o dată
la câteva milenii
3
ce-nseamnă
pentru zid
o uşă
sau o fereastr ă
se bucură sau se-ntristează el
când zidarii aleg forma golului
tot aşa, dacă fereastra dă spre livadă
şi uşa spre bulevard
le consideră
el favor ori umilinţă
pe una, pe cealalt ă
cum o fi găsit broasca mea ţestoasă
flori de tei crescând printre florile
din grădină
CONEXIUNE
STRĂINUL ŞI MORILE
(poeme zen)
lui Carl Norac
La ce mai slujeşte să scrii poezii
Răsăriturile şi apusurile de soare nu mai ocupă
nici un loc în viaţa noastră.
Au fost înlocuite cu televiziunea şi internetul.
Câteodată doar
vreun internaut ajuns în floarea vârstei
aflându-se în podul casei sale se trezeşte însoţind
amurgul cu privirile în flăcări şi zicându-şi
Doamne milostiveşte-te de mine
fă ca această conexiune
să nu fie ultima...
4
străinul trece
printre morile de vânt
paletele de lemn scârţâie lung
mişcarea roţilor încetineşte
de parcă însuşi vântul ar fi afectat respiraţia
omului
răpindu-i cumva din putere
de voi ajunge vreodată
pe insula morilor de vânt
respiraţia mea va domoli măcar paletele
celei mai pricăjite dintre mori
5
răsuflu lângă varul odăilor
cine va afla că
am trăit
prin mici crăpături ale vieţii
prin juliturile din copilărie
prin semnul din frunte făcut de-un colţ
de
fereastră
cât mine de-nalt
o, tată, tu care mi-ai adus atâtea pietre de pe
ţărmul mării
de ce nu mi-ai spus să
nu le arăt oamenilor
niciodat ă…
6
seara ridic jaluzelele
şi las aerul să intre în casă
să
umble prin odăile înfierbântate
să răcorească
scaunele oglinda
deasupra bufetului marele meu portret din
Rotterdam
e-nsufleţit de curent dansează
straniu
amintindu-mi versuri nescrise şi fete neiubite
Curent dintre odăi forţă dezlănţuită
scursă
din subteranele unei ţări care m-a adoptat
în irealitatea ei genială
9

invitatul revistei
10
ÎNTÂMPLĂRI IMAGINARE PE
STRĂZILE BUCUREŞTIULUI
(fragmente din vol. 2 în pregătire)
(străzile cu oameni invizibili)
Pe strada Luceafărului se află Muzeul de cristale
gigantice. Ghidul muzeului e un estropiat căruia-i
lipsesc amândouă braţele. În locul lor are două mânuţe
plantate cam la nivelul cotului. Bărbat în floarea
vârstei, arătos, jovial, Dudu Flamerea e curtat de multe
femeiuşti. Le cucereşte perorându-le despre cristalele
gigantice care încorporează suflul persoanelor ce le
contemplă în singurătate, într-o lumină adecvată pe
care numai Dudu o ştie potrivi. Încorporând suflul,
cristalul oferă în schimb persoanei respective o
perpectivă neaşteptată asupra viitorului. După mai
multe şedinţe cu cristale gigantice
femeile fac o pasiune, uneori fixaţie,
pentru ghidul muzeului. Aşa că afluxul
de vizitatoare e în continuă creştere.
Directorul muzeului e tot mai îngrijorat :
criteriile ştiinţifice riguroase după care
au fost alese exponatele riscă să fie
înlocuite cu o nepotrivită abordare
empiric-emoţională. Pe de altă parte,
directorul este conştient de vântul care
bătea prin sălile muzeului înainte de
venirea lui Dudu Flamerea. Bătrânul Bril
Todac opaciza cu expunerile lui fonfăite
cristalul cel mai strălucitor şi gonea
vizitatorii cei mai avântaţi. Aşa că după
nopţi întregi de frământări, directorul
Eduard Vipuşcă păru a surprinde o geană
de lumină. Asta e, îşi zise el, nu
explicaţiile ghidului trebuie cenzurate, ci
persoana lui. Cu alte cuvinte, i se interzise lui Dudu
Flamerea să se mai arate publicului. El urma să
însoţească vizitatorii numai cu vocea, condusă printrun
şir de boxe. Sărmanul Eduard Vipuşcă, habar n-
avea cum îl va pedepsi ghidul invizibil. În fond, doar
vocea lui. La urma urmei, boxele. Poate neatenţia
tehnicianului de la staţia de amplificare. Ori poate
chiar duhul cristalelor gigant ce-ncorporaseră suflul
atâtor vizitatori şi vizitatoare. Explozia în lanţ a
uriaşelor exponate, amestecul nebunesc de ace de
gheaţă, dărâmarea pereţilor şi cupolelor, molozul şi
nisipul colorat şi cald ca o cenuşă vulcanică, vizitatorii
înlemniţi, o doamnă cu o criză de inimă, un domn cu
degetele însângerate, câţiva copii care n-au mai văzut
trei zile, incendiul parţial din camera cristalelor din
sarcofage, o ploaie acidă dezlănţuită cinci ore în tot
cartierul... În urma anchetei, Dudu Flamerea a fost
avansat ca director al Muzeului şi-a început cu avânt
să-l reconstituie. De Eduard Vipuşcă nu s-a mai auzit.
Unii spun că a fugit în Paraguay. Câteva din cristalele
gigant rămase neatinse, originare tocmai din Paraguay,
semnalizează că aşa ar fi. Dar Dudu Flamerea n-a fost
niciodată răzbunător : se preface că nu înţelege. Mai
ales că îşi aduce bine aminte cât de tare a ţipat în
microfon, în felul acesta vrând să-şi răzbune
invizibilitatea. Acum îi pare rău, dar nimic nu se mai
poate îndrepta. Ba nu. Se poate. Cum pe postul de ghid
s-a prezentat un cristalograf de excepţie, dar estropiat
de ambele braţe şi de un picior, Dudu Flamerea şi-a zis
că nu trebuie să se mai repete ce-a fost. Aşa că i-a
propus acestuia să ghideze vizitatorii prin microfon.
Doar că în locul boxelor i se dă fiecărui vizitator o
pereche de căşti. Prin căştile personale suflul
cristalelor se poate auzi mult mai convingător. Şi
viitorul fiecărui vizitator se-aude
limpede şi concomitent se zăreşte în
sclipirile cristaline ale exponatelor.
Noul ghid se va exersa să subjuge
femeile şi cristalele numai prin voce.
Dudu Flamerea pariază că va reuşi.
Scurta lui invizibilitate i-a dat siguranţa
că aşa va fi.
Pe strada Lucernei la numărul 29
stă şoferul Adalbert Vuică. De fapt el e
plecat de mult timp şi-n casă s-a mutat
fratele său Adonis. Vecinul Todirică
povesteşte. „Adalbert se urcă-n vechiul
lui camion şi, lăsând în jos geamul
cabinei, îmi spuse: „Mă duc să-ncarc
nişte oglinzi. Mă chemă unu de i se
strică motoru tocmai în câmpia Vămăroaiei. Le duc la
dracu-n praznic. Aur curat: plăteşte regeşte!” De
atunci Adalbert a dispărut. După luni de zile Adonis a
primit o scrisoare de la el: „Dragă frate, să nu fii
îngrijorat, chiar dacă e o treabă migăloasă, m-au plătit
grozav. Pun pe numele tău întreaga sumă la banca
Vămăroaia. Car în continuare oglinzile. Nu ştiu până
când. Mută-te la mine acasă.” Adonis e tâmplar,
câştigă binişor. Să cari scaune, gândeşte el, e una, dar
să cari oglinzi e cu totul altceva. Că alea-s fragile şi
cine ştie ce se poate întâmpla. Chiar şi-aşa, suma de la
bancă i s-a părut exorbitantă. Îi puse Dumnezeu mânan
cap lui frati-miu. Se-nchină repede: şi mie!

invitatul revistei
Trec anii.Adalbert nici gând să vină acasă.Adonis
abia de primeşte vreo scrisoare. Din cine ştie ce colţ al
ţării. Abia câteva cuvinte. În schimb îi trimite mereu
bani. Punând cap la cap mărturisirile deslânate din
succesivele scrisori, Adonis a priceput că frati-su a
fost angajat de un excentric messia. Cară de colo-colo
zeci şi sute de oglinzi până când găseşte locul cel mai
bun pentru a construi un depozit. Un depozit de
oglinzi.Adalbert s-ar fi specializat în această meserie.
Să găseşti locul prielnic pentru un depozit de oglinzi
nu e aşa uşor cum pare la prima vedere. El trebuie să
îndeplinească anume criterii. Înaintea lui Adalbert,
patronul a încercat cu nu ştiu câţi alţi şoferi şi niciunul
n-a fost atât de priceput ca Adalbert. Patronul i-a spus
că el are calităţi native, de care până acum n-a ştiut. Pe
scurt: patronul a avut noroc de Adalbert şi Adalbert a
avut noroc de patron. Drumurile vieţii lor s-au
încrucişat în momentul cel mai prielnic. Pentru ei, ca
şi pentru oglinzi. Ca şi pentru depozite. Căci oglinzile
dacă nu sunt ţinute în depozite adecvate îşi pierd toată
puterea lăuntrică. Oglinzile au un suflet vibrant, nu
doar reflexe exterioare. Adalbert înţelege sufletul
oglinzilor şi de-aia ştie căuta şi, în cele din urmă, găsi
locuri adecvate pentru depozite. A găsit deocamdată
nouă locuri. Cinci depozite s-au şi construit, la patru
abia li se toarnă fundaţiile. A fost extrem de greu
pentru patron să-şi formeze o echipă adecvată de
ingineri şi arhitecţi. Căci pentru a proiecta şi construi
aceste spaţii ocrotitoare e nevoie să înţelegi sufletul
oglinzilor, să-i asculţi vibraţiile profunde, să convoci
toate valorile naturii înconjurătoare întru colaborare.
Cu timpul numărul locurilor găsite de Adalbert a
ajuns la treizeci şi trei. Asta e o mare realizare.
Depozitele însufleţesc treizeci şi trei de regiuni ale
ţării. Patronul e în al nouălea cer. Planul lui începe
să-şi dea roadele. Cu treizeci şi trei de astfel de centre
sensibile o ţară se poate considera pe drumul cel bun.
Aceste centre-pilot, la rândul lor, vor fi modelul altora
mai mici presărate în toată regiunea. Adalbert are de
lucru pentru două vieţi. Adonis pricepe că fratele lui
nu va reveni niciodată acasă. Din banii pe care îi
primeşte mereu îşi cumpără material lemnos din
belşug. Lucrează zi şi noapte. Niciodată n-a mai fost
aşa de bucuros. Confecţionează mese şi scaune pe
care le dăruieşte oamenilor nevoiaşi. Mese şi scaune.
Parcă ar vrea ca Adalbert să-i trimită şi lui nişte
oglinzi. Nici nu ştie unde să-i scrie. Dar poate că
patronul nu i-ar da voie. Uneori când e frânt de
oboseală, Adonis se duce în odaia lui Adalbert şi se
întinde pe patul lui. Se gândeşte la tot felul de lucruri,
cu toate că n-ar putea să spună precis la ce anume. Se
gândeşte poate la cele treizeci şi trei de depozite cu
oglinzi răspândite prin toată ţara. La cele treizeci şi
trei de locuri găsite de fratele său. Şi-n clipele astea
odaia goală nu i se mai pare aşa de goală. Poate că ea
este plină de reflexele tuturor acelor nenumărate
oglinzi. Ori poate că, pur şi simplu,Adonis a adormit.
Pe strada Luchian Ştefan, Pict. stă moş Policală.
Moş Policală a făcut din casa lui un mic muzeu de
rulete şi seringi. Între cele două obiecte utilitare nu
este nici o legătură şi tocmai asta l-a fascinat pe
tânărul care era Policală atunci când şi-a început
colecţia. Să măsori diferite lungimi, o cameră, un
trotuar, un copac doborât. Să ţi se ia sânge ori să ţi se
introducă în braţ o substanţă medicamentoasă.
Situaţii care n-au nici o legătură unele cu altele. Moş
Policală le-a adunat împreună, în cele trei camere ale
casei sale. Răspândite pe mese, pe scaune, pe bufet.
Ca şi când s-ar servi de ele zilnic, nu în vitrine ca
într-un muzeu obişnuit. Ca şi când în zori ar măsura
fereastra pe care intră soarele în casă, şi-n amurg
fereastra pe care iese. Ca şi când în zilele când e trist
şi-ar lua puţin sânge ca să se mai însenineze. Sunt
acţiuni minuscule care te-ajută să trăieşti. Cu acea
ruletă care-ţi încape în palmă, poţi măsura tăcerile
care se-ntind între doi foşti prieteni. În schimb nici o
seringă nu mai poate pompa între ei nici cea mai mică
picătură de sânge. Ruleta de măsurat adâncimea unui
lac stă acum în biblioteca lui moş Policală, între
Platon şi Dan Brown, cărţi groase care o susţin în
picioare, căci cârligul metalic de care se agaţă
greutatea, o dezechilibrează. Cele două cărţi le-a luat
de la talcioc, la kilogram, şi nu l-au costat cine ştie ce.
Dacă exponatele nu sunt bine integrate în viaţa lui,
moş Policală nu dă doi bani pe ele. Seringa aia de
plastic, subţire şi verzulie, pe care i-a dat-o un drogat,
a pus-o într-o cupă de şampanie. Cupa a pus-o pe
pervaz, între cele două geamuri. Când plouă are
impresia că seringa pluteşte în valuri mici şi
zbuciumate. Iar ruleta cea mare de arpentor care
măsoară treizeci de metri stă de obicei în bucătărie, pe
ochiul cel mare al aragazului, care nu e folosit
niciodată. Uneori, ajutat de Burida, băiatul mut al
vecinului, moş Policală măsoară cu ea strada Ştefan
Luchian. Burida ar vrea să măsoare şi alte străzi, dar
Policală se opune. Alte străzi, alte străzi, ce nevoie au
alte străzi să fie măsurate! E greu să-i explici asta
unui băiat mut. Aşa că moş Policală ia seringa cea
mare şi stropeşte cu ea trandafirul japonez. Apoi o
pune la loc, în mijlocul platoului cu mere. Moş
Policală mănâncă în fiecare zi un măr, respectând
riguros zicala: An apple a day keeps the doctor away.
Ştie că la trei mere o dată trebuie stropit trandafirul
japonez. Seara, în momentul când adoarme, faţa lui
11

invitatul revistei
moş Policală spune că e mulţumit. Are copii buni,
care-l înţeleg. Ruletele şi seringile nu-i fac niciodată
necazuri. Iar dimineaţa, în momentul când se trezeşte
din somn, ochii lui clipesc repede-repede parcă
adeverind că mulţumirea fiecărei zile e aceea să
trăieşti printre obiecte dragi. Obiectele tale. Poate de
nimeni altcineva îndrăgite. Totuşi, trebuie să fii
înţelegător cu semenii tăi. Mici concesii pot fi făcute.
Iată, azi moş Policală o să-i facă pe plac lui Burida. O
să măsoare cu el o altă stradă decât strada pictor
Ştefan Luchian. Chiar dacă asta e pură pierdere de
vreme. Căci la ce poate servi să măsori o altă stradă
decât cea pe care stai
Pe strada Lucieni, în locul casei demolate de la
numărul 18, a fost amenajat un părculeţ cu trei bănci
şi cinci copaci. Două bănci sunt umbrite iar a treia este
în plin soare. Pe băncile umbrite se-aşează cei cărora
le place umbra. Pe banca însorită se întind cei care
iubesc băile de soare. La umbră ar mai avea loc încă o
bancă. Şi la soare, evident, ar mai putea fi pusă o
bancă. Dar primăria nici nu se gândeşte, acţiunea a
fost bifată şi gata, cetăţenii să se descurce cum pot.
Şi-ntr-adevăr, amatorii de-a sta în părculeţ se
descurcă. La diferite ore, rând pe rând, ei ocupă
băncile umbrite şi pe cea-nsorită. Cei mai mulţi nici
nu se cunosc între ei. Fiecare vine la ore diferite. Nu
stă mult timp, doar o pauză între două treburi. Pauză
de soare ori pauză de umbră. E bun părculeţul ăsta, e-o
oază plăcută.
Se stinge lumina. Metroul se opreşte brusc.
Oamenii se izbesc unii de alţii ca popicele atinse de
bilă. Minute de beznă. Miros de ars. Şopocăituri
speriate. Fire de fum. Ţineţi-vă firea, doamnă!
Credeţi că scăpăm, domnule Bineînţeles, e doar o
pană de curent. Difuzoarele anunţă:
Nu intraţi în
panică. Veţi fi evacuaţi numaidecât. Unii-s
neîncrezători. Alţii răsuflă uşuraţi. Ce v-am spus eu,
doamnă! Fiţi optimistă! Mulţumesc că m-aţi
îmbărbătat! Dar în beznă umerii doamnei tremură.
Fumul persistă. Iată însă că doi angajaţi cu lanterne
apar şi-i scot pe cetăţeni afară, pe gangul îngust. Uşile
metroului sunt sus. Bărbaţii coboară şi întind mâna
femeilor necunoscute. Aşa, doamnă, sprijiniţi-vă de
umărul meu. Gentileţea, domnule, e-o pasăre rară azi.
Şirul de umbre înaintează lent. Pas după pas, prin
fum, urmând licăririle lanternelor. Gropi în ciment. Te
împiedici. Îl izbeşti pe cel din faţă. Te opreşti. Cel din
spate se ciocneşte de tine. Dar toţi tac. Fum
intermitent. Unul îşi suflă nasul. Altul tuşeşte. Iz de
zmog. Efluvii de parfum feminin. Timpul se dilată.
Degete îngheţate. Foşgăială umană. Frică. Sudoare.
12
Silă. Odată la lumină, pe peronul staţiei, popicele o
zbughesc care încotro. Ies în stradă, respiră adânc.
Cerul e mai albastru ca niciodată. Copacii le fac
semne prietenoase. Vânzătorii de loz în plic au un
zâmbet care promite. Clipa asta-i a lor. Doamna
speriată ia un loz şi întinereşte cu zece ani. Ce gentil a
fost domnul acela. A ajutat-o să coboare. Să-i dea
Dumnezeu sănătate. Altfel şi-ar fi scrântit iar glezna.
Cum e la doi paşi, doamna se duce în parcul unde
poposeşte aproape zilnic. Să stai la soare pe singura
bancă pusă la soare: ce veselă obişnuinţă. Astăzi
doamna simte că e ceva mai mult : un privilegiu. Pe
băncile umbrite stau câţiva cetăţeni pe care nu-i
cunoaşte. Bineînţeles, căci asta nu-i ora ei. Poate c-ar
fi mai bine să plece. Şi să se întoarcă mâine la ora ei.
Nu-i plac figurile necunoscute. Când s-a stins lumina
în metrou, asta a speriat-o cel mai tare: necunoscuţii
din jur. Noroc cu domnul acela atât de gentil.
Desfătându-se într-o rază de soare, strângând în mână
lozul nedeschis, doamnei în vine un gând ciudat. Cum
părculeţul ăsta e destul de aproape de gura de metrou,
poate că şi domnului acela i-o fi năzărit să facă o mică
pauză. Poate că îi plac pauzele de umbră şi s-a aşezat
pe una din cele două bănci corespunzătoare. Nu are
cum să-l recunoască căci nu i-a văzut faţa. Poate că şi
domnul stă pe aici şi vine zilnic. Dar la alte ore ca ale
ei. Doamna are un gând extrem de care se sperie. În
parcul ăsta e beznă ca în vagonul de metrou într-o
pană de curent. Nimeni nu-l vede pe celălalt.
Câteodată simţi nevoia să treci pe o stradă pe care
n-o cunoşti. Pe strada Limaxului, de exemplu. Nu
ştii nimic de această stradă. Ai întâlnit-o întâmplător.
Habar n-ai unde duce. Vezi pe stâlpi, pe ziduri, ba
chiar şi pe jos bileţele cu Zugrav Rebegeu sunaţi la
0745... Mai încolo o mătuşă cu ciorapii cadrilaţi vinde
praz şi conopidă dintr-un geamantan cu căptuşeala
roşie. O ceasornicărie are în vitrină o pendulă pe care
sunt lipite portrete de fotbalişti. Din vila dărăpănată de
la nr. 5, pe sub portalul gotic mâncat de lepra
tencuielii, iese doamna Lelia Golumbrino, profesoara
de naturale. Se întâlneşte cu domnul Codoban şi
acesta o salută ceremonios. Se întâlneşte cu domnul
Pârcălab care se face că nu o vede. Îl ocoleşte ea pe
domnul Paralambescu Vladimir, redactorul care i-a
respins o carte. Domnul Paralambescu Vladimir are
barbă dar nu zice nimic. Într-o zi, pe-o
stradă-ntunecoasă, domnul Codoban i-a tras câteva
palme nesimţitului de redactor. Să nu-i publice cartea
doamnei Lelia Golumbrino e un afront. Un afront
trebuie pedepsit şi domnul Codoban e karatist.
Domnul Paralambescu e doar redactor aşa că a luat-o
la fugă. Abia ceva mai târziu s-a aflat că domnul
Pârcălab asistase la scenă. Domnul Pârcălab zice că nu

invitatul revistei
şi o evită şi pe Lelia şi pe redactor. Doamna Lelia
Golumbrino zice: Am dat 20 de dolari pe fusta asta.
Toată lumea ştie că vrea să spună 20 de euro, dar
nimeni nu-i reproşează. Doamna Lelia Golumbrino
socoteşte ca şi noi, în euro. Dar pronunţă întotdeuna
dolari. E un defect iremediabil oricât de atentă ar fi. A
fost la psihopat, la ghicitoare, la naturist, degeaba. Toţi
i-au spus că meteahna asta nu se poate corecta. Mai
bine s-ar face că nu vede, ca toţi cei din jur. Doamna
Lelia Golumbrino are o nepoată: Marcela. Marcela e
terapeut la şcoala de hipoacuzici. Încet-încet a
deprins-o pe Lelia Golumbrino să zică în loc de dolari,
dolar. Mai apoi, în loc de dolar, dola. Speră ca
împrejurările s-o ajute şi s-o deprindă pe Lelia să mai
facă patru paşi înainte. În loc de dola, să spună dol. În
loc de dol să spună, do. În loc de do să spună d. Şi în
loc de d să nu mai spună nimic. De-abia după ce se va
obişnui să nu mai spună absolut nimic, adică să nu mai
precizeze valuta ci doar cuantumul sumei, va începe
să o înveţe pe mătuşa ei numele valutei curente. Chiar
dacă euro nu are decât patru litere problema este foarte
complicată. Din memorie poţi mai uşor şterge litere
decât învăţa altele noi. Domnul Pârcălab care e agent
hipic pariază pe primul lui câştig că aşa e. El învaţă
numele cailor noi abia după un an de zile, deşi pe cei
eliminaţi din turnee i-a uitat demult. Marcela e
revoltată de această comparaţie şi în chip de protest nu
se mai duce niciodată la curse. De altfel, domnul
Pârcălab oftează şi-ncepe s-o ocolească şi pe Marcela
– ca să fie mai sigur. Două halbe de bere au rămas pe
masa din grădina viluţei de la nr. 5. Doamna Lelia
socoteşte: 1,2 şi cu 1,2 fac 2,4 dola. Vrei să spui euro, o
corectează vecina Mândrilă Elisaveta. Eu ce-am
spus, se miră doamna Lelia Golumbrino: 2,4 dola.
Marcela îi face semn vecinei s-o lase încurcată. 2,4
euro costă şi 100 grame de parizer. Despre parizer
doamna Lelia spune doar : Ăsta costă 2,4. Este deja un
progres susţine Marcela. Dar Lelia se corectează pe
loc: Pardon, costă 2,4 dola. Domnul Paralambescu
râde în barbă şi spune prietenilor: păi cum să-i public
carte ăsteia Prietenii lui Paralambescu n-au barbă dar
îl aprobă. Pe strada Limaxului am trecut o singură
dată, totuşi uite câte amănunte am aflat. Zugravul
Rebegeu, pe anunţurile căruia călcam din zece în zece
metri, îmi devenise familiar ca un prieten din
copilărie. Totuşi de-acum adio, stradă a Limaxului!
Căci time is money şi totul costă dola.
(cum trecem pe străzi)
Am crezut întâi de toate că pe strada Lugojana
nu-i lumină, dar apoi, făcând câţiva paşi, mi-am dat
seama că faţadele caselor, acoperişurile, caldarîmul,
pomii, trotuarele, chiştocurile de ţigară, maşinile,
statuile, câinii, trecătorii, aveau cu toatele aceeaşi
culoare cenuşie a zilelor de toamnă. Mă întreb ce
culoare am eu în timp ce trec pe această stradă.
28 de zile îi trebuie domnului Halancu să străbată
strada Luică de la un cap la altul. Trebuie precizat că
domnul Halancu merge atât de imperceptibil încât
bucăţile de tencuială care cad din balcoanele scorojite
îi şfichiuie doar umbra şi scrisorile pe care poştaşul le
pune în cutii sfârşesc prin a-l îndurera căci el le
sesizează primul tăcerile fără răspuns şi fără alinare.
Domnul Halancu a fost zugrav pe vremea când strada
Luică nici nu exista, şi halterofil pe timpul stejarului
centenar prăvălit la cutremur şi desemnând cu
trunchiul lui direcţia viitoarei străzi. Domnul Halancu
are rezerve de zile ploioase în toate buzunarele, căci
nu se cade să ceară de la necunoscuţi. Din 28 de zile
câteva tot trebuie să adăpostească averse. Gondra,
nepotul lui plecat acum o sută de ani în Antarctica îi
trimite decenial, de ziua numelui, câte-un mic gheţar
portativ. Gheţarii trimişi de Gondra au fost obţinuţi
prin compactarea a zeci de milioane de zile ploioase.
Aşa că domnul Halancu, cu gheţarul în buzunar, într-o
micuţă pungă frigorifică, trece pe strada Luică şi,
nopţile mai ales, îl poţi auzi cum răsuflă imperceptibil
pe traseul lui de văzduh velin iar reflexul ochilor săi
călătoreşte milimetric pe fereastra imensă a unei case
nesfârşite. Unde se află acum domnul Halancu doar
stropii infinitezimali scurşi din gheţar pot să spună.
Stropii răzbătând prin punga frigorifică, prin
căptuşeala de mătase a buzunarului, prin stofa din păr
de cămilă a hainei şi ajungând cumva pe caldarâm,
contopindu-se cu bobiţa de praf rămasă de acum o
sută de ani ori cu acul de pin scuturat cu o clipă-nainte.
Strada Lujerului are două trotuare ca domnul
Poltina şi domnul Arpegiu să poată trece în acelaşi
timp în aceeaşi directie, sau în direcţii contrare, fără să
se salute. Se fac că nu se cunosc cu toate că înainte au
fost buni prieteni. Pe atunci strada nu avea decât un
singur trotuar şi soarele amesteca umbrele celor doi
tineri care sporovăiau despre câte şi mai câte înainte
de-a se saluta şi îmbrăţişa de despărţire.Azi nici măcar
nu mai ştiu când şi de ce au forţat strada să-şi bifurce
trotuarul mare şi generos.Astăzi, pe cele două trotuare
înguste şi triste domnul Poltina şi domnulArpegiu trec
cu lipsa de chef a celor care călătoresc fără ţintă. Căci
într-adevăr, unde se duc ei fără să salute pe nimeni,
fără să mai cunoască pe nimeni dintre noii vecini ce-au
populat strada Se duc din când în când în părculeţul
din colţ cu strada Luminei. Aici sunt două bănci
13

invitatul revistei
depărtate, ceea ce le convine de minune celor doi
bătrânei. Pot să stea pe ele în acelaşi timp ca pe două
trotuare diferite. Pot să nu se salute cu inima-mpăcată.
Dacă parcul ar avea trei bănci ar fi mai complicat.
Interpunând între ei o bancă, s-ar crede că s-au văzut şi
au făcut-o dinadins. Lăsând-o pe-a treia de-o parte şi
aşezându-se pe băncile apropiate, iar s-ar putea crede
că s-au văzut şi că unul dintre ei, cel ce-a venit ultimul,
încearcă o apropiere. În ambele cazuri ar fi stânjenitor.
Ar sugera intenţii neconforme cu realitatea. Care-i
asta: ei pur şi simplu nu se văd. Se ignoră cu politeţea
moştenită din strămoşi. Politeţe pe care-o spulberă
câţiva golani, noaptea, distrugând cu totul una dintre
bănci. A doua zi, fără să ştie de asta, domnul Poltina şi
domnul Arpegiu, merg în aceeaşi direcţie, fiecare pe
trotuarul lui îngust şi trist. Ajung în colţ cu strada
Luminei şi dau să intre în parc şi să se-aşeze fiecare pe
una din cele două bănci. Fac câţiva paşi spre bănci dar
văd că nu mai există decât una pe care te poţi aşeza. Îşi
ridică uimiţi pălăriile în aer. Domnul Poltina crede că
domnul Arpegiu l-a salutat. Domnul Arpegiu crede că
domnul Poltina l-a salutat. Se aşează amândoi pe
bancă şi îşi întind automat mâna. Rămân aşa mult
timp. Scheletul de metal al băncii vandalizate se
prăbuşeşte cu zgomot.
uşurel în zilele senine căci are o instalaţie solară de
amestecat băuturile şi de spălat paharele care se aude de
departe şi-o poţi confunda cu uruitul motorului unui
vapor. Destule supoziţii, nu Bărbăceanu, patronul
crâşmei ţipă: Fă, Lenuţo, dă drumul la soare că uite câte
pahare nespălate s-au strâns! Lenuţa se duce şi, cu o
coadă de mătură bate într-un colţ igrasios al tavanului.
Motorul porneşte să toarcă uşurel, toţi trecătorii de pe
s t r a d a L u m i n i ş u l u i s e o p r e s c o c l i p ă
şi-şi spun: Aha, escrocul ăla de vaporean iar ne fură
razele de soare!
Pe strada Luminiţa nu treci aşa de uşor căci e
plină de saci de nisip. Te-mpiedici de ei, înjuri
primăria ori cadastrul, institutul de drumuri şi poduri
ori alţi posibili proprietari fără simţul răspunderii.
Dar degeaba: aceştia n-aud şi tot ce ştiu să facă e să
schimbe poziţia sacilor, să-i înlocuiască cu unii mai
mari ori mai mici, să mai perforeze puţin asfaltul în
anume locuri, dar cam atât. Nimic serios care să
Pe strada Luminişului e-un du-te-vino de
personaje pitoreşti care nu ştii niciodată de unde vin şi
unde se duc. Sunt bănuite rând pe rând A.C.R.B.-ul
(Asociaţia Clownilor Români şi Bulgari); S.D.P.-ul
(Sucursala Deşeurilor Preambalate); viluţa domnului
avocat al P.O. care, între orele 3 şi 5 noaptea, se ocupă
exclusiv de cazurile Poporului Oropsit, dar care şi în
restul timpului strânge ciorchini de oameni arţăgoşi
care fac tot felul de liste de aşteptare; târgul alternativ
de câini şi pisici cu malformaţii congenitale; localul de
jocuri de noroc al domnului Cocleavă, bănuit că
ascunde şi o bancă ilegală de organe; casa cu numărul
84 care n-are nici uşi nici ferestre, căci toate au fost
zidite, ci doar, sub imensul dud viermănos un chepeng
de metal încuiat cu trei lacăte; S.R.C.-ul (Societatea
Regală de Cometologie) şi serbările ei trimestriale cu
nesfârşitele focuri de artificii silenţioase în jurul cărora
toţi surdomuţii oraşului se simt ca la ei acasă; ONG-ul
Baricada Zilnică, organ al protestatarilor anonimi, care
le oferă acestora sloganuri personalizate cu care să
protesteze şi le indică şi zilele cele mai ofertante din
punct de vedere zodiacal; cooperativa Parbrizul ieftin
de tot care te face să te laşi de fumat căci ofertele ei îţi
îngăduie să-ţi spargi zilnic parbrizul, să mai rămâi şi cu
un ban în buzunar, şi să înlături cu totul şi cu totul
noxele tabagice; crâşma La Vaporeanu care sforăie
14
semene cu un început de lucrare. Nimic în stare să
indice o dispariţie a sacilor într-un timp previzibil.
Cetăţeneii au făcut petiţii, scrisorele pe la ziare, sau au
trecut la măsuri mai radicale, ca furatul sacilor.
Aiurea, nimeni nu s-a sinchisit! Peste noapte sacii au
apărut la loc. Dabija Terminator, băiatul de 13 ani al
familiei Boboc, copil-minune înzestrat cu glas de aur,
a făcut propunerea ca-n loc de Luminiţa, strada lor să
se numească Sacilor. Şi luând-o înaintea primăriei a
lansat şlagărul : Dabija Terminatooorr / Stă pe strada
Sacilooorr / Că e ţuşcă din popooor / Hai diri-damm
diri-damm-barr / Să trăiască don primarr...
Pe strada Luminoasă trece tramvaiul 10.
Călătorii din tramvai admiră vilele dărăpănate ale
protipendadei de odinioară, curţile mari cu arbori

invitatul revistei
într-o rână şi gard prăvălit. Mulţi clatină din cap ori
ţâţâie din buze, dar nu ştim în ce sens.Aşa că mai bine
nu rostim cuvinte. Dintr-un dat din cap ori ţâţâit din
buze nimeni nu sare la bătaie. Dar din câteva cuvinte,
da.
Tramvaiul 10 a văzut multe la viaţa lui. Cred şi eu.
Păi are patru lampadare, fiecare cu patru feţe, şi pe
fiecare faţă numărul 10 privind în depărtări... Aşa
hodorogit cum e, cu uşi făcute ferfeniţă, cu geamuri
îngălate şi crăpate, cine-ar putea bănui că-i un sol
incognito al spiritualităţii viitoare Cine-ar putea
bănui că după ce parcurge urbea în lung şi-n lat,
noaptea, retras din zarva străzilor şi-a călătorilor,
cuibărit în semiobscuritatea şi liniştea depoului,
frunzărindu-şi uşurel cifrele din lampadare, tramvaiul
10 începe să traducă noianul de fapte de peste zi în
miraculosul limbaj binar, alcătuit doar din 0 şi 1
Pe strada Lunca Banului lucrează pictorul
Alvaro. Dânsul pictează nori şi parapete, nori şi
grilage, nori şi zăbrele. Strada Lunca Banului are cele
mai multe parapete, grilaje şi zăbrele din tot oraşul.
Filtraţi prin textura sumbrei feronerii medievale norii
devin mai senini şi mai gânditori. Alvaro iubeşte
contrastul. Alvaro iubeşte depărtările. Alvaro e
înconjurat de copii care ţipă.Alvaro fumează şi fumul
pipei lui se-amestecă printre nori.Alvaro are un picior
de lemn. Piciorul scârţâie în zilele înorate. Iubita lui
Alvaro s-a sinucis. Nu-i plăceau norii şi nu-i plăceau
zăbrelele.Alvaro spune: Vocaţia trece înaintea iubirii.
Îţi arată piciorul lipsă: portalul cetăţii Ada-Kaleh s-a
prăbuşit peste el la cutremur. Suspină: dar a meritat, o,
norii din Ada-Kaleh, o, portalul cetăţii... Oricum,
după insula scufundată, strada Lunca Banului este a
doua lui patrie. Îi plac copiii care se hârjonesc
împrejuru-i. Îi plac puştii care arată cu degetul norii
de pe cer şi norii de pe şevalet, grilajele casei şi
grilajele pictate şi ţipă uşor când li se pare că surprind
undeva în aer însuşi miracolul asemănării. Ţipete
subţirele ca de gaiţă beată. Ţipete înăbuşite ca de
ţestoasă sughiţând. Şi moare de fericire când vreun
năzdrăvan îşi bagă iute nasul în trâmba de fum a pipei
sale, aspiră cu nesaţ iar apoi tuşeşte
vreme-ndelungată şi trebuie să-l bată de spinare şi să-i
spună: Puştiule, când m-oi vedea că-n loc de tutun
îndes în pipă un nor, atunci hai, vino să-l aspiri!...
Pe strada Lunca Bârzeşti când e soare toţi
locatarii îşi usucă rufele prin curţi. Unele viluţe au
frânghii cu cămăşi fluturânde chiar şi pe terase.
Vântul aduce mulţumire la fel ca şi soarele.
Gospodinele se-nvârt de colo-colo. Strâng o
cuvertură uscată, agaţă în locul ei două perechi de
chiloţi uzi. Telefoanele mobile îşi emit melodiile şi
rufele de pe frânghii ascultă mirate şi pocnesc uşor
uscându-şi pe-ndelete manşetele, reverele, şliţurile,
buzunarele. Crengile copacilor se clatină, tremură, se
lovesc între ele. Nea Colibă îşi spală butoiul pentru
murături şi surâde. Va zvârli în saramură câţiva pumni
zdraveni de ardei iuţi, ai casei să nu-i poată mânca mai
deloc. O să-l beştelească, dar ce contează, alea-s doar
vorbe, iar toate murăturile în burdihanul lui. Pe
înserat rufele strânse eliberează frânghiile care un pic
mai încolo se vor legăna în vântul serii şi-şi vor lăsa
umbrele sub lună. Umbrele frânghiilor îl surprind pe
nea Colibă spălând ardeii iuţi în zeamă de usturoi. Îşi
pregăteşte minuţios surpriza şi fluieră melodia
Aseară vântul bătea... Se gândeşte la răposata Anica,
fie-i coliba uşoară (aşa-şi urau unul altuia când se
chercheleau), că era singura care-l seconda la
murături cu ardei iuţi. Da acu rămase mumulea şi
musai să consume şi pentru ea...! Fie-ţi coliba uşoară,
Anico, că n-o să-i las eu pe moftangiii ăştia de copii să
ne zgornească din năravurile noastre... O să trag
singur la butoiul ista de-aş şti că de-aici o să-mi vină
sfârşitu...
De ani întregi domnul Drod locuieşte pe drumul
Lunca Bistricii şi habar n-are cum se numeşte
această stradă desfundată cu case rare, cu depozite şi
magazii ale unor firme cu multe iniţiale şi cu puţini ori
inexistenţi angajaţi. Domnul Drod e profesor de
filosofie şi nu dă importanţă străzilor căci, zice el,
acestea nu duc nicăieri. Virginiţa, soţia lui îl lasă-n
pace, dar de fiecare dată când pleacă de-acasă îi
controlează servieta. Să se asigure că ia cu el ghidul
oraşului, că zăbăucul, zice ea, e-n stare să se
rătăcească şi pe strada lui. De fapt ghidul nu-i bun de
nimic, căci e vechi de dinainte de-a se tăia drumul
Lunca Bistricii. Dar Virginiţa, felcerită-n tinereţea ei,
se ghidează după sfatul moaşei comunale Cangra care
a-nvăţat-o meserie: Maică, dacă ai leacul la tine nu tembolnăveşti
nicicând... Şi până azi avu dreptate, că
domnul Drod nu s-a rătăcit nicicând. Că târcoleşte cu
orele până s-ajungă acasă, asta-i altă poveste: îi place
să tot meargă pe străzi ca să vadă cu ochii lui că
acestea nu duc nicăieri. Certitudine sută la sută nu
există, zice filosoful Drod, dar aproximaţii
majoritare, da! Străzi pe care parcă le-am mai văzut
îmi curg pe sub paşi, copaci care m-au mai umbrit
mă-ntâmpină nici veseli nici trişti, şi dacă ajung totuşi
acasă e tocmai pentru că paradoxul acasă/nicăieri are
primul termen mult mai tare, învingându-l fără tăgadă
pe cel de al doilea. Virginiţa a murit subit înghiţind o
scobitoare. Domnul Drod, a doua zi după
înmormântare, uitându-şi acasă ghidul oraşului, s-a
15

invitatul revistei
rătăcit şi n-a mai ştiut veni acasă. Despre dispariţia
filosofului Drod s-a scris mult în ziarele epocii. Cu
trecerea timpului lucrurile au început să se confunde.
Astăzi destui susţin că filosoful a murit înghiţind o
scobitoare. Iar că bătrâna moaşă Cangra şi cu soţia lui
Virginiţa, una cu un vechi ghid într-o mână şi cealaltă
cu o lumânare, bâjbâie şi azi pe străzile urbei ca să
vadă cu ochii lor că nu duc nicăieri.
La două decenii de la moartea filosofului Ion
Drod s-au adus dovezi că dânsul locuia de fapt pe
strada Lunca Bradului la numărul 18 bis. Nu aşa
cum greşit se credea până acum, pe strada Lunca
Bistricii, pe care doar trecea aproape zilnic. Amănunt
care a fost fatal posterităţii sale, deformând-o până la
nerecunoaştere. Căci una e să stai, să domiciliezi, şi
alta e să mergi, să treci, să te duci încotrova, iar
inversarea acestor elementare date ontologice duce la
catastrofă. Păi domnul Drod, e singurul filosof al
zilelor noastre care a inventat un paradox eleat:
Achile şi Ariciul.Ariciul, vietate temătoare, îşi scoate
ţepii chiar şi la cel mai slab semn de vânt, şi
scoţându-şi-i întruna, pentru pericole reale sau
inventate, creierul suprasolicitat nu mai ştie comanda
picioarelor o înaintare constantă şi rectilinie iar
acestea bâjbâie şi-ncet încet se-ntorc pe loc, pe loc
precum un spârnel. Între timp Achile a ajuns departe
şi, de peste secole, îi trimite filosofului bucureştean
un Ave! de mulţumire. În schimb nici măcar un Pârţ!
contemporanilor lui care, în graba cu care i-au
schimbat domiciliul i-au rătăcit şi paradoxul eleat
Achile şi Ariciul. Ba chiar şi schiţele pentru ceea ce
urma să devină o lucrare unică în lume: Paradoxuri
eleate după alfabet. Astfel abia recent câţiva oameni
de bine, cercetători oneşti, neaserviţi grupurilor de
interese, au găsit liste întregi cu bruioane: Bama în
Biserică, Crapul şi Cimişirul, Dromaderul din Dealul
morii, Elfii pe Eufrat, etc. Se poate spune că
nepăsarea, nerecunoştinţa şi invidia a caracterizat şi
de această dată demersul acelor cercuri intelectuale
care, prin tertipuri de joasă speţă, îşi permit să
ascundă maselor largi adevăratele valori ale acestui
neam. Suntem siguri că dacă-ar mai fi trăit genialul
filosof Ion Drod, cu demnitatea care-l caracteriza
le-ar fi spus doar atâta ipochimenilor: Bă, aricilor, ce
vă-nturnaţi pe loc, străfundul pământului o să
vă-nghită!... Şi, ne permitem să adăugăm noi: In acest
timp spiritul veşnic viu al filosofului Drod zboară
împreună cu cel al luiAchile, cucerind depărtările...
Tînăra… septuagenară
(continuare din pag. 1)
Cu entuziasm aș da și astăzi BT unui număr de
revistă cu un asemenea cuprins. De altfel, numerele
următoare continuă în aceeași notă de deschidere faă
de înalta cultură, astfel că întîlnim pagini din Mircea
Eliade, Ernesto Sabato, Henry Miller, Sigmund Freud
etc., dar și traduceri din lirica europeană.
Din 1991, Bucovina literară avea să-și capete
formatul actual, iar funcia de redactor șef, după
Mihail Iordache, a fost deinută succesiv de Marcel
Mureșeanu, Mircea A. Diaconu, Ion Beldeanu și, din
august 2010, cu umilină, de subsemnatul. Despre ceea
ce și-a propus actuala redacie am arătat răspicat în
precedentele editoriale. Rezumînd în cîteva cuvinte,
dorim să punem în valoare resursele culturale
bucovinene, dar numai în strînsă interdependenă cu
întreaga spiritualitate românească. Visăm cu ochii
deschiși la o revistă frumoasă, însă descoperim cu
mîhnire că nu toi cei la care ne așteptam ne sînt alături.
Ecourile pozitive din alte reviste nu pică prea bine
unora. O tăcere grea ne înconjoară pe plan local. Cei
care altădată anunau cu surle și trîmbie apariia
fiecărui număr de revistă, acum tac. Verzi la faă și
mui ca lebedele. Deschiderea noastră către întreaga
spiritualitate românească este privită cu ostilitate. Or,
noi sîntem încredinai că am găsit unghiul din care
specificul bucovinean poate fi pus și mai bine în
evidenă. Și, în fond, acest embargou al tăcerii nici nu
ne deranjează. Asta dovedește că așteptările lor nu
s-au împlinit și revista își continuă drumul, încercînd
să reziste asaltului agresiv al mediocrităii. În urmă cu
numai cîteva luni, unii binevoitori îi cîntau prohodul,
ipînd în gura mare că revista a fost „ucisă”,
„decapitată” etc., deși execuia se petrecuse numai în
imaginaia lor. Treaba asta îmi aducea aminte de acel
cîntec de inimă albastră – „Ecaterino, vede-te-aș
moartă…” La scurt timp, s-a dovedit că revista
Bucovina literară nu a dispărut. Ba chiar mi se pare că
la cei șaptezeci de anișori ai săi este mai vie și mai
sprinară ca oricînd. Și are aproape prieteni adevărai și
de nădejde, mai presus de ambiiile deșarte ale altora.
În acest an aniversar, chiar din numerele
următoare ale revistei, vom deschide o nouă
rubrică în care vom publica, în ordinea primirii,
mesajele și gîndurile prietenilor și colaboratorilor
noștri de pretutindeni, mai vechi sau mai noi. Le
așteptăm cu tot dragul!
Constantin ARCU
16

jurnal comentat
Cum să iei un premiu
literar în plină
dictatură ceauşistă
Liviu Ioan
STOICIU
La 21 de ani de la Revoluţie (mă rog, de la
prăbuşirea comunismului), constat surprins că noile
generaţii nu numai că nu sunt interesate de trecutul
comunist, dar nici nu înţeleg nimic din subtilităţile
lui, atunci când „pun problema”, par a fi căzute din
Lună. Să vedeţi... Am fost rugat de o studentă, pentru
nu ştiu ce lucrare avizată de nu ştiu ce profesor, să
răspund în scris la nişte întrebări legate de acest trecut
de dinainte de 1990, cu care nu ne putem lăuda.
Dialogul a fost ratat din start, din cauza primei
întrebări, puse aiurea. O redau de curiozitate
(devenind la mine fragment de jurnal): Deşi aţi avut
„ dosar la Securitate”, în perioada regimului
comunist, fiind un ”rezistent” recunoscut, aţi debutat
literar în anul 1980 cu volumul „ La fanion” pentru
care aţi primit şi Premiul Uniunii Scriitorilor după
Revoluţie. Cum se scria în perioada dictaturii
comuniste Să aflu că iau un premiu după Revoluţie
pentru o carte scoasă în 1980 nu e chiar floare la
ureche. Ce o fi ascunzând această judecată Am luat
seama că am de face cu o „neştiutoare” şi am început
să-i răspund cu binişorul:
Să ne lămurim. „Rezistent” sau „opozant”,
fiindcă n-am fost membru PCR (altfel, aş fi fost
„disident”) – m-am opus regimului ceauşist din
exasperare, nu mai suportam duplicitatea publică (nu
numai oficială, ci şi în particular). Eram consternat că
intelectualitatea a trădat definitiv (ea a susţinut
comunismul şi dictatura, din posturile-cheie pe care
le-a avut din 1945 şi până în 1989; nu mai vorbesc de
ideologii de partid, mulţi scriitori, de tip Dumitru
Popescu-Dumnezeu, de care azi aud că avea cel mai
mare IQ, cel mai înalt grad de inteligenţă din „lotul
CPEx”; dacă la atâta i-a dus mintea, la perfecţionarea
totalitarismului roşu, la represiune şi încălcarea celor
mai elementare drepturi ale omului, atunci ar trebui
să punem pe seama Diavolului, nu a lui Dumnezeu,
inteligenţa lor). Înainte chiar de a-l condamna pe
Ceauşescu, trebuie
condamnaţi cei din spatele lui:
această intelectualitate colaboraţionistă. Mă
săturasem de „gândirea dublă” a muritorilor de rând,
totodată, una spunea, alta gândea. A aplaudacilor lui
Ceauşescu la locurile de muncă, români care îl
înjurau când erau acasă.
Am fost urmărit continuu (dosar operativ de
urmărire informativă) după ce am debutat editorial şi
am luat premiul Uniunii Scriitorilor, în 1981 (nu
retro, după Revoluţie, cum se spune mai sus în
întrebare; premiile date de USR nu erau controlate de
PCR-Securitatee drept, abia
ci de jurii de critici care premiau
cărţi după criterii estetice, nu politice; las la o parte
faptul că e uluitor raţionamentul în sine, de a crede că
poţi să iei un premiu după Revoluţia din decembrie
1989, pentru o carte publicată în 1980;
după Revoluţie eu am fost primit în Uniunea
Scriitorilor, deoarece am avut dosar la Securitate,
adică eram „oaia neagră” a regimului comunist; noile
generaţii iau în răspăr totul, regimul comunist li se
pare a fi „ca în filme”, amuzant, poţi să inventezi
pe
seama lui; în orice caz, nu m-am mai întâlnit cu o
asemenea percepţie, că eu nu puteam să primesc un
premiu de debut editorial credibil, câtă vreme USR
era o instituţie controlată de PCR-Securitate... Aici
m-am blocat. Stai un pic, studenta asta are dileme
legate de înţelegerea sistemului comunist românesc,
în sine. Ea nu poate să conceapă că un „rezistent
anticomunist sau anticeauşist” ca mine poate să ia un
premiu literar (pentru debut editorial) în plină
dictatură! Mintea ei refuză. Un „opozant” ca mine
trebuia arestat, nu premiat... Chiar dacă însuşi
regimul se lăuda că avem de a face cu un socialism
multilateral dezvoltat (eventual, se poate citi şi „cu
faţă umană”, ceea ce e o exagerare). Aici se deschide
o nouă întrebare: cum de era posibil, în plin
totalitarism, la Uniunea Scriitorilor din România să
existe totuşi atâta libertate de mişcare, când
conducerea operativă a USR închinase, până în zilele
Revoluţiei, Uniunea Scriitorilor din România oficial
partidului unic PCR şi Securităţii (şi când mari
scriitori, mulţi, puţini, cu care se mândrea USR, erau
propagandişti PCR şi turnători sau ofiţeri de
securitate acoperiţi, sau erau membri în CC al PCR
sau în activul de presă al CC al PCR). Ba chiar se
ajunse până acolo în anii '80 încât nu mai puteai fi
primit în USR dacă nu eşti membru PCR şi dacă ai
probleme serioase cu Securitatea (cum era cazul
meu). Paradoxal, poate, în USR un Nicolae
Manolescu chiar „a rezistat prin cultură”, şi alături de
el toţi cei ce au reuşit să impună jurii la premiile
literare care să premieze valorile estetice, nu
nonvalorile politice (şi premiile sunt un exemplu).
Continui ideea data viitoare.
17

poesis
18
Ţara mea, viaţa mea,
dragostea mea
(autodenunţ
patriotic)
Lucian
VASILESCU
dragii mei, vă scriu din mine însumi, unde am ajuns
cu bine. vremea, pe aici, e frumoasă. apa e liniştită.
locuiesc la acelaşi etaj cu doi oameni drăguţi: un
tâmpit şi-o tâmpită.
*
* *
în ţara mea e o veşnică primăvară. în ţara mea
înfloresc toate bubele pământului. tot aici, de mai
bine de cincizeci de ani, îmi locuiesc şi eu
neputinţa. nevolnicia. neîmplinirile. umilinţa.
aici mă simt eu acasă. un preş de şters picioarele la
intrarea din dos. aici mă descompun de mai bine de
jumătate de veac. aici mă afund, zi după zi, tot mai jos.
în ţara mea răsună codrul de manele. şi viaţa mea
joacă îndrăcit după ele. în ţara mea apele susură în
ritm de manea. şi viaţa mea se scurge-n hazna,
odată cu ea. durerea mi s-a schimbat în plăcere,
arsura o simt ca pe-o mângâiere.
mă rog şi eu, ca tot omul. dar icoana la care mă rog
s-a tocit şi s-a şters. mă rog la o ramă goală. mă rog
fierbinte,
ca un cazan cu smoală. ţara mea mă
iubeşte. mă strânge în gheare. îmi adapă zilele cu
disperare.
aflu, zi de zi, de la suferinţă, că-s viu. aflu, noapte
de noapte, că trăiesc în pustiu. şi asta e bine. mă
îmbărbătează. mă ajută să cred că n-am trecut în
zadar de amiază.
în arenă, dumnezeu zdrăngăne din clopoţei,
costumat în arlechin. când a sosit, a spus c-o să facă
doar câteva tumbe, c-o să stea puţin. cât să-i vedem
şi noi pe îngeri umblând pe sârmă. zburând la zidul
morţ
ii. plutind la trapez, sărind de colo-colo a spus şi de atunci circul n-a mai
prin
cercuri de foc. aşa
plecat deloc.
din girofaruri, stelele sclipesc deasupra noastră, pe
cer. în limba mea cuvintele cad bolnave,
se umflă de puroi, apoi pier. viaţa
e, de la un capăt la
altul, o feerie. un accident
fără supravieţuitori. o poezie din care cuvintelor li
se croiesc sicrie.
în ţara mea eu sunt un răspuns, dar n-am întrebare.
în ţara mea locuiesc un coşmar cu ieşire la mare.
*
* *
se săvârşise timpul. nimic nu mai trecea.
doar printre blocuri, seara,
maneaua adia.
în vremea asta eu îmi descălţam bocancii de
cetăţean.
cântam din picioruşe, cântam ca la pian.
pe borduri, prin băltoace.
eram murit, în timpul vieţii mele;
pândeam la semafor să treacă
blonde, despletite, decapotate manele.
se săvârşise timpul. nimic nu mai venea.
doar sus în cer, cum steaua,
zvâcnea câte-o manea.
în vremea asta eu număram arginţii
pe care-mi arvunisem copiii şi părinţii.
părea că mă desparte de ei o veşnicie,
cum albul dintre strofe desparte-o poezie.
se săvârşise timpul. nimic nu începea.
oraşu-ntreg albise
trăgând pe nas manea.
în vremea asta eu îmi ascuţeam simţurile
şi venele. cu cuţitul.
boram curcubee, spoiam asfinţitul.
se săvârşise timpul. nimic nu mai sfârşea.
păşeam ca pe o altă
planetă
imensă străină şi grea.
*
* *

poesis
când a început, viaţa mea a început de sus. ca o
promisiune. ca un răsărit de soare la apus. zeii,
congestionaţi la faţă, suflau în goarne. în parcări,
toate maşinile cântau în cor, din alarme.
când eram eu mic, ţara mea era mare. se întindea de
la mine şi până hăt, la hotare. unde avea vecini –
nişte oameni care vorbeau altă limbă, nişte străini.
cu cât creşteam,
ţara mea se făcea tot mai mică.
într-o vreme, ea se întindea de la mine şi încă puţin
după strada mea. unde avea vecini – nişte oameni
care vorbeau altă limbă, nişte străini.
acum, la cincizeci de ani, ţara mea s-a boţit de tot
şi-a încăput, toată, în mine. se întinde de la cap la
picioare şi are unghii la hotare. e împresurată,
acum, de vecini – nişte oameni care vorbesc altă
limbă, nişte străni.
îmi amintesc că atunci când a început, viaţa mea a
început de sus. ca o promisiune. ca un răsărit de
soare la apus. zeii, congestionaţi la faţă, suflau în
goarne. în parcări, toate maşinile cântau în cor, din
alarme.
dar timpul, ca tot timpul, a trecut. nimic nu mai este ca
la început. zeii ori au murit,
ori au plecat – nimeni nu ştie. maşinile, şi ele, au ruginit.
pe ecran mai pâlpâie doar cuvântul sfârşit.
acum, ţara mea-şi doarme
somnul de veci,
chircită în cripta de carne.
*
* *
printre cutele valurilor se va aşterne tăcerea. acolo
se vor aduna, la odihnă, cuvintele.
tocite şi ştirbe. se vor înţelege-ntre ele doar din
priviri.
dumneata, domnule, ai privit vreodată cuvintele-n
ochi
nu-nţelegi ai privit vreodată în ochii cuvintelor,
atunci când sunt obosite
nu, n-am băut, sau încă nu destul, tocmai de aceea
te-ntreb, că văd cum caşti
ochii mari când îţi spun:
printre cutele valurilor se va aşterne, la o vreme,
tăcerea. iar acolo se vor aduna,
la odihnă, cuvintele. tocite şi ştirbe.
se vor înţelege-ntre ele doar din priviri. se vor ţine
de mână. se vor mângâia.
inimă către inimă. faţă către faţă.
(cuvântul aici îmbrăţişează cuvântul departe,
cuvântul viaţă
sărută pe gură cuvântul moarte)
acum înţelegi, domnule înţelegi cum printre cutele
valurilor se va aşterne tăcerea
ca zăpada pe-o urmă de pas. ca şi cum, după ce că
nimic n-am avut, nimic ne-a rămas.
doar cele două limbi de la ceas. care învârt, ca o elice,
lumea-nainte.
iar înainte-am fost noi: un cimitir de cuvinte.
*
* *
asta de-acum pesemne că se cheamă singurătate.
asta, când până şi umbra mea
chicoteşte cu alţii la masă. ei o ciupesc de fund. ea
roşeşte. se preface sfioasă.
răsăritul e acru. stelele cad, una câte una, în
derizoriu.
dimineaţa abia se mai ţine-n picioare. îngână un
cântec. încetişor.
într-o odaie vecină, pentru o vodcă, noaptea face
pentru ultima oară amor.
niciodată n-am murit mai frumos ca în toamna
aceasta.
înghit cu smerenie ultima cuminecătură de
diazepam.
nu credeam să-nvăţ a trăi vreodată.
n-am crezut şi nici n-am.
*
* *
dragii mei, a trecut ceva vreme de când n-am mai
scris. dar totul e bine iar eu sunt cuminte, cum am
promis. mă mulţumesc cu puţin. duc o viaţă
tihnită. locuim toţi trei la acelaşi etaj – doi tâmpiţi
şi-o tâmpită.
19

cronica literară
20
Ion Pop
sau
Ce mai poate poezia
Mircea A.
DIACONU
Scriind în urmă cu cîţiva ani despre poezia
echinoxistă, Ion Pop n-a căutat o soluţie să poată vorbi
într-un fel sau altul despre propria-i poezie. Destui critici
se proiectează explicit sau implicit în panoramele pe care
le pictează. Din decenţă, discreţie, Ion Pop rămîne în
afara tabloului, deşi poezia lui – aşa cum am spus-o şi cu
alte ocazii – e elocventă pentru ceea ce înseamnă
echinoxismul şi, dincolo de acest fapt, e valoroasă în sine.
Ultimul volum de versuri ( Litere şi albine, Editura
Limes, Cluj Napoca, 2010) e, în continuarea firească a
celorlalte, unul pe tema morţii care proiectează tablouri
ale iluminării şi care dă sens, deşi în ecuaţia propriului
discurs e implicată destul de evident, deşi în subtext,
problematica poeziei înseşi. Fără interogaţia damnată
privind rostul poeziei în lume şi eventual a neputinţei ei
în faţa morţii, poetul mută treptat accentul dinspre
neliniştea morţii spre iluminarea pe care o produce
înţelegerea ei aproape ca fenomen cultural. Căci, trăind
în orizont cultural, poetul se salvează prin proiectarea
existenţei în metaforă.
Moartea care dă sens Nu lipseşte din ultimul volum
de poezii semnat Ion Pop înfiorarea, neliniştea, spaima
generate de sentimentul morţii. Chiar şi în ciclul
intermediar al volumului ( Forum), care e expresia
întîlnirii cu vestigiile trecutului, poetul priveşte totul cu
ochii întorşi spre sine: „Mult le-a trebuit restauratorilor,
/ zise inscripţia, / pînă ce au reuşit să recompună, / din
miile de fragmente risipite / cuplul din nou fericit din
luminosul, / surîzătorul / Sarcofago degli sposi. //
Încurajat de exemplul din faţa mea, / optimist
dintr-odată, / mă gîndesc cu tandreţe la ziua / cînd albe
mîini uimite / mă vor aduna, poate, ciob cu ciob, /
refăcîndu-mi zîmbetul, privirea, / şi melancolia deacum.
/ Vor avea nevoie / de multă, foarte multă răbdare /
şi nu de puţină imaginaţie. / Şi aproape tot ce trebuie /
pentru o Înviere” ( Sarcofagul etrusc). Privind o frescă,
intrînd în catacombe, trecînd, cum spune, printre ruinele
şi muzeele Romei, Ion Pop îşi construieşte textele în
jurul sentimentului timpului, glisînd între fragilitate şi
un anume eroism al fragilităţii. În celelalte două cicluri
ale volumului, chiar dacă experienţa timpului e mult mai
acută şi mai directă, poetul proiectează vizual nişte
scenarii ale temperanţei, în care memoria, evocarea,
imaginaţia construiesc un teritoriu al melancoliei.
În tot cazul, referinţa nu e expresionistul Edvard
Münch – chit că
un poem se numeşte chiar Strigătul
–, ci
impresionişti precum Signac
ori Seurat. O paranteză
din
poemul intitulat chiar Litere şi
albine, în care amintirea
zumzetului de altădată
al
albinelor e substituit acum de
cel al globulelor roşii, face
trimitere explicită
la ei: „Păcat
– gîndesc acum – pentru
Signac, / şi pentru-al său
confrate, Seurat, / că
n-au
ajuns să mai trăiască
ziua /
aceea şi că nici / de Someş şi
de mine n-au putut să ştie – / ar
fi avut, desigur, ce picta “. Un vizual, şi unul trecut prin
cultur ă, ale cărui imagini nu sînt metafore puternice ale
angoasei, ci blînde descifrări de sensuri, Ion Pop
trasează
scenariile unei redesenări a armoniei. Un fel de
vîrstă paradisiacă răspunde, sub ameninţarea morţii,
neliniştii: „Adolescent, licean, în zile-nsorite de mai, /
întors de la oraş în livada bunicilor, / obişnuiam să mă
urc / într-un măr înflorit, / cu o carte-n mîn ă, / şi las să
se-amestece, / printre polenuri de aur, / litere şi albine. /
Alcătuiau / în jurul meu un cerc în care / nu mai ştiam / al
cui e zumzetul, a cui lumina. / Iar eu eram exact în
centrul lui. // [...] // Acum, cînd mărul e de mult cenu şă /
şi cînd din loc în loc / de-albine şi grăunţe de polenuri /
îmi zumzăie în jur numai globule, / biete scîntei sărind /
din propriul meu sînge, / eu tot în centru sînt şi plin
de-azururi”. Finalmente, risipit în pulberi de lumin ă,
poetul are sentimentul unei unei ciudate împliniri.
De-aici ipoteza că
moartea dă
sens.
În tot cazul, nu strigăte, nu lamentaţii vom întîlni în
poezia lui Ion Pop: „Nu vă speriaţi. Nu vă pîndeşte / nici
o primejdie. Puteţi / să treceţi liniştiţi pe lîngă mine. / Nu
are nici un rost să vă vîrîţi / degetele-n urechi, nici să vă
ascundeţi / după copac / ori după zid. // nu, nu vă fie
teamă. Astăzi nu, / nu voi urla. / Din cînd în cînd / mai
trebuie să arătăm şi puţin respect / pentru Ordinea
Universală”. Confesiunile lui sînt un fel de elegii sau
cîntece simple în care fiinţa rămîne fidelă unei geometrii
care nu permite stridenţele. În fond, cu toată opţiunea
pentru cultură – vizibilă chiar în faptul că evocările
leagă fiinţa de cărţi –, poetul se întoarce spre un mod
natural de a se înscrie în timp. Să fie tocmai cultura
intermediarul care face posibil scepticismul De fapt, un
scepticism proiectat în lumină, posibil poate tocmai
pentru că existenţa însăşi e trăită cumva metaforic.
Sîngele, moartea, semnele pierderii sînt percepute, de o
fiinţă care trăieşte în interiorul culturii şi a poeziei, ca
metafore. Tocmai de aceea durerea e lumină, iar poetul
face „exerciţii de înseninare”. Strigătul, disperarea,
gemetele, urletele, cum citim în poemul intitulat Chiar
aşa,
ar „bruia Lectura”; altfel spus, înţelegerea sensului.
În căutarea lui, poetul îşi desenează fiinţa fragilă –
fragilitatea însăşi – într-un discurs unde melancolia
înseninează şi neliniştea evocă timpuri armonice.

cronică literară
O carte
provocatoare
Emanuela
ILIE
Până la sfârşitul anului 2010, deşi era o autoare
aproape nepermis de prolifică (ce număra, atenţie!, nu
mai puţin de nouă volume de versuri şi câteva volume
de eseuri şi studii de critică de artă, literatură şi
filosofie), Doina Uricariu era un nume cunoscut mai
degrabă specialiştilor din cercuri restrânse,
preocupaţi fie de scriitori mai puţin răsfăţaţi de
critică, precum Emil Botta, Kierkegaard, Maria
Pillat-Brateş, Jeni Acterian şi Dominic Stanca, fie de
filosofia şi arta românească, europeană şi americană.
Altfel, pentru cititorii împătimiţi de poezie
contemporană, autoarea trebuie să fi fost remarcată în
special pentru Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal
(Edit. Du Style, 1998), fructificare editorială a unei
teze de doctorat în stilistică şi poetică, precum şi
pentru interesul ei constant pentru promovarea în ţară
a unor scriitori români stabiliţi în S.U.A. Ei bine, cu
ultima sa carte, Maxilarul inferior (Edit. Polirom,
2010), scriitoarea născută în 1950 la Bucureşti şi
stabilită din 1999 la New York pare să fi dat lovitura
care să o impună în chiar centrul atenţiei publicului
larg. Desigur că acesta nu poate fi sensibil la
schimbările spectaculoase de perspectivă auctorială
sau la mutaţiile profunde ale scriiturii Doinei
Uricariu, dacă acestea vor fi existând într-adevăr.
Cele două volume ale Maxilarului… conţin cu totul
alte motive care să capteze interesul cititorilor, şi în
special al cititorilor de non – ficţiune: o formulă
compozită, menită să le întreţină permanent simţurile
receptive în alertă, nuclee tematice dintre cele mai
captivante (de la problematica monarhiei la destinul
românismului, de la traumele individuale suferite de
combatanţii celui de-al doilea război mondial la
agonia colectivă şi crepusculul unor întregi lumi) şi o
miză de adâncime dintre cele mai provocatoare, doar
parţial deconspirată pe la mijlocul celui de-al doilea
tom: „Cred că problema monarhiei e în primul rând o
problemă a poporului român. Trebuie să cunoască şi
românii acest lucru. Pentru mine e o şansă că sunt aici.
Că am un contact direct cu ceea ce ar putea să fie
mâine alternativa! Şi chiar dacă nu va mai fi
monarhie nicicând. Am un contact direct şi
nefalsificat cu istoria României” (subl. ns.).
Titlul cărţii, el însuşi provocator, este descifrat
încă de pe coperta a patra a primului volum, într-o
confesiune tuşantă, care creează un orizont de
aşteptare dintre cele mai pretenţioase: „Paginile
cuprinse sub acest titlu surprinzător pentru o carte de
amintiri şi convorbiri sunt o provocare a memoriei
mele şi a celorlali. Așa cum mari chirurgi au
reconstituit maxilarul inferior al tatălui meu printr-o
reconstrucie chirurgicală şi estetică exemplară, şi eu
am încercat să refac memoria, istoria şi o parte din
romanul omului european în secolul XX, trăind liber
sau în lagărul socialist. Din sute de poveşti trăite de
mine şi de părinii mei, din convorbirile de la Versoix
cu Regina Ana, un om şi un martor excepional al
veacului. Din teatrul infinit al memoriei ce trece din
viaa în cărţile bibliotecilor vii pentru a putea trăi
într-o singură viaă cât mai multe viei. Numai așa
putem privi lumea cu cât mai multe perechi de ochi,
de la cei ai furnicii la cei care o scrutează sub
microscop, ca s-o vindece. De la privirea broaştei, din
mâluri, la aceea a vulturului, în înălţimi, râvnită de
filosof.”
Textul de mai sus eludează, fireşte, doar parţial,
intenţionalitatea de profunzime ori formula
scripturală la care apelează acum Doina Uricariu. În
fapt, această ultimă carte a autoarei poate fi, la
rigoare, subsumată unei categorii de texte mai
degrabă non-ficţionale, pe care Gérard Genette le
numea, într-un text teoretic bine cunoscut celor
interesaţi de genurile biograficului, „epitexte”: în
Maxilarul inferior sunt incluse fragmente diaristice,
secvenţe
autobiografice, pagini memorialistice,
interviuri (cel mai extins fiind acela acordat la
începutul anilor '90, la reşedinţa regală din Versoix,
de reginaAna a României), pagini eseistice cu diferite
pretexte (provenite din aria psihologiei, a istoriei, a
economiei politice, a antropologiei culturale, a
esteticii, a religiei etc.) şi chiar varii referiri la
celelalte opere, propriu-zis literare, ale Doinei
Uricariu. Mă refer la un gen de observaţii privitoare
fie la procesul de elaborare, fie la acela de editare a
textelor literare semnate de scriitoare în epoca
antedecembristă, proces care de multe ori avea
consecinţe neaşteptate, când nu devenea aproape
imposibil, din raţiunile bine ştiute. A se vedea,
bunăoară, scurta aventură editorială pe care a avut-o
prelucrarea poematică a unui banc ce masca, aproape
ineficient, soarta românilor manipulaţi de un sistem
totalitar atroce: „fabula cu un sac legat la gură în care
au fost strânşi o grămadă de şoareci. Sacul trebuia să
fie mereu rotit în aer, în aşa fel ca şoarecii să
ameţească în mişcarea de turbion care nu-i lasă în
pace. Erau loviţi unii de alţii, erau când sus, când jos,
21

cronică literară
amestecaţi ca bilele în maşinăria de tras numerele la
loto”. Textul liric inspirat de această fabulă cu morala
la vedere („Mai sunt în stare să lovească, să mintă, să
sufoce,/ să despartă,/ în sacul cenuşiu se-amestecă
vânatul,/ Mai sunt în stare iată să-i socot/ Departe de
mine/ Un pâlc de rozătoare ieşind din galerii,/ Cu lutul
la spinare,/ Mai sunt în stare să mă uit la nori/ Şi să
bolborosesc:/ ”) deschide
volumul editat de Doina Uricariu în 1985, Ochiul
atroce. Abia când este recitat de Leopoldina Bălănuţă
pe scena de la Teatrul Mic, textul electrizează
vigilenţa cenzurii, care în sfârşit reacţionează prompt:
interzice spectacolele de muzică şi literatură de la
Teatrul Mic, retrage din librării toate volumele care îl
conţin şi înştiinţează autoarea că nu va mai fi editată.
Distanţa între eul care scrie şi cel care a trăit istoria o
face, abia acum, pe Doina Uricariu să realizeze clar nu
doar ce anume a costat-o atât de mult, ci şi faptul că
morala textului este la fel de actuală chiar şi astăzi:
„Recitind poezia acum, cred că văd în ea şi lumea de
aici a puterii ce manipulează, divizează şi vânează.
Oamenii pot fi reduşi la condiţia de animale
catapultate, dacă se lasă în voia postcomunismului”.
În general, însă, acest gen de explicaţii
autoreferenţiale are, în economia ansamblului,
statutul de enclavă. Autoarea, de altfel, nu este
preocupată atât de le dedans, cât de le dehors. Nu
„pactul cu sinele” s-ar spune, prevalează în carte, ci
„pactul cu Istoria”. Nenumăratele evenimente
cuprinse în Maxilarul inferior, de la tragicul episod al
mutilării tatălui pe frontul celui de-al doilea război
mondial (într-o localitate al cărei toponim, Oarba de
Mureş, conţinea, în sine, o sugestie a estropierii
fizice) la avatarurile casei regale româneşti în
perioada imediat postdecembristă sunt circumscrise
Marii Istorii, aceleia care veghează şi conduce,
nevăzut, istoriile individuale, chiar şi pe acelea care
par hotărâtoare pentru destinul majorităţii, al maselor.
În malaxorul acestui suprapersonaj decisiv sunt
amestecate, în fapt, atât poveştile de viaţă ale
indivizilor aşa-zicând simpli, comuni, cât şi a celor
care au marcat grupuri, colectivităţi, generaţii sau
chiar popoare întregi. Interviul extins cu un
interlocutor regal, Ana de Bourbon - Parma, îi
mijloceşte autoarei construcţia unui Almanah Gotha,
în care cititorul de rând ia contact cu arborele
genealogic, educaţia, modul de viaţă (de la
ceremonialul rafinat, uneori extrem de complicat,
conotat drept etichetă comportamentală şi atitudinală
obligatorie pentru aristocraţia pur sânge, la
habitudinile zilnice, mai puţin sau deloc cunoscute
celor din exterior) şi chiar relaţiile dintre cele zece
familii domnitoare europene. Desigur că
22
rafinamentul şi discreţia interlocutoarei o determină
să ocolească detaliile cele mai picante, nedemne de a
fi măcar pomenite în treacăt de către o reprezentantă
pur sânge a regalităţii. Chiar şi tragediile personale
ale monarhilor europeni sunt menţionate cu o
demnitate şi o eleganţă pe care nu o dau atât rangul,
cât educaţia şi caracterul: „Există o fotografie a
Regelui Leopold al Belgiei alături de prima lui soţie,
Astrid a Suediei. Sunt un cuplu de o rară frumuseţe şi
armonie. Nimic nu pare să anunţe nenorocirea care se
va petrece în august 1935, când regele şi regina,
însărcinată cu cel de-al patrulea copil, au plonjat în
lacul Lucerna, regele pierzând controlul volanului, în
apropiere de casa lor de la Küssnacht am Rigi, din
Elveţia. Regina Astrid a murit”. Acelaşi gen de
discreţie rafinată o demonstrează, la rândul ei,
intervievatoarea, pe care o preocupă aici nu să se pună
în valoare, ci să pună în valoare, să stimuleze, să
provoace. De altfel, Doina Uricariu, cea din
Maxilarul inferior, se dovedeşte ceea ce Vasile
Tonoiu numea, undeva, un „om dialogal”: atrage prin
harul empatetic de a asculta şi inteligenţa în
capacitatea de a declanşa o convorbire întotdeauna
maieutică. Ea îşi orchestrează suita de interogaţii şi
răspunsuri prin strategii care valorizează, de fiecare
dată, mai mult preopinentul, decât pe sine. În
consecinţă, din dialogul viu, incitant şi de multe ori
tulburător cu reginaAna rezultă un portret autentic (şi
cât se poate de firesc în ordinea omenescului) al
acesteia. Autoarea insistă, ce-i drept, încă de la
început, pe latura normalităţii ontologice, într-un
cuvânt, pe umanitatea profundă a partenerei sale de
dialog: „Am ascultat aceste mărturisiri, rostite cu un
timbru prietenos şi limpede. Fără afectarea şi
stridenţele din toate dialogurile împăiate de care nu
mai scăpăm. Am descoperit acel firesc de neregăsit în
lumea femeilor care au trăit în România. Aşa am

cronică literară
înţeles una din pierderile suferite de vocea umană în
comunism. Şi de ce mi-a plăcut să stau de vorbă cu
oameni născuţi la începutul secolului XX. Regina îmi
vorbea fără să vrea să-mi demonstreze nimic. Îmi
povestea pur şi simplu. Îmi spunea exact ceea ce
credea şi când nu e rolul ei să-şi dea cu părerea. Nu
trăia de dragul aparenţelor, nu-şi exhiba o altă
personalitate, confecţionată ad hoc, în funcţie de
interlocutor. Nu juca rolul de atotştiutoare, nu se
lăuda, nu vroia să iasă în evidenţă. Lipsa aceasta de
poză şi demonstrativism m-a fermecat. Felul în care
era pe de-a-ntregul”. Multe dintre poveştile reginei
vor fi circumscrise acestei mize a comunicării
epitextuale. Cine şi-ar fi imaginat, bunăoară, că
regina vorbeşte, cu pasiune, ore întregi, despre
perioada în care a studiat artele vizuale în America, la
Parson, timp în care a desenat enorm peisaje, animale
şi corpuri omeneşti: „A desenat cu mare plăcere
corpul omenesc, mişcarea, tensiunile trupului
eliberate în gesturi. Nimic nu este mai frumos decât
corpul omenesc. Marile opere ale sculptorilor,
desenele, schiţele pentru marile picturi murale, pentru
tapiserii sunt extraordinare. În fiecare din ele,
descoperi o altă ipostază a acestei anatomii ce ţine de
miracol. E un miracol al naturii, al făptuirilor lui
Dumnezeu” Sau că, într-una dintre lungile sale
călătorii în ţări dintre cele mai exotice, familia regală
a României a preferat, în loc să tragă la un hotel
turistic, să locuiască împreună cu oamenii de culoare
cei mai obişnuiţi, în numele unui principiu al egalităţii
rasiale, etnice, religioase Interesant de urmărit
explicaţiile reginei Ana, din care va reieşi încrederea
ei în nişte norme de conduită cât se poate de simplă şi
sănătoasă, în numele unui ideal de viaţă armonic,
natural, axat în special pe principiul prieteniei ca
valoare esenţială ce modulează relaţia cu alteritatea:
„Am stat mult în mijlocul oamenilor de culoare. Nu
vedeam diferenţa. Nu înţelegeam nici eu, nici soţul
meu rasismul.Aşa am fost acceptaţi ca prieteni. Şi aşa
se explică faptul că avem prieteni foarte apropiaţi
pretutindeni. Familia noastră nu concepe existenţa
umană în afara prieteniei şi a comunicării. Nu trăim
sub un clopot de sticlă, într-un fel de rezervaţie Gotha,
cum îşi închipuie lumea. Aerul de superioritate pe
care şi l-ar aroga, chipurile, familiile regale e un
FALS. Dacă ar fi aşa, ele, aceste familii, s-ar distruge,
s-ar dezumaniza”.
Dacă este adevărat că, încă de la începutul
convorbirii cu Doina Uricariu, atât omul Ana de
Bourbon – Parma, cât şi ceilalţi reprezentanţi ai
monarhiei, fie ea românească sau europeană, apar să
spunem re-umanizaţi, din moment ce sunt
re-prezentaţi uneori într-o lumină cu totul
neaşteptată, deşi atât de caldă, de afectuoasă în fond,
cititorului îi este foarte greu, dacă nu cumva imposibil
să uite vreun moment faptul că parcurge o carte
despre elite. Partenerii de dialog ai Doinei Uricariu,
dialog fie explicit, verbalizat, fie doar implicit, pur
spiritual, bazat pe afinităţi (s)elective dintre cele mai
puternice, sunt într-o proporţie copleşitoare actori ai
Marii Istorii. Felul în care îi alege autoarea
Maxilarului inferior mi-a amintit, într-un fel, de
memorialistul Malraux, cel care mărturisea, în
Antimemorii, că nu ar fi fost capabil să evoce decât
Oameni ai Istoriei. Doina Uricariu se „însoţeşte” doar
cu reprezentanţi excepţionali ai umanităţii, alături de
care traversează perioade dintre cele mai tulburi ale
Istoriei contemporane. Personajele cărţii ei aparţin, în
fapt, unei clase elitare, capabile de a schimba
destinele colectivităţii. Şi mă refer nu atât la membrii
aristocraţiei sangvinare, cât la aceia ai aristocraţiei
spirituale, cealaltă formă de manifestare a elitismului
care o farmecă pe autoare. În cele două volume, îi
regăsim pe Eugène şi Marie-France Ionesco, pe
Arşavir Acterian şi Nicolae Steinhardt, pe Alexandru
Paleologu şi Andrei Pleşu, pe Mircea Eliade şi Emil
Cioran, pe Doina Cornea şi Ana Blandiana, pe
Eugenia Moldoveanu şi Gheorghe Zamfir şi încă pe
mulţi, mulţi alţii: filosofi, scriitori, artişti de prim rang
ai culturii româneşti şi europene, care ilustrează la
modul cel mai fericit ideea de aristocraţie a spiritului,
care supravieţuieşte, biruitor, tuturor vicisitudinilor
unor epoci de sacrificiu. Desigur, printr-un cult al
Operei estetice, percepută drept cel mai bun garant al
Memoriei şi cea mai pură esenţă a spiritualităţii.
Îndeosebi din această perspectivă, ultima carte a
Doinei Uricariu, preocupată aproape exclusiv (doar
în ordinea aparenţei, însă!), de problematica
subsecventă conceptului de regalitate, reuşeşte să le
propună cititorilor un adevărat …regal.
23

cronică literară
Ziua cea nouă
a vîrstei de aur
Ioan
HOLBAN
Bucovinean născut la Bogata, lîngă Baia, în „satul
meu bun“, unde „va fi primăvară“ în frumoasa copi-
lărie care trece prin vîrsta „frumoaselor basme“,
ocrotitor şi „dulce leagăn“ în care e mereu dimineaţă
şi „răsare în linişte soarele“, cu bătrîni înţelepţi şi, la
Baia, "ctitori de ţară", Ion Maftei (Flavus) scrie în
cărţile de poezie - Capăt de lume (2007), Noaptea
tîrziu (2009) şi, acum, Mîine... (Editura Junimea,
2010) -, ca şi în proza autobiografică din Singurătate
publică... (2004), texte de celebrare a
vieţii, a energiei şi sărbătorii ei; nu e nimic
idilic în evocarea satului Bogata, de lîngă
Baia: e un portret în mişcare dinspre ieri
înspre mîine, iar vehicolul e, ca în toată
literatura sa, un prezent definit prin
absenţă: „Mîine voi fi/ Încă o dată
copil.../ Cai năzdrăvani şi boi cu pas
leneş,/ Urşi singuratici, mistreţi, căpriori,/
Cîini ciobăneşti, pisici visătoare,/
Moldova aproape,/ Voievozii din Baia,
cireşii,/ Păpuşoi, rîndunele şi ciori,/ Mieii
zburdalnici, toloaca,/ Pădurea, cărarea,/
Poveştile, joaca,/ Luceferii, luna,/ Poieni
cu iarba de coasă,/ Fraţii, mama şi tata,/
Grîie, ciocîrlii şi mirişte,/ Tot satul bătrîn şi cuminte/
Cu străvechiul lui nume, Bogata,/ Plin de grădini şi de
linişte.../ Toate vor fi ca atunci/ Cînd am fost, scurtă
vreme, copil“ ( Într-o singură zi).
Poezia din Mîine... , ca şi aceea din volumele
anterioare este una a evocării, a rechemării , cu vorbele
lui Gala Galaction, a vîrstei de aur, a noii geneze unde se
strîng „ toate vîrstele mele“. Deloc întîmplător, poezia lui
Ion Maftei oferă cele mai numeroase ipostazieri ale
acestui Eden pierdut; locul acela din illo tempore este
grădina pe unde trece un înger blînd, în al cărei somn „se
răsfaţă marea“ şi unde pomii sînt mereu în floare; este o
frumoasă insulă, altădată, insula pustie unde poetul
întemeiază o nouă cetate: „ Frumoasa mea insulă/ În care
atîta vreme am fost fericit/ Se scaldă şi-acum/ În ape
limpezi şi-adînci,/ În argintul căzut de pe lună şi stele./ În
insula mea/ Dumnezeu se făcea floare, copac roditor/
Şi pasăre mică,/ Se făcea iarbă şi linişte bună,/ Speranţă
şi dor/ Pentru mine şi aproapele meu./ Frumoasa mea
insulă/ încă visează/ Să răsară din valuri/ O lumen
d e l u n g a ş t e p t a t ă / C u f r u m o ş i
visători" ( Frumoasa insulă ); o altă insulă a lui
Euthanasius şi o temă, a insularităţii , ca un refuz al lumii
reale şi ca o (auto)ficţiune a unei fiinţe care e robită
departelui. Apoi, e cuibul vechi şi primitor, ocrotitor şi
cald, cum scrie Ion Maftei în poemele Dinspre Sud... , Vin
dinspre Nord... ori În clipa rămasă departe ; e pădurea
copilăriei care, cîteodată, are „insomnii“; e locul acela
„cu soare şi flori“; e capătul lumii, e căuşul florilor
parfumate sau culcuşul de lîngă glezne, în care se
odihnesc valurile mării „ca o pisică visătoare şi moale“; e
copacul din vis: „Mîine plec să caut copacul fermecat,
din poveste,/ În care s-adună lumină/ Şi cîntec de păsări,/
Copac răsărit într-un vis/ Şi care şi iarna va înflori/
Anume pentru noi“.
Toate aceste ipostazieri lirice ale Edenului pierdut,
foarte diverse şi acroşante din punctul de vedere al
expresiei poetice, trimit spre tema
renaşterii, a
regenerării, fie că aceasta se adună în
„tinereţea vie“ a frunzei de fag, a firului de
iarbă, căutînd a se transmite celui ce se
culcă în apropierea lor sau în ziua cea nouă a
unei noi Geneze: „Din genele nopţii/ Şi din
prea curata rouă/ Se naşte şi urcă pe cer/ O
mult aşteptată zi nouă“. Chiar şi „noaptea
adîncă“, în poezia plină de lumină a lui Ion
Maftei, e una fără nelinişti, fără spaime, dar
cu stele şi lună şi „vise bătute-n luceferi“.
Ziua şi noaptea sînt totuna pentru că, iată,
atunci cerul se deschide şi îngerii cîntă:
„Ziua şi noaptea/ Cerul se deschide,/ Îngerii
cîntă,/ Toate de iubire-s cuprinse,/ Se
preschimbă în flori preacurate/ Şi laolaltă
cu îngerii cîntă/ Ziua şi noaptea“ ( Ziua şi noaptea).
Aici, la acest punct de intersecţie al zilei cu noaptea, se
iveşte noua geneză în „hieroglifa tainicului zbor“ al
păsărilor călătoare care se întorc, dinspre Sud sau din
Nord, spre vechile cuiburi; acum vine o nouă zi cu
„cununa soarelui nou“, din ruină se (re)face „castelul
în care am fost “, aici sînt „ tinere ploi“ şi fiinţa intră cu
cîntecul mierlei pe umăr, iar clipa se face veşnicie:
„Florile încă nerăsărite/ Împletesc de pe acum cunună/
Pentru răsăritul care va veni/ Să anunţe anotimpuri
frumoase,/ Vreme liniştită şi bună,/ Ziua în care clipa/
Veşnicie se face/ Şi cîntece încă necîntate/ Se adună
într-un imn de slavă şi glorie/ Pentru vestitorul de
iubire şi pace“ ( Vestitor de iubire).
Toată poezia lui Ion Maftei pendulează între mîine
şi azi, parcă pentru a fixa definitiv un ieri al vîrstei de
aur; acestea sînt imaginile-pivot unde se topesc
24

amăgirile trecutului
şi virtualităţile de nu-se-ştie-cînd
şi unde se (pe)trece secunda vremii omului. Cele mai
multe poeme încep cu aceste cuvinte: mîine e, iată,
înainte de asfinţit, în vreme ce azi e de dinainte,
alcătuind ceea ce poetul însuşi numeşte un timp sferă
„fără ieşire, fără intrare“, unde chiar moartea e
aşteptarea fericită a întîlnirii cu veşnicia; „Mîine e gata
cămaşa de iarbă/ În care vom aştepta fericiţi/ Întîlnirea
cu veşnicia“, scrie Ion Maftei în poemul Cămaşa de
iarbă. Deşi pare a da puţine semne despre teama de
dincolo, chiar şi cînd decorul e sumbru, fiinţa căutînd
mereu ene rgia gîndului bun (spinul singuratic, de
pildă, e un izvor de energie cîtă vreme îşi arată floarea
sfioasă „într-ascuns visătoare“), în fapt, poeme precum
Presimţire , Noii barbari,
Neterminata... , Acolo am fost
re-prezintă alternativa, ceea ce trebuit pierdut pe calea
spre Edenul visat; toată energia poeziei de celebrare a
vieţii şi luminii e, iată, refugiul, spaţiul securizant, fuga
de vîrsta de fier pe care o aduc noii barbari; „Să
închidem ferestrele toate/ Să nu ne ajungă sinistrul
puhoi/ Care îneacă totul în jur,/ Să nu mai ajungă pînă
la noi/ Urletul fără noimă/ Aruncat peste lume de noii
barbari./ Să salvăm ce se mai poate,/ Să ascundem în
cărţi şi icoane/ Tot ce-ar putea mai tîrziu să învie.../
Acum să închidem ferestrele toate“ ( Noii barbari);
acum, la vîrsta de fier, vin un prea greu şi trist pustiu,
beznă şi frig, mărăcini şi vînturi nebune. Ce se poate
pune în loc Iată: „Atunci eram bucurie şi dor,/ Tristeţe
şi împăcare,/ Acolo erau lumină şi umbră, / Ploaie şi
soare,/ Atunci veneau la noi rîndunele/ Să ne înveţe
cum să trăim,/ Acolo înfloreau grădinile toate,/ Se juca
în văzduh ciocîrlia,/ Şi toamna-şi punea odăjdii de aur,/
Acolo era începutul de lume,/ Atunci cu noi începea
veşnicia“ ( Atunci). Aceasta este vîrsta de aur din satul
Bogata, din pădurea, grădina, cuibul, căuşul, insula lui;
atunci şi acolo, în illo tempore poetul regăseşte nu
doar timpul pierdut, ci şi poeme pur şi simplu
frumoase, precum, de exemplu, Şah aproape etern:
„ Mîine voi juca şah/ În Copou, cu bătrînii de la azil,/
Vom încăleca pe cai mari/ De abanos şi de fildeş,/
Nebunii ne vor fi scutieri,/ Turnuri greoaie/ Şi anonime
falange de pioni/ Vor intra pe rînd în luptă/ Pentru noi./
Şi ne vom bate/ Ei, pentru regina de alb/ Eu, pentru
regina de negru/ În timp ce suveranii noştri,/ Regi cu
scufii groase de lînă/ Îndesate pe cap să nu-i prindă
răceala,/ Vor sta uitaţi pe cîte-un pătrăţel oarecare/ La
marginea tablei de şah./ Cît e ziua de mare/ Vom
dezvolta strategii subtile,/ Vom sacrifica armate
întregi/ Şi către seară,/ În plină glorie/ Vom îndesa în
buzunare/ Regine şi regi,/ Nebuni, pioni, cai şi turnuri
de-a valma/ Şi cu tablele grele sub braţ,/ Obosiţi şi mult
mai bătrîni,/ Cu aceleaşi dureri în suflet şi-n oase,/
Vom merge să ne bem ceaiul de tei/ Şi, cu gîndul
aiurea,/ Să ne-mbrăcăm halat ele roase “.
Marcel Mureşeanu
şi paradoxurile liricii
Ion
CRISTOFOR
Dincolo de mode şi timp, Marcel Mureşeanu
rămâne un spirit tânăr, o încarnare vie a tuturor
paradoxurilor, capabil mereu să se reînnoiască, să
surprindă, să provoace, să farmece. La cei 70 de ani
împliniţi, laureatul pentru poezie al Festivalului
Internaţional „Lucian Blaga” (2010) ne convinge
că poezia rămâne o artă majoră, ale cărei cuvinte
sunt capabile să electrizeze cu magia lor nebănuită.
Celor înspăimântaţi de dispariţia artei, de epuizarea
limbajelor poetice, Marcel Mureşeanu le vine în
întâmpinare cu arta sa de vrăjitor, de vraci modern,
capabil să vindece de orice scepticism. Pe lângă
farmecul unui om cu vocaţia prieteniei, Marcel
Mureşeanu cumulează şi darurile unui veritabil
mag modern, capabil să provoace, printr-un simplu
gest, transformarea apei în vin şi înmulţirea
miraculoasă a peştilor. Printr-o magie particulară,
ale cărui resorturi adânci nu pot fi descifrate
niciodată până la capăt (în fond, talentul e, prin
definiţie, o enigmă), poetul acesta jovial şi discret e
indiscutabil în posesia unui secret care-l face, de
câteva decenii încoace, să realizeze adevărate
tururi de forţă, reuşind să se depăşească mereu pe
sine, situându-se la o altitudine a lirismului care-ţi
taie răsuflarea. Asemenea vinului de soi, poetul
clujean a reuşit să devină, cu trecerea timpului, tot
mai bun, să adauge universului său poetic noi şi
neaşteptate arome şi tării. E vorba, neîndoielnic, de
un talent ieşit din comun.
Poet greu de clasificat, proteiform, cu trăsături
ce-l învecinează de poeţi diferiţi în fond, ca Emil
Botta, Ion Beldeanu, Ovidiu Genaru, Mihai
Ursachi sau Ioanid Romanescu, dar şi de unii dintre
reprezentanţii generaţiei ‘ 80 (Ion Mureşan de pildă,
cu care împarte gustul pentru experiment, pentru
frecventarea colocvialului şi ludicului), Marcel
Mureşeanu este, indiscutabil, unul din cei mai
originali poeţi contemporani, în ciuda discreţiei
aristocratice cu care se manifestă.
25

cronica literară
E adevărat, critica literară nu l-a receptat la
adevărata sa valoare, valoare care s-a fortificat
vreme de câteva decenii. Evoluţia poetului e cu atât
mai surprinzătoare cu cât volumul de debut din
1965, cu un titlu destul de convenţional ( Pe adresa
copilăriei), nu lăsa să se întrevadă decât în mică
măsură metamorfozele poeziei sale, mai ales din
ultimele două decenii. „Caligraful discret al
sentimentalităţii predominant bucolice” – cum îi
apărea până la volumul Matineu (din 1985)
criticului Petru Poantă – evoluează cu totul
neaşteptat, rezervele sale de invenţie părând
nelimitate, fecunde, de o promptitudine şi o
frecvenţă a apariţiilor care ar părea să indice o
programare statistică, matematică. Volume precum
Cel din urmă, Scrisori către prieteni,
Amurgul
furtunilor, Matineu,
Viziune cu porumbei călători,
Călător în insomnii, Am fost de faţă,
Capriciile săgetătorului, Şarpele casei,
Pe mine mă caută, Monede şi monade (I,
II şi III), Hărţuire textuală,
Memoria lui
Orfeu, Schimb de întuneric,
Pregătit
pentru a greşi, Valea Tauris,
Orbul
pământului, Octogonul,
Patima
recunoştinţei, Totul e altfel,
Poeme 1968-
2008 dovedesc o prodigioasă capacitate
de invenţie şi de reînnoire, ce provine,
neîndoielnic, dintr-o cultură solidă.
Părăsind reveriile rustice de altădată,
poetul se îndreaptă spre un citadinism de
substanţă, spre o lirică fantezistă şi
ironică. Rumorile urbei, palpitul viu al
cotidianului pătrunde mereu prin interstiţiile
acestei poezii de un rafinament aparte.
Marcel Mureşeanu se afirmă mai ales în
anii din urmă ca un poet al paradoxurilor, atracţia
pentru expresia aforistică, ce conservă în sine
nenumărate contradicţii, fiind evidentă mai ales în
culegeri cum ar fi Monede şi monade sau Hărţuire
sexuală, în care calamburul, diversele trucuri
retorice dau la iveală un demon al jocurilor
manieriste, morfogeneza textului fiind organizată
pe baza unor serii de opoziţii constitutive: iluzie şi
realitate, raţiune şi delir, familiar şi straniu, absurd
şi raţional, întuneric şi lumină, paradis şi infern etc.
Mizând pe o poetică a unităţii contrariilor, pe
cultivarea paradoxului, cele două volume îl
caracterizează extrem de exact.
Ironia fină, necorozivă, jocurile lexicale ce
alternează cu o solemnitate gravă, dar deloc
protocolară, fac parte constitutivă din formula
26
acestui lirism singular, ce revine în actualitate cu
volumul intitulat Boeme,
apărut la Casa Cărţii de
Ştiinţă (Cluj-Napoca, 2009). Cartea conţine, alături
de versiunea originară, românească, şi traducerea
poemelor în limbile engleză, franceză şi italiană.
Sunt traduceri efectuate de Cristina Tătaru,
Alexandru Jurcan şi Gabriela Lungu, personalităţi
cunoscute în domeniul traducerii. Spre bucuria
ochiului, poemele sunt însoţite de splendide
„comentarii” grafice semnate de criticul Irina
Petraş, care se dovedeşte, şi în această ipostază, un
artist rafinat, un însoţitor ideal al poetului într-un
periplu artistic care te farmecă şi te cucereşte.
Unele ipostaze ale însoţirii te fac să crezi că e o
veritabilă descindere a celor doi într-un infern
dantesc: „Burta necuprinsă a Întunericului/ Înghite
tot!/ Nimic nu fermentează acolo,/ cea mai fină
cenuşă din Univers,/ arsă fără lumină/
se-mprăştie în auzul spiritelor…/ E
muzica lor plutitoare,/ puterea ce le mână/
spre marginea lui Dumnezeu”. E cuprins
în acest poem, citat mai sus, ceva din
freamătul transcrierii unor spaime ale
morţii, pe care poetul le caligrafiază cu
eleganţă, cu un surâs înţelept. De altfe l,
Marcel Mureşeanu ştie mereu să evolueze
între acest frison al morţii, al prevestirii
întunericului sau neantului şi lumina pură,
simplă, a miracolelor vieţii. Gravitatea
face aici casă bună cu ludicul şi
fantezismul, în poeme ce evocă tragicul cu
o infinită delicateţe, în care inocenţa se
învecinează cu ironia şi un umor discret, trăsături ce
definesc o formulă lirică prin excelenţă a unităţii
contrariilor, a oximoronului, mânuit cu farmec şi
originalitate.
Ceea ce diferenţiază acest volum faţă de
precedentele e doar renunţarea la grefarea liricii pe un
schelet epic, mai mult sau mai puţin consistent, la
elementele anecdotice prin intermediul cărora
Marcel Mureşeanu introducea în scenă varii
personaje, proiecţii livreşti sau măşti ale unui ego
ubicuu, multiplicându-se cu o stranie capacitate
metamorfotică. Acum lirismul a devenit mai auster,
mai esenţializat, chiar dacă şi-a păstrat gustul intact
pentru integrarea în masa translucidă a lirismului a
unor elemente mai prozaice, a unor fragmente menite
să evoce concreteţea brutală a cotidianului. Tehnica
aceasta, de amestec de inefabil şi prozaic, aminteşte
structura translucidă a chihlimbarului, în care acele
insecte sau elemente de vegetaţie rămase captive dau

cronica literară
întregului o netăgăduită putere evocatoare, acestea
conservând un fragment din drama concretă a lumii.
„ Boemele” din acest volum păstrează încă ceva
din gustul pentru fantezie şi parodic, dar cele mai
multe vizează să atingă concentrarea poemelor scrise
în spiritul haik-ului, cu o aforistică, maximă
concentrare a expresiei. Sentimentul tragic al vieţii,
proximitatea unei drame, a întunericului Infernului, e
o temă frecventă şi aici, ca în poemul numărul 28:
„Cine crede că această secundă/ nu are puterea
spânzurătorii,/ acela se-nşeală,/ Ea ţine pe cuiul ei
întregul tablou al Infernului/ şi-l mişcă dintr-o parte în
alta/ ca pe o limbă de clopot,/ ca pe un evantai îl
mişcă/ să facă vânt şi răcoare/ creştetului tău înroşit/
de patima curviei cu îndoiala!/ Plici, plici, se-aude pe
cracul tău în jos/ cum cade sudoarea fricii,/ plici,
plici!”.
Caligrafia elegantă a acestor poeme atenuează,
într-o oarecare măsură, agresivitatea realului,
suflul rece al coşmarescului. Poet al fuziunii
contrariilor, al contrapunctului, Marcel Mureşeanu
este un maestru al coşmarelor existenţiale montate
într-o secvenţă simbolică din care nu lipsesc
accentele ludice, ironia fină, jucăuşă. Numeroase
poeme scot la iveală postura unui demon ironic, a
unui Puck ce ne comunică, în spatele draperiilor
retorice, că încă o dată Doamna cu coasa a fost trasă
pe sfoară. Nu mai puţin elegant este recursul
constant la mitologie sau la trimiterile livreşti, de
obicei virând spre o soluţie neaşteptată, mereu
surprinzătoare, uneori anecdotică: „Întotdeauna
m-am ferit/ să primesc un măr/ din mâna unei
femei,/ l-am luat întotdeauna/ direct de la Şarpe!”.
Boemele, sinteză lirică de maturitate a unui
spirit deopotrivă riguros şi boem (în sensul
nerefuzării improvizaţiei şi anecdoticului), sunt
mici scenarii în care sunt convocate numeroase
voci în aparenţă discordante, cu pasaje în care
afirmaţia se situează în imediata vecinătate a
negaţiei, într-o pendulare voită între opoziţii
ireductibile în aparenţă.Aceată poezie a limitelor şi
interferenţelor, a fuziunii extremelor excelează prin
rafinata scriitură, prin abilitatea, ştiinţa subtilă de a
imprima tragicului o notă de jovială bonomie, de
umor. Fiind conştient că paradoxul esenţial al
poeziei este acela că limbajul poetic poate să
comunice ceea ce cuvintele sunt incapabile să
comunice, Marcel Mureşeanu deţine ştiinţa subtilă
de a vira spre ludic teme dintre cele mai grave, de a
ne comunica revelaţii cutremurătoare cu
seninătatea şi surâsul unu înţelept oriental.
Daniela
GÎFU
Refrene lirice
fulgerânde
Hirotonit când ochii mei primeau binecuvântarea
luminii, poetul preot Theodor Damian nu conteneşte
să surprindă prin cuvântul său.
Un cuvânt ce
pendulează neîncetat între laic şi mistic, între
întuneric şi lumină - Întunericul este / lumina
noastră / în timp ce adevărata lumină / ne taie la
1
oase sau Există o lumină dincolo de lumină / acolo
unde arderea arde / şi ochiul îşi vede vederea-n
2
retină -, trenând binefăcător suflul liricii blagiene.
Metafora dominantă a poeticii blagiene stă sub
semnul luminii, un liant al sufletului uman cu lumina
începutului: Lumina ce-o simt / năvălindu-mi în
piept când te văd, / oare nu e un strop din lumina /
creată
în ziua dintâi, / din lumina aceea-nsetată
3
adânc de viaţă
4
Timp de 15 ani , încrezător şi dăruit preceptelor
Bisericii Ortodoxe, trudeşte în curăţie la zidirea
altarului său lăuntric, excesiva supraveghere impusă
de regimul comunist determinându-l, în cele din
urmă, să-şi poarte paşii în locuri mai puţin poluate
ideologic.
Căutând spusei sale lirice un refugiu
înălţător, în 1988 obţine o bursă de studii la
Princeton University, doi ani mai târziu obţinând
titlul de Master în Teologie. Spirit explorator şi
exigent cu sine, se ambiţionează să-şi continue
5
studiile doctorale la New York, ceea ce nu-l va
împiedica să scrie şi să simtă româneşte: cultura
română / s-a botoşenizat definitiv / Peste New York
6
este / toamnă fără motiv .
Intelectual rafinat, mult râvnitor şi dornic de
propovăduire a Logosului divin, versul său devine o
interfaţă între teologie şi filosofie. Însuşi titlul cărţii
Rugăciuni în infern, asupra căreia ne-am oprit, e un
prilej de a reflecta la duplicitatea spirituală a omului
rugător, transfigurat nu din pricina intensităţii căinţei
sale, ci din întărâtarea poftelor lumeşti. Întreg
volumul, abundând de metafore cu adevărat
grăitoare, ilustrează darea de seamă despre ceea ce
înseamnă trăire conştientă a destinului uman:
darea
de seamă / e casa ta în care locuieşti întru / lungime
27

cronica literară
de zile / poţi fi
fericit acolo şi
p r o t e j a t /
depinde de ce
temelie i-ai
7
pus . Se poate
bănui, deci,
interesul cu
c a r e e s t e
primit fiecare
v o l u m d e
8
p o e z i i a l
autorului de
f a ţ ă d i n
ecourile din
p r e s a
românească.
M a i m u l t ,
aprecierea finală din prefaţa scrisă de redutabilul
critic literar Nicolae Manolescu, cum că Theodor
9
Damian e un poet în toată puterea cuvântului ,
confirmă profilul unei persoane înzestrate cu un
condei însetat de adânc:
M-a cuprins setea / de
10
adânc / Mă cuprinde mereu .
Un poet introvertit, adesea îndoit de crezul său
„prin însuşi sufletul tău va trece sabia” / mi s-a spus
/ dar nu mi s-au dat detalii / când, cum, cât timp / şi ce
fel de sabie va fi / pentru că iată au trecut deja prin el
/ mai multe săbii / şi nu ştiu dacă vreuna din ele / a
fost cea prorocită / sau dacă trebuie pe alta s-aştept /
11
eu / oaia rătăcită , ne îndeamnă să ne aplecăm cu
gravitate cugetele şi sufletele. Este modalitatea prin
care poetul vrea să ofere lectorului, cu delicateţe,
reperele necesare, chiar esenţiale, ale Învierii:
Învierea e-n noi / şi nu putem scăpa de ea cum / nu
scăpăm de ziua cea de apoi / Ea este rădăcina fără de
care / rădăcina noastră cea de toate zilele /
12
călătorim în ea dus-întors , oferind noi orizonturi
lirice, mult mai apropiate de ipostazele provizoriei
clipe, fapt ce amplifică valoarea versului său.
Fascinant, dar şi riscant totodată, căci propune o
abordare cu deschidere spre lume a religiosului,
poezia sa devenind şi altceva decât psalm şi
rugăciune. Şi bine face. Poezia din acest volum se
citeşte ca o realizare în sine, invitându-l pe lector să
descopere un poet teolog modern, care îndrăzneşte
să ofere o perspectivă plurivalentă: filosofică,
metafizică, ludică. Am avut întâlnire cu metafizica /
Fizica n-a venit / a venit numai meta / (...) / Noroc că
fizica n-a venit / căci m-am putut juca cu meta / la
infinit / (...) / Toate lucrurile au un meta / ca o
sămânţă ascunsă-n / altarul alcătuirii / ca un duh ce
28
13
ţine barierele / firii . Într-un astfel de ritual iniţiatic,
în care fiecare rostire lirică se încarcă de sensuri, eşti
lăsat să te contaminezi de fulgerândele adevăruri
existenţiale.
Avem convingerea că poezia lui Theodor
Damian este un bun universal şi că ea se alătură
marilor valori ale spiritului uman: Fiinţa este mai
departe decât întreaga fiinţare şi este totuşi mai
aproape de om decât orice fiinţare, fie aceasta o
piatră, un animal, o operă de artă, o maşină, fie ea
înger sau chiar zeu.
Tot astfel, enigmatică şi aproape
de starea eului este şi materia auzită de poet, faţă de
care se dechide, în afara oricărui orgoliu, ca un
14
rostitor confin . Aşadar,
o fericită şi mult-dorită
întâmplare a eliberării sinelui din carcera neputinţei,
asta ne oferă acest poet, un poet dintre cei
condamnaţi să simtă realitatea în metafore.
1. Theodor DAMIAN, Rugăciuni în infern, Ed. Axa,
Botoşani, 2000, poezia Sfială, p. 13
2. ibidem, poezia Există o lumină dincolo de lumină, p. 25
3. Poezia Lumina o regăsim în volumul de debut al lui Lucian
Blaga, Poemele luminii (1919).
4. Pe seama parohiei Ibăneşti-Dorohoi este hirotonit în 1973,
slujind o vreme la Hăneşti (jud. Botoşani). În 1978, devine cel
mai tânăr protop din România la catedrala Dorohoi, un an mai
târziu obţine o bursă de studii la Institutul Ecumenic din
Bossey, Elveţia. În perioada 1980-1983 slujeşte la Biserica
„Sf. Trei Ierarhi” din Lausanne, unde înfiinţează şi cenaclul
literar Mihai Eminescu, editând şi revista Adusu-mi-am
aminte. Revine în 1983 la Dorohoi la Protopopiat,
transferându-se în 1986 la Sibiu ca secretar de redacţie la
Telegraful Român şi revistele mitropolitane.
5. În martie 1993, Theodor Damian obţine titlul de doctor în
Teologie la Fordham University, NewYork , an în care înfiinţează
şi Institutul Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă, cu
Biserica Română „Sf. Ap. Petru şi Pavel” şi cu cenaclul literar
Mihai Eminescu . Înfiinţează şi revista de cultură şi spiritualitate
românească Lumină lină, pagini în care se regăsesc multe
condeie româneşti.
6. Theodor DAMIAN, Rugăciuni în infern , poezia Toamnă , p. 70
7. ibidem, poezia Iar tu când îţi faci darea de seamă, p. 35
8. Amintim volumele: Liturghia Cuvântului, volum bilingv,
Tremian Co., Klamath Falls, Oregon, 1989, Lumina
Cuvântului, Ed. Libra, Bucureşti, 1995, Dimineaţa Învierii,
Ed.Axa, Botoşani, 1999
9. Prefaţa semnată de Nicolae Manolescu în Theodor
DAMIAN, Rugăciuni în infern, p. 8
10. Theodor DAMIAN, Rugăciuni în infern, poezia Toamnă,
p. 88
11. ibidem, poezia Prin însuşi sufletul tău, p. 28
12. ibidem, poezia Ne trebuie roşcove, p. 32
13. ibidem, poezia Meta, p. 53
14. Martin HEIDEGGER, Originea operei de artă,
trad. de
Thomas Kleininger şi Gabriel Liiceanu, Ed. Univers,
Bucureşti, 1979, ediţia a II-a , Ed. Humanitas, Bucureşti,
1996, p. 48

poesis
Andrei
ZANCA
Să fie fiecare
mărturisire
unde ispăşirea e reîntoarcere înspre
ceea ce nu s-a pierdut
niciodată, într-adevăr
nu există nimic de străbătut.
doar lentă
trezire.
NETULBURAT, ancorat în abis
azi, nu mai e lesne să mori
în limba maternă, nimic
nu poate fi schimbat în memorie
amintirile sunt definitive
dinspre o linişte
a însingurării însă
doar iertarea
iertarea şi gratitudinea
răsfrânte într-o devenire dinspre care
se poate spune: sunt aici
încă şi azi, când
nu mai e uşor
să te stingi
în graiul
matern
nu trebuia schimbat nimic în jur, prieteni,
trebuia
doar să învăţăm a ne privi cu ochii inimii, însă
când doar unul era astfel încăt privirea lui
să se zbată-nsângerată-n sărma ghimpată
înveţi pe îndelete doar, că şi apa mărilor
nu se înalţă decât picătură cu picătură
că şi privirea poate deprinde silabisirea
durerii din jur, traversând-o lin
ca un stol de păsări
pe atunci însă, moartea
ne era încă străină iar azi
n-a mai rămas decăt murmurul:
doamne, ce temperare de dumnezeu într-o ramură
SĂ FIE FIECARE MĂRTURISIRE
dinspre o nesfârşire de abis
un fâlfâit mai aproape de moarte, aici
unde orice călătorie, orice pelerinaj este
o nebănuită lăsare în adânc
despicat totul, în afara iubirii, însăşi teama
o imploră în ţipăt înăbuşit
deşi se spune că orice viziune împărtăşită
este un pas mai aproape de moarte
stau pe un mal ascultând apa
atât de intim cu o curgere
încât, dacă aş începe să merg
n-aş putea nicodată străbate până la capăt
distanţa care m-ar apropia
cu un pas de
moarte
ŞI ASTFEL, străzile străbătute prin ani
nu m-au purtat niciunde, totul fiind
sigilat de stingere
în praful aşternându-se peste zăpezi
între două viscoliri, tot
ce credem că ne lipseşte
se lasă ca o perdea
peste raza
însoţitorului bănuit
dintotdeauna / aşteptându-ne
şi este cel care va face ultimul pas
-
şi ce e oare timpul fără trecut şi viitor
într-o lume în care trupul
e o limitare a iubirii
iadul, ce am făcut din prezent, ziua
în care fiecare va găzdui aproapele
drept sine însuşi
încă departe, şi totuşi
nesfârşit de aprope, totul:
venea în întâmpinarea
mea
un copil străbătând pajiştea
doldora de margarete.
de pe colină părea că florile
îl urmau, pas cu pas
29

poesis
numele
nu are însemnătate. l-am spulberat, mereu
întâmpinat
de cineva oferindu-se, îndrăgindu-mă în locul
altuia, nicicând întâlnit în această viaţă, eu
apropiindu-mă încet, un altul
în ezitare, fiind.
unde, în ce zone ale tainei hălăduieşti tu
aşteptându-mă
pe acest meleag în care dascălii
supravieţuiesc elevilor
în eclipsa aceasta
de dumnezeu
mă auzi tu
oare
aici, ne mor pădurile.
iar păsările-s
pur refuz.
să fie astfel
încât o rugă să nu găsească înduplecare, ci doar
să schimbe pe cel ce imploră
când în foşnetul de pe acum cernit al înserării
mai bate dinspre apus o rază -
şi-o zăreşte numai aproapele printre ramuri
interogându-şi îndelung inima, clipă
preschimbată într-un sclipăt, sosind
dintr-o depărtare nouă necunoscută
-
ostenită frunză, astfel să fie
-
să fie astfel, încât deodată
să se lase o împăcare de hău, tăcuta
întreţinere cu cel pe care-l bănuim iubindu-ne
nici înduplecare, nici eu un altul. doar regăsire.
adânc.
nu se cerşeşte la poarta luminii
ce presimţire ne face însă
să te dăruim atât iubirii
cât şi morţii,
roză
30
DEPARTE de metropolele pleşuve
se-ntinde tundra, umbrele lui El Greco
unduind orizonturi: când ţi se ia totul
nu-ţi mai rămâne decât eternitatea, tu
mereu prezent în absenţa majorităţii
-
pesemne am uitat bucuria
ce m-a decis să revin
ştiind că mă voi putea reîntoarce.
un licăr incert de reamintire
îmi alungă mereu mâhnirea, durerea
cum pruncul deschizând ochii şi totul
înfiripându-se din nou
în jur, lumea
şi lumea nu îl va cruţa
de va rămâne el însuşi
GRELE, cele mai grele
sunt nopţile, poate
de aceea le-am şi traversat în veghe
prăbuşindu-mă-n somn abia când toţi
se năpusteau în truda lor zilnică
şi cum pisica e pură pândă
încercam şi eu să te desluşesc
în ochiul-radar al auzului
însă tu te-ai ivit abia când nimic
nu a mai fost un trofeu, când
în pupila de forma inimii
pulsa neştiută moartea
omeneşte răsfirată-n
felurile de
a muri.
câţi se mai sting însă azi în patul lor
o linişte înzăpezită
aidoma somnului, harul
nu urcă implorat, deşi
mereu m-am simţit însoţit
în gerul
tăcerii

poesis
zăpada îngheţată între stejari
o furişare de vulpe
mistuindu-se
în ceaţa zorilor, departe
lătrat de cîini, apoi doar
liniştea înzăpezită.
răsuflare de răsuflare, i-am desluşit chipul
curbele sfioase rărind
aerul de iarnă
nu rănea peisajul, deşi
totul o urma
în mişcare
şi nimeni
şi era frumoasă
ca urma unui
sărut amânat
prin care acum se iveşte din nou
vulpea, dispărând în aburul
respiraţiei
mele
înspre sfîrşitul lui septembrie
splendoarea răsună lin, deşi
înfioară spaima
unui adânc
uitat
încît, mă de dezbar de încălţări şi-o iau
desculţ printre coline
până ce ea dispare
lent într-o
briză
al holdelor
mistuite
zăresc trunchiul năpădit de muşchi, prăbuşit
în verdele obscur aurind
şi deodată hăul există
însă cine, cine va putea vreodată
măcar atinge, poemul
desăvărşit al
pădurii
COALA ALBĂ din faţă e pură reculegere.
apoi transpare lent o înscriere
ca un răspuns, ori poate doar
monologul arborelui mistuit în ea.
îl preiau tăcut, fără de opunere
încercând a-l împărtăşi unui necunoscut
ce dintr-o dată devine aproapele, astfel
depărtările mă ajung din urmă
atunci, când nu mă mai bântuie
nici o dorinţă, nici un ghes.
când deodată totul se apropie neîncetat
şi e acum şi aici, învăluindu-mă
distanţe, singurătăţi contopite.
şi ramuri tresar, se clatină înserate
în ochii mei de nezărit
printre rânduri
un copil surprins de înserare, rătăcind
drumul spre casă, la un gând depărtare
de noaptea doldora de greieri, nesfârşit
murmur al trecutului
singularitatea nu trezeşte atenţia, şoptesc la
rândul meu
voind mai blând ca mine, nu ca altul să fiu,
departe
lumini pitulate vâlvorau
printre rugine, ecou
31

portret în cărbune
32
Sanda Cordoş
Al.
CISTELECAN
CORDOŞ, Sanda (prenumele la naştere: Sanda-
Maria), critic literar. Născută la 2 august 1966, în
Bistra, jud. Alba. Fiica lui Alexa Cordoş, tehnician
constructor, şi a Sofiei (n. Râştei), funcţionară.
Şcoala generală în mai multe localităţi: Răcătău,
jud. Cluj, Remeţi, jud. Bihor, şi Gilău, jud. Cluj.
Liceul „Ady-Şincai” din Cluj (1984). Facultatea de
Filologie a Universităţii „ Babeş-Bolyai”
din Cluj,
secţia română-latină (1988). În timpul studenţiei
(1985-1988), a fost redactor şi redactor-şef adjunct
la revista Echinox. Doctorat în ştiinţe filologice la
aceeaşi universitate cu teza Literatura crizei şi
criza literaturii în veacul al XX-lea. Excurs în
literatura română şi rusă (2000). Profesoară de
limba şi literatura română la Şcoala generală
Bodoc, jud.Covasna (1988-1990), preparator
(1990), asistent (1992), lector (1998) şi
conferenţiar universitar (2004) la Facultatea de
Litere a Universităţii „ Babeş-Bolyai ”. Colaborări
cu articole şi eseuri la revistele:
Tribuna, Apostrof,
Vatra, Steaua, Dilema veche, Adevărul literar şi
artistic, Caietele Echinox, Dilemateca. Autoarea
cărţilor: Literatura între revoluţie şi reacţiune.
Problema crizei în literatura română şi rusă a
secolului XX (Cluj, Biblioteca Apostrof, 1999,
ediţia a doua, adăugită , 2002); Alexandru Ivasiuc.
Micromonografie, antologie de texte comentată,
dosar de receptare critică (Braşov, Editura Aula,
2001); În lumea nouă, Cluj, Dacia, 2003; Ce rost
are să mai citim literatură (Bucureşti, Editura
Compania, 2004). A coordonat volumul Spiritul
critic la Cercul literar de la Sibiu (Cluj, Accent,
2009) şi este coautoare la Dicţionar analitic de
opere literare româneşti, coord. Ion Pop (vol.I,
Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1998;
vol.II, Cluj, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 1999;
vol.III, Cluj, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001,
vol.IV, Cluj, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003);
ediţia a II-a adăugită, vol. I şi II, Editura Casa Cărţii
de Ştiinţă, 2007),
Hortensia Papadat-Bengescu.
Vocaţia şi stilurile modernităţii, coord. Andreia
Roman, Piteşti, Paralela 45, 2007, Concepte şi
metode în cercetarea imaginarului, coord. Corin
Braga, Iaşi, Polirom, 2007, Tovarăşe de drum.
Experienţa feminină în comunism, coord. Radu
Pavel Gheo, Dan Lungu, Iaşi, Polirom, 2008.
Prefeţe, postfeţe, îngrijiri de ediţii: Ion
Agârbiceanu, Amintirile (Cluj, Cartimpex, 1998),
Mircea Nedelciu, Proza scurtă (Bucureşti,
Compania, 2003), Mircea Nedelciu, Zmeura de
cîmpie (Bucureşti, Compania, 2005), Gabriela
Adameşteanu,
Drumul egal al fiecărei zile
(Bucureşti, Institutul Cultural Român, 2005), Petre
Barbu, Blazare (Iaşi, Polirom, 2005), Ioana
Nicolae, Cenotaf (Piteşti, Paralela 45, 2006);
Mircea Nedelciu, Tratament fabulatoriu
(Bucureşti, Editura Compania, 2006); Laura Husti-
Răduleţ, Proze de după-amiază (Cluj, Editura
Limes, 2006); Gabriela Adameşteanu, Opere, vol.
I, Iaşi, Polirom, 2008; Radu Cosaşu, Opere, vol. I,
Iaşi, Polirom, 2008. Membră a Uniunii Scriitorilor
din România, a PEN Club şi a Asociaţiei de
Literatură Generală şi Comparată.
*
Exersînd cîţiva ani cronica literară (ca
specie, nu neapărat ca rubrică) prin cîteva reviste,
cu un fel de tranşanţă graţioasă şi cu un stil sensibil,
ba chiar delicat, al ideii, Sanda Cordoş debutează
editorial cu o sinteză de extremă actualitate:
Literatura între revoluţie şi reacţiune. Problema
crizei în literatura română şi rusă a secolului XX.
Condiţia vizată e cea a celor două literaturi sub
comunism, dar dezbaterea se poartă mai întîi asupra
conceptului de „criză” şi apoi asupra
fenomenologiei europene a crizei/crizelor. Înainte
de a ajunge la ţinta propriu-zisă, Cordoş pune în
contrast două tipuri europene de criză (şi, implicit,
două concepte): estică şi vestică, aşezîndu-le pe
amîndouă la începuturile modernismului.
Reductibil la o „criză de identitate“, întreg
izomorfismul crizei e probat apoi prin trei registre
relaţionale în interiorul cărora se precizează orice
identitate: relaţia cu sine, cu ceilalţi (diacronic şi
sincronic) şi cu transcendentul. Cele trei registre
sînt urmărite, mai întîi, în graficul lor occidental iar
pe urmă în răsfrîngerile lor răsăritene. Rezultă de
aici un set de opoziţii destul de nete, dar persuasiv
conduse de autoare. Sinele occidental e
inconfortabil, cel răsăritean e carceral; „cel ălalt”
este pentru occidental un străin, iar pentru

portret în cărbune
răsăritean - un duşman; Dumnezeu a murit în
Occident şi „a fost executat politic“ în Răsărit. Pe
aceste note tari, de simetrii antagonice, joacă
nuanţele, urmărite cu scrupul dialectic, atît în
perimetrul "crizei organice" din Occident, cît şi în
cel al crizei venite prin atentat şi agresiune politică
din Orient. Crizele au premise, cauze şi manifestări
cu totul diferite în cele două spaţii, iar istoria
acestor diferenţe face unul din cele mai pasionante
(ca dramă de contraste) capitole ale volumului.
Diferenţele tipologice dintre cele două „crize” sînt
agravate şi de condiţia culturală diferită: pe cînd
scriitorii români şi ruşi abia se împărtăşesc dintr-o
conştiinţă „aurorală” şi mesianică, vesticii sînt deja
obosiţi şi surmenaţi culturaliceşte. Cultura crizei
moderne occidentale, respinsă prompt de tinerele
culturi răsăritene, se întinde, zice Cordoş, şi peste
postmodernism, pe care, fără a se aventura în
detalii, pare a-l alătura, ca pe o coadă veselă
(„
epilog euforic“), modernităţii. Cu diferenţa,
remarcabilă pînă la definitoriu, că în vreme ce
pentru un modernist „a fi în criză înseamnă /.../ a fi
în plină dramă“, pentru un postmodernist „criza de
identitate“, „asumată ca modus vivendi“
, e prilej de
soluţii „eficiente ori confortabile“. Verva cu care-şi
exploatează cultura occidentală starea de criză,
problematizînd-o şi tematizînd-o, răspunde
simetric în triumfalismul răsăritean care, lovind
literatura pe cale instituţională şi suprimîndu-i
calea spre adevăr, interzice însăşi tema crizei,
obligînd literatura să-şi refuleze conştiinţa acesteia.
Traumatizarea ideologică a literaturii e urmărită în
liniile sale esenţiale, cu un scurt roman al instalării
dogmei realist-socialiste ca unică ideologie
literară. Un moment spasmatic, admirabil
reconstruit, pe acest drum triumfal al ideologiei îl
constituie dosarul „ crizismului“
românesc,
întocmit pe baza probelor originale. Aşa cum curge
demonstraţia despre sistemul literar al crizelor,
Cordoş dă impresia că va apela la literatură ca orice
multiculturalist, folosind-o ca document în care se
răsfrîng jocuri le ideologice. Diferenţa dintre ea şi
multiculturalişti e însă netă şi constă tocmai în
neinstrumentalizarea esteticului, în convingerea (şi
acţiunea pe baza ei) că „operele literare nu pot fi
discutate decît în baza criteriilor estetice“. În baza
acestora se face turul de forţă analitic final, în
cadrul căruia, înlăuntrul unui criteriu tematic de
ordonare, funcţionează cel axiologic. Morfologia
crizei e urmărită aici în cîteva romane emblematice
pentru cele două literaturi. Analizele, oricît de
armate conceptual, scot la lumină şi o dimensiune
empatică a criticii practicate de Cordoş – o critică
mereu cu inimă.
Monografia dedicată lui Alexandru Ivasiuc e,
într-un fel, un model de lectură de reexaminare.
Cordoş începe printr-o schiţă de portret biografic,
relevînd fascinaţia orală exercitată de scriitor
asupra contemporanilor, dar şi contradicţiile dintre
operă şi biografie. Ivasiuc e unul dintre scriitorii
care au făcut închisoare în anii '50, dar, pe de altă
parte, e şi unul dintre scriitorii care au luat în serios
marxismul şi viziunea asupra istoriei propusă de
acesta. Asta l-a dus la o serie de romane ale puterii
în care autorul nu pare să ia partea victimelor, ci
tocmai pe a torţionarilor (ideologici, dar nu numai).
Bănuiala autoarei e că Ivasiuc s-a străduit „să-şi
contruiască o viaţă în acord cu doctrina utopică a
regimului comunist”, iar „aderarea la marxism a
unui ins care s-a numărat printre victimele sale”
lasă în urmă destulă stupoare. Suspiciunile prind
consistenţă şi Cordoş nu e departe de a acuza
deschis o anume duplicitate a scriitorului, pe
modelul lui Petru Dumitriu. Ivasiuc nu e creditat în
marxist nici ca publicist, nici ca scriitor. În primul
caz el nu enunţă decît platitudini, în al doilea – îşi
compromite opera prin „dimensiunea apăsat
propagandistică”. Doctrina cauzează aici
iremediabil operei, ducîndu-l pe Ivasiuc pînă la
neînţelegerea de sine: „a dorit să treacă drept un
filosof şi un prozator de idei, în vreme ce unele din
cele mai frumoase pagini ale sale sînt cele de
analitică a senzaţiei” . Interesant ca personaj,
mizînd greşit ca autor, Ivasiuc rezultă un scriitor
mai degrabă datat.
Inima caldă a Sandei Cordoş, poate singurul
critic român care chiar iubeşte literatura, nu doar o
citeşte, bate deschis în pledoaria Ce rost are să mai
citim literatură. Pledoaria sa nu e deloc emfatică.
Cordoş alege să vorbească, pur şi simplu,
convingător, invocînd
argumentele într-o suită care
urcă de la pragmatismul imediat la pura bucurie de
artă. Cordoş evidenţiază toate foloasele pe care le
poate aduce cuiva cititul de literatură; toate
foloasele şi toate plăcerile, căci nici acestea nu-s de
lepădat într-o pledoarie. O pledoarie sistematică, în
care sînt aduse în prealabil cîteva „ argumente
despre rolurile majore”
pe care şi le poate asuma
literatura. Ca să-l învăluie de tot pe cititor,
Cordoş
invocă şi “specificul civilizaţiei actuale”, una „ de
tip artistic, guvernată de stilişti” , specific ce
pretinde comportament artistic de la toată lumea,
33

portret în cărbune
căci tuturor li se cere azi “inventivitate, creativitate
şi dinamism”, calităţi oferite generos de literatură.
E un sofism, desigur, dar în scopuri nobile.
Literatura rezultă, pe scurt, o bună iniţiere în viaţă,
nu ce va paralel cu aceasta. Valoarea de „profilaxie
existenţială” a literaturii e pusă pregnant în relief,
ca şi rolul pe care literatura îl poate avea în
„dezvoltarea inteligenţei afective” . Cheia
argumentaţiei stă în încercarea de a
evidenţia avantajele existenţiale ale
lecturii.
Nu e un argument de îmbătat
profanii. E un argument în care
Cordoş crede şi pe care îl profesează.
Ea vede mereu literatura în
confruntare: cu sistemele politice, cu
ideologiile, cu realităţile. Pentru
Cordoş literatura e caz de eroism, de
implicare, nu de strict consum şi pură
gratuitate. O pasionează starea
participativă, indicele de beligeranţă
vizionară, cota de mărturie
existenţială, nu jocurile, nu abdicările
de la problematică. Preferata ei e o
literatură în alertă, sensibilă la
condiţia umană, nu sedusă doar de
strategiile textuale. Dar această
preferinţă „fundamentalistă” nu
înmoaie criteriile de evaluare;
Cordoş nu e partizanul neabătut al
„conţinuturilor” dramatice sau
patetice; chiar dacă, fără îndoială, le
preferă vidului problematic,
ingeniozităţii în sine. Le preferă, însă,
„în marginile adevărului” estetic.
Judecata de valoare e un punct fix în
agenda comentariilor sale. Şi ea e
pronunţată – de regulă conclusiv – cu
toată casanţa. E drept că,
om bun,
Sanda Cordoş citeşte rareori cărţi
mediocre; citind numai cărţi de vîrf,
ea poate fi mereu generoasă. Cel
puţin aşa i se întîmplă în volumul În
lumea nouă, unde frecventează
regulat capodopere. E o carte cu cărţi
alese anume pentru exemplaritatea lor de artă; dar
şi pentru exemplaritatea lor problematică. Cursul
înalt al literaturii, pasul din capodoperă în
capodoperă, e, aşadar, premeditat; ceea ce face ca
enunţurile finale să fie, de fiecare dată, nişte
concluzii extaziate. Toate, fireşte, motivate printr-o
34
anterioară analiză scrupuloasă şi justificate printr-o
interpretare care e, în sine, o performance
exegetică.
În lumea nouă are o construcţie de tip
dramatic: un prolog, patru acte şi un epilog (fals).
Prologul e o confesiune, prilej de pietate, pe de o
parte, de imn înălţat literaturii, pe de alta; dar mai cu
seamă prilej de intrare în direct a „subiectului
critic”: dovadă că literatura e asumată personal, nu
doar profesional. Sanda Cordoş trăieşte cu cărţile,
trăieşte cărţile. Primul act ( De la o lume la alta)
trasează şi consolidează limitele problematice între
care vor evolua celelalte trei: literatura ca mărturie,
literatura ca rezistenţă; rezistenţă, la rîndul ei, de

portret în cărbune
două feluri: colectivă şi individuală. E capitolul
care face legătura imediată cu volumul de debut,
subliniind aproape apăsat continuitatea
problematică şi unitatea de abordare. Răspunsul dat
de literatură agresiunii ideologice – şi analizat în
prima carte – e completat acum cu răspunsul dat de
literatură noilor realităţi de după căderea
comunismului. Schimbarea de regim social a
provocat şi o schimbare de regim receptiv;
aşteptările literare nu mai sînt cele care au fost.
Urmează, probabil, un holocaust al cărţilor de
dinainte de '89, dar cîteva trăiesc zilele fericite ale
unei apoteoze subite, deşi tardive. Sînt cărţi care,
zice Cordoş, „revin la viaţă” (capitolul însuşi se
numeşte Trezirea la viaţă a cărţilor)
. Nu e o listă
lungă. Cîteva jurnale “exemplare” fac trecerea spre
literatura nouă, inspirată chiar din lumea nouă.
Epilogul pare să exceadă cadrul problematic:
Addenda e rezervată epistolarului Eminescu-
Veronica din Dulcea mea Doamnă/Eminul meu
iubit, de care Cordoş îşi leagă speranţele pentru
relansarea eminescologiei şi o nouă înţelegere a
poeziei eminesciene.
Opera:
Literatura între revoluţie şi reacţiune.
Problema crizei în literatura română şi rusă a
secolului XX, Cluj, 1999 (ediţia a doua,
adăugită,
Cluj, 2002); Alexandru Ivasiuc. Micromonografie,
antologie de texte comentată, dosar de receptare
critică, Braşov, 2001; În lumea nouă,
Cluj, 2003;
Ce rost are să mai citim literatură, Bucureşti,
2004; Spiritul critic la Cercul literar de la Sibiu
(coord.), Cluj, 2009
*
Vasile Spiridon, în Ateneu, nr. 7/2002; Iulian
Boldea, Scriitori români contemporani, Tîrgu
Mureş, 2002; Irina Petraş, Cărţile deceniului 10,
Cluj, 2003; Daniel Cristea-Enache, în Adevărul
literar şi artistic, 11 martie 2003; Daniel Cristea-
Enache, în Adevărul literar şi artistic, 3 februarie
2004; Mircea A. Diaconu, în Contrafort, nr. 3-
4/2003; Mircea Iorgulescu, în 22, 3-9 iunie 2003;
Irina Petraş, Cărţile deceniului 10, Cluj, 2003;
Nicolae Manolescu, Inutile silogisme de morală
practică, Bucureşti, 2003; Ştefan Borbély, Cercul
de graţie, Piteşti, 2003; Simona Sora, în Dilema
veche, nr. 16/2004; Oana Pughineanu, în Tribuna,
nr. 42/2004; Mircea Anghelescu, în Adevărul
literar şi artistic, 22 iunie 2004; Gabriel
Coşoveanu, în Ziua, 4 septembrie, 2004; Mircea
Iorgulescu, Tangenţiale, Bucureşti, 2004; Iulian
Boldea, Vîrstele criticii, Piteşti, 2005; Mircea
Anghelescu, Literatură şi biografie, Bucureşti,
2005; Al. Cistelecan, în Familia, nr. 2/2006; C.
Stănescu, în Cultura, nr. 16/2006;Al. Cistelecan, în
Familia, nr. 7-8/2006; Aurel Sasu, Dicţionarul
biografic al literaturii române, Piteşti, 2006; Al.
Cistelecan, Diacritice, Bucureşti, 2007; Irina
Petraş, Cărţi de ieri şi de azi, Cluj, 2007.
Referinţe critice:
Ion Simuţ, în Cuvîntul, nr. 3/2000; Mihaela
Ursa, Ion Pop, Al. Cistelecan, în Vatra, nr. 4/2000;
Ovidiu Mircean, în Steaua, nr. 4/ 2000; Cristina
Chevereşan, în Orizont, nr. 4/2000; Ştefan Borbély,
în Apostrof, nr. 7-8/ 2000; Anca Haţiegan, în
Echinox, nr. 7-8-9/2000; Irina Petraş, Panorama
criticii literare româneşti, Cluj, 2001; Iulian
Boldea, în Cuvîntul, nr. 4/2001; Nicolae
Manolescu, în România literară, nr. 30/ 2001;
Ruxandra Ivăncescu, în Observator cultural, nr.
51/2001; Mircea Iorgulescu, în 22, nr. 5/ 2002;
Doina Curticăpeanu, în Familia, nr. 3/2002;
35

lirice
La Apa Moldovei
am stat și am plâns…
Marius
IANUŞ
În adâncul dorinelor mele Te caut pe Tine
Ce-mi mai rămâne, Doamne
Să stau într-un col al vieii și să plâng
Am greșit de la bun început, nu merit mila Ta,
dar fără ea nu pot răzbi mai departe.
Pe Tine Te-am căutat toată viaa.
Pe Tine Te căutam, fără să o știu.
Pe Tine Te căutam, acolo unde nu erai…
Pe Tine Te caut, ridică-mă, Doamne!
La Apa Moldovei am stat și am plâns…
La Apa Moldovei am stat și am plâns,
ca un om care doarme într-o mașină,
rănile mele, tot ce mi s-a luat
și că nu reușesc să te iubesc, Doamne,
atât cât trebuie
ca să nu mi se mai poată întâmpla nimic
sau nimic din ce mi s-ar întâmpla
să nu mai conteze…
La Apa Moldovei am stat și am plâns.
Nu vezi, Doamne, cum îmi sfârtecă inima securiștii
ăștia
Nu vezi ce mi-au făcut Cât să mai rabd durerea
asta cruntă
Răzbună-mă acum!
O alee în parc
Doamne, mă vezi aici, în Valea Arinișului,
ca un om fără rost.
Întoarce Faa Ta către mine!
Arată-mi mila Ta!
Să nu râdă vopsiii în preajma mea,
să nu hăhăiască prefăcuii,
ci robului Tău să-i dai bucurie!
Inima mea să râdă!
Mulumesc, Doamne!
Tocmai m-a studiat cu atenie
un câine la fel de bărbos ca mine.
A fost un moment amuzant,
dar știi câtă tristee e în inima mea.
Șterge Tu toată tristeea asta.
Șterge-o pe toată, Doamne.
Doamne, dă-mi ce caut!
Salvează-mă, apără-mă!
Iartă-mi păcatele și scoate-mă,
cu milă și răbdare, din murdăria lor.
Dă-mi ce-mi trebuie acum, Doamne!
Tu știi ce caut.
Dă-mi rost.
36
Pe malul Moldovei,
pe malul vieii
Toate se duc inconștiente spre moarte,
numai pe mine moartea nu mă ia…
Eu nu voi învăa niciodată să râd,
așa că ia-mă, Doamne,
viaa e prea lungă pentru mine,
eu nu mai pot să rabd.
Ia-mă sau aruncă-mă iar în apa vieii
cu tot ce-mi trebuie ca să răzbesc în ea.
Un om fără rost
Doamne, sunt un om fără rost,
un om în care deznădejdea
a scobit și a ros ca un șoarece
și și-a făcut casă.
Ar trebui să fiu casa Ta,
dar sunt casa deznădejdii.
Doamne, auzi-mă, ridică-mă,
dă-mi rost.
Rugăciunea mea
Doamne,
întoarce la bunătate
și la rugăciune
și în Căile Tale
pe toi vrăjmașii mei
și pe toi prietenii mei
și pe mine însumi.
Îndreaptă tot răul
pe care l-am făcut eu
în această viaă
cu voie sau fără de voie.
Apără-mă pe mine în tot locul și în tot ceasul
și ajută-mi în toate lucrurile mele bune.
Și îndreaptă, Doamne, toate lucrurile mele spre
bine.
Amin.

lirice
Mocirla
Lucia
OLARU NENATI
Ţie ar trebui să mă-nchin mulţumindu-ţi
Blestem de pedeapsă, contrast întunecat strălucirii
mele
Graţie ţie, tot mai întregi
Ţie-ţi ridic osana
Cel ce eşti ramă neagră privirilor mele de
cer!
Odă vrăjmaşului meu
Ţie, Antisinele meu, ar trebui să mă-nchin
Mulţumindu-ţi că prin ură mă naşti
Ce m-aş fi făcut fără tine
Aş fi îngalbenit vegetal
Spre uitare de sine
As fi ruginit mineral
Până-n miezul ruinii
M-aş fi stătut
Ca un ochiu de mâl
Nici apă, nici humă
Şi-ncet m-aş fi nenăscut
Ca pruncul în mumă.
Vrăjmaş nesperat
Ce-mi trezeşti lenevia-ntorcând-o-n oţel de Toledo
Imprevizibil şacal
Ce mă obligi sa mă apăr amintindu-mi de mine
Şi lustruindu-mi armura şi coiful
Pân-ce-mi devin epidermă de bronz
Tu ce mă arăţi lumii hidoasă
Tu, ce mă obligi să te contrazic şi să devin
Tot mai întreagă, mai luminoasă;
O, Antisinele meu, jumătatea de măr otrăvit a
poveştii
Căreia cealaltă-i sunt eu
Ţie, Prea Ne Fericit Anticrist, ce te dai drept
Mesia
Aproapele meu mai aproape decât mi-a fost
cândva vreun iubit...
Dacă nu te-ar fi iscat vreun duh milostiv
Strajă de veghe timpului meu
Înspre îndârjită nedelăsare
Ar fi trebuit să te născocesc ca pe-o minciună
Şi nu se ştie dacă aş fi reuşit să-ţi sculptez mai cu har
Fruntea de câine turbat, ochii de lup hămesit
Barba de ţap năduşit de sabat şi sufletul de
vârcolac.
Mocirla
Cum caut disperată un sprijin în jur
Cum bat cu palmele noroiul
Să găsesc undeva
Un stîlp, o creangă sau o tulpină
Pe care să-mi sprijin căderea-n afund !
Cum zilele toate mi-adaugă încă
Mai multă mocirlă, mai mult neadevăr
Mai multe nevoi şi ticăloşie
Şi nu-i punct de sprijin
Tărie s-opun.
Mă zbat din rărunchi
De cînd mi-este viaţa
Mă zbucium şi strig: Ajutor
Aruncaţi-mi o creangă, un pai de-atîrnare !
Unde sînt trunchii solizi ai faptelor mele de bine
Şi-ai atîtor temeiuri parcă pe veci
Însemnate de mine
Ce rugină i-a secerat rînd pe rînd
Măcinîndu-le tăria de care acum
Am atîta nevoie s-atîrn
Aşadar tot ce-am rostuit bucuroasă
De-a lăsa temelii largi sub soare
Iată, s-a acoperit cît încă mai sînt pe pămînt
Cu clisă neîndurătoare !
Dacă încă mai eşti, dacă încă mai poţi
Doamne, şi dacă nu eşti oare bolnav
Dacă binele e încă sus iar răul e jos
Opreşte-mă, Doamne, din mersul afund
Mă scoate, Preabunule, la locul uscat
Şi dă-mi îndurarea şi-aleanul
De-a mai putea să cred
Că soarele-i fix,
Că pămîntu-i rotind
Şi rotund
Şi că dincolo de toate
E un rost profund.
37

epica magna
38
Atena Fishta (I)
Bedros
HORASANGIAN
Singură.
Singură iar. Îşi doreşte uneori, deseori, astfel de
clipe. Nu prea apucă. Momente. Minute fără
conţinut. Clipe suspendate. Ce face cu viaţa ei Ce
e acolo în adînc, unde nu prea se desluşeşte mare
lucru din afară. Drumul către tine însăţi trece uneori
tot prin tine. Uneori. Deseori. Acasă, să fii la tine
acasă, doar acolo, pitit în lăuntrul tău. Ceaţă
tulbure, stări incerte, soarele nu apare des la Paris,
ar fi trebuit să pună ceva aici la intrare, e prea mult
loc gol. Oare îl iubeşte cu adevărat pe Roger Dar
dacă nu mai iubeşte pe nimeni, nici măcar pe ea
însăşi Un soi de căutare, tu către tine. CineAtena.
Atena Fishta. Nu mai are mult pînă la patruzeci de
ani. Multe colege şi prietene sunt deja la casa lor,
cum se spune în Albania. Nu doar în Albania. Nu
ştie bine încotro s-o apuce, e ziua ei, are doar încă
atîtea de făcut. Oare de ce nu se mai îneleg Ah, nu
e momentul acum să scormonească prin propriile ei
nelinişti. Ceva e obscur, tulbure, multă ceaţă, aşa,
fără să ştie de ce. Şi cum. Sunt de patru ani
î mpreună, se iubesc, au prieteni buni, se înţeleg şi la
pat, ş i atunci, atunci ce scîrţ îie între ei Gata, gata
să scape din mînă borcanul de muştar. Borcan de
maioneză, borcan cu murături, cu pastă
de tomate,
cu muştar de Dijon, o viaţă plină de borcane. În
Albania toate ambalajele astea, că erau sticle de
whisky sau cutii de bomboane de ciocolată,
deveneau obiecte de artă. Le găseai la te miri cine
pe bufet. Asta e, nu mai crede nimeni în ce a fost.
Mereu se împiedică de şnurul de la frigider, i-a spus
doar de atîtea ori lui Roger să-l pună altfel. Şi el îi
spune una, alta. Degeaba. Nu-l scoţi din ale lui, tot
cum vrea el face. Orice l-ai ruga. Şi ea la fel. Aşa
sunt toţi bărbaţii siguri de femeile lor. Un fel de
proprietate. Ea nu e sigură de nimic. Ce plăcut e să
fii sărbătorită! Un sentiment tulbure şi impresia că
în acea zi totul avea să fie altfel decît de obicei. Şi-a
împachetat cu grijă bunătăţile într-o sacoşă şi s-a
îmbrăcat cu rochia cea nouă. De fiecare dată îşi
cumpără ceva nou de Anul Nou. Dacă nu-i aduce
Moş Crăciun ceva frumos, îşi ia singură.
S-a
obişnuit să nu mai aştepte de la nimeni nimic.
Nimic. Trăieşte. S-a machiat, s-a pieptă nat, iar îi stă
părul ca dracu, ce naiba, s-a privit în oglindă, şi-a
mişcat buzele să se aşeze bine rujul, a plecat cu un
taxi.Avea o sacoşă mare şi cam grea, se gîndea cum
să o care prin metro. Dimineaţa e aglomeraţie ca la
Tokyo,
dar şi la Paris toţi africanii şi maghrebienii
ăştia care se înghesuie peste tot, de parcă nu ar putea
face piaţa şi la prînz. Niciodată nu i-a înţeles pe
emigranţii ăştia care ies din casă cu noaptea în cap.
Bărbaţii după ţigări şi ziare. La muncă Francezii.
Femeile lor stau de vorbă sau plimbă vreun căţel
răsfăţat. Franţuzoaicele La muncă. Bine că au
apărut ăştia care strîng după tot ce aruncă străinii
ăştia . Doar etrangers.
Şi femeile bătrîne. Parcă nu
au somn. Să le lase în pace, o să fie și ea bătrînă. Ea
nu vrea să ajungă bătrînă. Dar ce vrea ea Albania
este totuşi o ţară europeană. Nu mai există Europa,
doar indivizi. Creştini, musulmani, atei, de toate
felurile, tineri şi bătrîni. O pastă amorfă pe alocuri.
Biserici din secolul IX şi X, ceva tulburător, la
Ohrid, sf. Naum, undeva în trecut, ea nu mai crede
în nimic. Ştie că nu crede, dar poate crede fără să
ştie bine cum. Eu. Atena Fishta.
Tu, „Mă iubeşti”, el, „Cît e ceasul, vă rog...”, ea,
„Azi mă duc la coafor...”, Noi, „N-ar fi cazul să
protestăm”, voi, „Ce faceţi în seara asta...”, Ei, „ Ei
sunt nişte ticăloşi...”Aşa.
Ea. Să fie fericit ă.
Cum Aşa cum se aude, Roger rîde mereu de ea.
Dar o iubeşte în felul lui. Discret. Nu are timp de
prostii, deh, femeile. Francezii au fost şi au rămas
misogini. Dar albanezii sau ceilalţi cum sînt O apă
şi un pămînt, cînd e să facă pe nebunii, fac pe
nebunii, cînd e să rămînă singuri, se dau de ceasul
morţii că suferă mult. Şi Atena să-i oblojească. Ea
nu e Crucea Roşie şi nici Semiluna Roşie pentru toi
nefericiţii lumii. A avut parte de fel de fel. Cînd îi
era bine, se întîmpla ceva şi se strica jucăria. Îi place
expresia asta cu „jucăria”, despre ce se consumă
între un bărbat şi o femeie. Nu e vorba evident de
obiecte erotice, a avut mereu oroare de aşa ceva. La
un moment dat era să se întîmple ceva, dintr-o
întîmplare, mă rog, nu s-a întîmplat, nici de povestit
nu ar fi. Acum se poate spune tot. Roger se hlizeşte
la ea si îi spune mereu să se apuce de ceva serios, să
lase prostiile cu fericirea. Aşa ceva nu există. Şi nici
puştoaică nu mai este. La treizeci şi şapte de ani
deja nu se mai uită decît adolescenţii după tine. Eşti

epica magna
femeie în toată regula, job, casă, soţ, picioare
frumoase, o să vină eventual şi copilul. Şi mai ce
Nu ştie bine, un vag aer de oboseal ă.
Nu ştie dacă
vrea un copil sau să plece. La Barcelona. Catalonia
şi Mediterana sunt mai vechi visuri ale ei. Şi
prietena ei Kiki îi spune la fel. Hai să mergem
undeva în sud. Ceva s-a adunat în ea şi nu ştie ce.
Kiki e din Buenos Aires, Argentina, Atena vine din
Albania, sunt la Paris. Se înţeleg bine. Mereu rîde
Roger de ea, ea se supără, fuge în baie şi face un
duş, el fumează în bucătărie, încearcă s-o îmbuneze
apoi, dar deja jucăria s-a stricat. Ea adoarme
imediat, el se mai uită
la meciurile din Liga
Campionilor. E mare fan Paris Saint Germaine.
Măcar să-şi fi ales ca favorită o echipă mai ca
lumea, care să cîştige mai des. Cînd cîştigă echipele
favorite şi fetele din preajma bărbaţilor sunt mai
vesele şi bine dispuse. Altfel nu te mai înţelegi cu
ei. Fac urît, înjură, trîntesc şi pufnesc, nebunie mare
şi cu fotbalul. Şi în Albania e la fel. Roger bea bere.
Asta îi place lui. Ei nu prea îi place, preferă ceva
mai tare şi mai aromat. Un vermut, un Campari, un
coniac, ar mai merge. Dar bere, bere nu. Şi îngraşă
pe deasupra. Bătăi de cap în plus. Roger nu e băiat
rău, dar nu o înţelege.
Aşa se întîmplă mereu. Unii
înţeleg mai lesne pe alţii, alţii nu înţeleg pe nimeni.
Merge şi aşa. De ce oare nu este ea ca alte femei, să
nu-şi mai bată capul şi să taie firul în patru, opt, o
sută Ce ar fi de înţeles Poate are şi ea ceva pe
suflet. Alta acum, de parcă mai stă cineva să-şi bată
capul cu chestiile astea. I s-a terminat şi rimelul, firar
al naibii! La dracu, nu-i frumos să nu vorbeşti
frumos. Mama, gata cu mama, cu tata, cu Albania,
s-au dus toate astea! Şi ce ar mai fi dormit o oră in
cearceafurile calde. Lui Roger nu-i place să
lenevească în pat. El e din Normandia, părinţii lui
au un hotel lîngă mare. Plouă destul de mult. Mai
apar uneori şi americani din ăia care vor să vadă
cum a fost cu debarcarea din 1944. S-a murit pe
rupte. Ce mai contează acum, ca şi cum n-a fost. A
fost ceva. Parcă. Morţii cu morţii, viii cu viii. Ei da.
Nu e nimeni de vină. Sunt deja de cîţiva ani
împreună. Abia terminase liceul cînd s-a măritat.
Mama ei a fost feric ită că a pus mâna pe un francez.
Altfel ce să facă ea la Tirana, să tragă mîţa de coadă
şi să spele ferestrele în fiecare săptămînă cu
detergent prost luat de la Mall Sunt Mall-uri peste
tot, acum e mai ieftin. Roger e ceva mai mare ca ea,
dar nu e nici foarte bătrîn. Oricum, tot ce zice ea în
casă, aia se face, o fi el francez, dar nici ea nu e chiar
o femeie să se lase călcată în picioare cu una cu
două. Oare o să îmbătrânească şi ea Bunica ei din
Korce n-o prea iubeşte. Îşi vopsește părul în roşu
intens, o vorbesc toţi vecinii,
dar nu-i pasă. Nevastă
de comunist, a luptat şi contra nemţilor, a făcut
puşcărie alături de soţul ei, nu-i suflă nimeni în
farfurie. Femeie dintr-o bucată. Aşa erau ele,
dintr-o bucată. Acum sunt făcute din mai multe
bucăţi. Nici Europa asta nu mai e ce-a fost. Noroc
cu americanii că i-au susţinut pe albanezi, altfel
ticăloşii ăia de sîrbi îi nenoroceau pe toţi în Kosovo.
Nu se poate una ca asta. Se poate orice. Şi fetele
astea care vin de acasă şi se fac curve la Paris.
Măcar de-ar face ceva Ismail Kadare pentru ele. Ce
să facă Roger. Roger o iubeşte pe ea. Ea. Dar ea pe
cine iubeşte „Hai să nu mai judecăm pe nimeni...”,
tot zice Roger cînd vrea şi ea să se dumirească de
una, alta. De ce oare Roger nu are răbdare pentru
toate întrebările ei Nu are timp, nu are timp.
Nu despre timp este vorba de multe ori.
Nu mai contează
acum. A fost deja. Era ziua ei şi se
grăbea să ajungă la serviciu. Taximetristul, pare
turc, un tip vînjos şi c u mustaţă, nu avea chef de
vorbă. Foarte bine. Toata lumea te bate la cap cu
toate prostiile. Ea are răbdare să asculte, nu-i este
indiferent ce se întîmplă cu lumea din jur. Hair
olsun, Tesik Gorederem, ştie cîteva cuvinte turceşti.
Maimuţoiul ăla a făcut ochii mari, a mulţumit. O
lume multipolară. Degeaba. A coborît din maşină
cu sacoşa într-o mîna, cu poşeta în cealaltă. Trîntind
uşor portiera, să se închidă bine. I-a zîmbit
portarului de la intrare, un indian simpatic, Bonjour,
Madame...Bonjour, Rabindranah..., ei nu-par ciudate pentru
vine
greu să înveţe numele astea care
parizieni. Dar ea ce este S-a îndreptat spre biroul
ei. În timp ce ducea mîna către butonul soneriei şi-a
amintit că nu cumpărase deloc fructe. Una dintre
colege ţine regim şi nu mănîncă dulciuri. Alte două
sunt vegetariene, trebuia să se gîndească şi la asta.
Probabil ar trebui şi nişte pîine specială. De secară
sau ciabata, nu doar baghete. Uff. O să tragă o fugă
pînă la Mini Market să ia nişte portocale şi cîteva
banane. Hmm. Şi ceva de băut ar trebui. Poate
găseşte un lichior bun, dulce, aşa, ca pentru fete.
Aintrat şi în timp ce se ştergea pe preşul de la scară,
colega ei Stephanie, îi iese înainte, strigînd veselă,
cu gura pînă la urechi: „La multi aaaaani! !!” „La
mulţi ani!”, spuse ea rîzînd. Îi place să rîdă. Roger
nu are timp. Era si ziua ei – două
femei. Una din
Albania, alta din Martinica. S-au îmbrăţişat vesele
şi pline de voie bună . Ce bine e, uneori. Păcat că nu
e în fiecare zi sărbătoare. Şi-au urat sănă tate.
39

epica magna
Şi să fie iubite. „ A la votre, a la votre!” Nu e mult,
dar nici puţin. Așa obişnuiau să își spună î n birou, la
aniversări și onomastici. În două minute era iar
afară, în drum spre magazin. „Cum de am uitat să
iau portocale...” Cu gîndul la banane și Cointreau a
trecut pe lîngă
un şantier. „Ce faci, păpuşă”, i s-a
strigat de sus, de pe o platformă.
Cîţiva negri se
rînjeau la ea. E plin acum cu ăştia din Mali şi
Somalia, atîtea porcării şi cu ei. Care e capitala
Somaliei A uitat. Se juca mereu Roger cu ea, de
unde să ştie ea bine toate capitalele coloniilor
franceze. Dar sunt şi cîte unii de treabă. A tresărit,
dar nu a ridicat privirea. Îi displăcea să fie strigată
pe stradă de bărbaţi, deşi în sinea ei se bucura puţin.
Femei şi femei, cui nu-i place să fie admirată Mai
tîrziu s-ar putea să fie prea bătrînă,
oh, nu, prea
grasă, oh nu, sau prea urît ă, oh nu, în nici un caz, şi
să nu o mai bage nimeni în seamă. Aşa că o mică
„atenţie” din partea băieţilor îţi dovedeşte că
prezini
încă interes. Încă, ce cuvînt ciudat. Nu
spune nimic, şi totuşi.
E tînără. Fără încă. Este. A trecut grăbită mai
departe, făcîndu-se că nu aude. Cinci ore din viaţa
unui om.Viaţa unui om.
La Ed nu prea era multă lume. Ce bine, măcar aici nu
se înghesuie babele de dimineaţă, sunt peste tot în
Albania. Oare de ce i s-a pus pata pe femeile astea
bătrîne A ales portocalele şi cîteva banane şi s-a
îndreptat către raftul cu băuturi. Lichior de
portocale, asta ar merge, e cel mai bun! „Portofino”,
dulce-acrişor, răcoritor, dar tare! Se bea în pahare
mici, şi produc efecte mari imediat. Surâde. După
două-trei sorbituri simţi cum viaţa ţi se pare dintr-o
dată muuuult, mult mai amuzantă! Nu prea s-a
îmbătat la viaţa ei, dar nici nu-i displace să mai tragă
cîte un pahar. Mai ales dacă are o companie unde se
simte bine. Prieteni Oh, da, are destui. Ba chiar
Regis, colegul lui Roger, î i face o curte discretă. Nici
lui Raymond nu-i diplace compania ei. Simte
imediat şi ea cînd este admirată. Totul se simte,
dincolo de cuvinte. Roger nu se supără, un flirt
nevinovat, ce să fie. În Franţa bărbaţii nu sunt aşa
geloşi ca în Albania. Nici Roger nu e un bărbat
gelos, dar ea a făcut scandal cînd l-a
mirosit că s-a
încurcat cu Kim, o coreeancă, tînără şi frumoasă,
nimic de zis. A trecut, dar n-a uitat, Roger i-a
mărturisit că nu mai e nimic între ei. De altfel Kim a
plecat la Londra. Asta e bine. Sentimentele nu se
şterg precum o pată de pe mocheta de la intrare.
Acum a pus gresie. E casa lui Roger, ea are doar o
pisică şi un geamantan cu haine. Cîteva cărţi. Tot
40
vrea să scape de o pată de lîngă cuier, dar mereu uită
să cumpere nu ştiu ce substanţă. O lume de
detergenţi. Şi de oameni. Nici nu ştii ce să alegi. Tot
Roger o să facă şi treaba asta, ea e mai leneşă şi cam
împrăştiată. Nu era aşa cînd a venit din Albania. Au
alte motive să se certe, dar nu ăsta. O să ducă o sticlă
de lichior la colege. Sunt mai multe femei la ea în
colectiv decît bărbaţi. „E cam scump...”, îşi zice ea,
nu-i place să arunce banii aiurea. Sau aşa crede ea,
surîde, de parcă nu ar şti cum face praf repede cîteva
sute de euro. „Ce mai au pe aici”, îşi spuse,
cercetând rafturile de jos în sus. Oja pe unghii s-a
prins bine, are degete frumoase. Mîna e mică. Cînd
îi face Regis un compliment, Roger rîde de nu mai
poate. A găsit ceva. Lichior de cafea. Bun. Şi e mai
amărui, te mai trezeşte din indiferenţă. Televizor ul
şi telefoanele astea mobile ne-au făcut nişte roboţi.
Nu prea stai să te gândeşti ce şi cum, ai ceva de făcut
şi gata. Casieriţa cam greţoasă. Probabil
franţuzoaică sadea, astea fac pe nebunele, fetele
venite din alte părţi stau cu inima mică să nu fie date
afară. Or fi francezii generoşi şi ospitalieri, dar şi
cînd e să fie greţoşi, ehe, e de ajuns să te uiţi la mutra
lui Sarkozy. Cum de îl suportă o femeie precum
Carla Bruni, poate nici bunul Dumnezeu nu ştie. Şi
ce frumoasă era cînd au fost la Roma, la Papa. Carla
Bruni cu Sfintul Părinte, parcă erau o pereche mai
potrivită decât cu Monsieur Le President. Toţi fac în
pantaloni cînd aud de funcţii şi se gudură pe lîngă
şefi. La fel era şi pe vremea lui Enver Hodja, care

epica magna
mai de care să-i intre pe sub piele. Acum toţi fac pe
anticomuniştii.Albania e membră NATO. Cine şi-ar
fi închipuit aşa ceva Fostul bodyguard al lui Todor
Jivkov din Bulgaria chiar vrea să interzică Partidul
Comunist. Ia te uită la el, bulgarii ca bulgarii, să fie
ei mai cu moţ! Zarzavagii, ce vrei. Albanezii mereu
rîd de bulgari, bulgarii de români, grecii de restul şi
evreii de toată lumea. O prostie, dar oportunişti şi
fripturişti sunt peste tot. Ea citeşte şi Le Monde, şi
Liberation şi Nouvelle Observateur.
Casieriţa, ce
rea şi ce urât se uită! Nu i-a făcut nimic, ce vină are
ea că e tânără şi subţire, chiar dacă s-a mai îngrăşat,
la un metru optzeci arăţi mai bine decît una ca ea,
casieriţa. E mică, grasă şi nici măcar nu ştie să-şi
aranjeze părul. Asta e, oamenii s-au înrăit.
Singurătate, televizor, sex pe apucate, mîncat pe
apucate, dormit pe apucate, mai nimic. Cu
cumpărăturile î n plasă, s-a întors la birou.
Şi ziua a început bine.
Lumea nu te uită. Hihihi, asta e: telefoane, e-mail-uri,
sms-uri, mesaje peste mesaje. Au început s ă curgă. Îi
face plăcere. Roger o lasă în pace, dar parcă ar vrea
mai mult de la ea. Ce anume Nici ea nu ştie bine, să
fie mai ambiţioasă, să câştige mai bine, să găsească
un alt jo b mai bun, să fie mai nu se ştie bine cum.Alta
acum. La Paris nu e ca la Montevideo. Ea nu vrea
decît să fie fericită. Şi atât. Unde, cum, cînd. Detalii.
Viaţa ei i se strecoară printre degete. Să facă un copil,
îi place să lenevească la soare, bine că a scăpat de
Albania. Mai surâde cu gîndul la familia ei, dar nu s-
ar mai întoarce înapoi, oricât de urît s-ar comporta
parizienii cu femeile. Nici chiar aşa, sunt destui
oameni minunaţi. Şi Micheline, şi Christine şi
Dubravka, Tatiana, Samuel, şi Viki, ei da, are mulţi
prieteni peste tot, nu doar la Paris. Să facă un copil, să
facă un copil cînd vrea ea, lui Roger nu-i pasă. Să lase
temerile astea la o parte. Să-şi cumpere şi un costum
nou de baie. Are o colecţie întreagă, îi place să
lenevească, să stea întinsă pe nisip. Să citească. Mai
ales culcată pe nisip. Să simtă pe piele acele granule
mici, mici şi fine, ca nisipul. Ce să facă ea cu un copil,
să mai ai şi responsabil itatea altuia.
Ce bine e să fii sărbătorit ă! A sunat-o şi prietenul
Pascal, Pascal Jospin, pe care-l cunoscuse la
cursurile unde a fost vara trecută.
Are nume
franţuzesc, dar e din Benin. Nu mai vorbise cu
Pascal de cîteva luni, nu mai ştia nimic despre el.
Un african simpatic şi cu mult umor. S-au împuţinat
teribil aceşti oameni care mai ştiu să rîdă cu
adevărat. A păstrat legătura cu foarte puţini colegi,
deşi au fost cîteva luni bune împreună la cursuri şi
au fost foarte apropiaţi cu toţii. A învăţat cîteva
cuvinte şi în swahili. Roger e indiferent la toate
mărunţişurile din viaţa ei. Nu-l interesează decît
proiectele mari, cu miză. Ceva în Japonia, ceva în
Australia, a lu crat şi cu Uhry. El trăieşte altfel, dar
Atena s-a raportat mereu la nimicurile din preajmă.
Îi sunt suficiente. O pisică, o floare, un copil sau un
bătrîn, un apus de soare la ţărmul mării, un măr,
zîmbetul unui prieten, în general universul mic. Are
liste întregi cu mărunţişurile care îi umplu viaţa. Îi
plac şi fluturii, într-o vreme a şi colecţionat. Dar a
aruncat tot ce-a strîns cînd s-a certat cu Toto, nu i-a
mai trebuit nimic. Toate nimicurile astea fac parte
din viaţa ei, nici nu ştie bine dacă e albaneză sau nu.
Istoria lumii şi a propriei ţări o lasă rece. O
intere
sează, eventual, nedreptatea sau suferinţa.
Uneori. Cînd e în pasă proastă poate să dispară şi
Marea Adriatică şi nu-i pasă. Despre fericire nu
poate să spună nimic, nici nu e bine să vorbeşti prea
mult despre ea.Are de la mama ei un ochi de deochi,
e adus de la Istanbul. Roger poate nu e chiar
indiferent, dar adevărul este că e şi foarte ocupat.
Acum arhitecţii cîştigă bine. Totdeauna au fost o
specie mai altfel. Şi tehnicieni, şi artişti şi puţin
visători. Oricum nu banii sunt o problemă pentru ei.
Şi-a propus ca anul ăsta să se întâlnească cu cât mai
mulţi prieteni și colegi, să scrie e-mailuri şi să reia
relaţiile cu cei pe care i-a cam neglijat. S-au
împrăştiat prin toată lumea. Şi aşa zice la
horoscopul ei pe 2010 că
va fi un an foarte plin pe
plan social, o să cunoască mulţi
oameni noi, va fi
mereu prezentă la fel de fel de evenimente. Unde o
să ajungă Vrea la Ba rcelona, o să meargă acolo, o
să-şi dea demisia şi o să-i spună şi lui Roger că ea
pleacă. Ce mai, se anunţă nişte luni în care va trebui
s ă-şi caute un nou job, casă, noi prieteni.
Totul de la
capăt. Sună ca naiba, parcă ar scrie un raport de
activitate, cum să scape de toate clişeele astea Şi
de viaţa ei monotonă, da, se simte mediocritatea în
aer. Bani au, au de toate, ce nu are ea, ce-i lipseşte
Poate complică prea tare toate alea. Oare o să-şi
schimbe serviciul sau o să facă un copil Nu ştie
bine.
Şi aşa
cum arăta ziua ei, era sigură că horoscopul nu
minte.
A venit ș i ora trataţiei . Jeanine, colega ei, a pregătit
paharele și farfuriile. Ea a tăiat pâinea, a adus
humus, legumele şi pasta de măsline. A aşezat şi
fructele pe un platou un fel de farfurie mai mare.
Se felicita că s-a gândit la toate şi a rezolvat pînă la
urmă şi cele necesare pentru colegele care ţin
41

epica magna
regim. Dar poate că puţină pastă o să guste şi ele, nu
o fi foc. Sau măcar din plăcinta cu spanac şi brînză,
doar n-a muncit degeaba. Toată lumea ţine acum
regim, au înnebunit cu toţii cu dietele astea, e-uri,
mîncare
ecologică. Toate o să devină ecologice. Şi
cu vieţile cum rămâne
Gata masa! „Poftiţi!”, strigă ea din biroul alăturat.
Fetele au apărut împreun ă,
una după alta în şir
indian, cîntând ambelor colege „ Hapyy Birthday to
you!, Bonne aniversaire!” Ce frumos, îi venea să
râdă. De bucurie. A cîntat si ea, doar nu era singura
sărbatorită. S-au sărutat, s-au îmbrăţişat,
au rîs, de
undeva dintr-un colţ s-a auzit şi vocea luiAznavour
cu „Bonne Aniversaire”, Atenei îi place mai mult
Rod Steward şi Joe Cocker, aşa e ea mai old
fashioned cînd şi unde nu te aştepţi, Micheline a
desfăcut şampania
Pommery şi a umplut paharele.
Totul era gata, sărbătoarea putea să înceapă.
Poc! Poc! Poc! Ieeee! wow, uau, fel de fel de sunete
aceeaşi stare. Bucurie. „La mulţi ani! La muuulţiii
ani !”, uiţi de tine,
printre prieteni şi viaţa devine
suportabilă. A desfăcut cadoul – un pulover gri.
Frumos. Dar gri. Nu prea se omoară ea după
culoarea asta, i-ar fi plăcut mai mult unul roşu. Sau
mov. Sau bej. Ce nebunie e acum şi cu culorile şi
modelele astea de la Prada şi Versace , Burberry's,
nici nu mai ştii cine face acum moda, Londra, Roma
sau NY-cul. La Zara preţurile sunt mai mici, dar nici
marfa nu e cine ştie ce. Chestii pentru puştoaice.
Numere mici. Oricum Parisul rămîne Paris. În
Albania din cauza anticomunştilor nici nu mai poţi
să porţi acum roşu. Nu mai poţi să pui nimic roşu pe
tine. O tîmpenie! Griul o îmbătrîneşte, crede ea, o
face să pară mult mai matură decît este. Şi totuşi, are
deja peste treizeci şi cinci de ani, chiar dacă uneori
se simte ca de opt
sprezece. Nu contează. Calul de
dar nu se caută la dinţi, îi tot repeta mama cînd ea
mai bombănea că fusta luată de ea e prea lungă. Are
picioare frumoase, a avut siluetă dintotdeuana. Şi
nici cu basma nu i-a plăcut să umble. Albanezii se
uită mai mult la sîni şi funduri,
decît la picioare.
Asta e, era clar că ea nu avea un corp potrivit pentru
Albania, poate de aceea a şi ajuns la Paris.
Acum se
circulă în toate părţile. Franţa, ce bine e că e în
Franţa. Şi i-a plăcut să danseze strâns. „ Aşa m-ai
păcălit...”, o tachinează mereu Roger
cînd dansează
şi ea îl calcă pe picior. Tango-ul e un dans unde pui şi
puţin suflet. Cine mai ştie azi că s-a născut într-un
bordel
Se ştie tot astăzi. Un dans şi atît. Se
dansează cu participare şi emoţie. Nu e ca la vals sau
cha-cha-cha. Pui ceva din tine la mijloc. Cu
42
partenerul. Nici chiar ca argentinienii, dar nici ca în
Balcani, unde imediat ce te simte partenerul crede
că deja vrei să te culci cu el. Nu-i place să se facă
glume pe seama ei. Cărei femei îi place Pînă la
urma l-a probat. Îi venea bine. Gulerul înalt îi dădea
un aer ceva mai sofisticat, de femeie ceva mai
matură, dar interesantă. Cu secrete ascunse în
spatele zâmbetului plin pe care îl încerca ca pentru
poza în oglinda de la baie.
Frumos.
Se simte bine.
S-a întors la fetele care nu conteneau cu mâncatul şi
cu lăudatul. „Ce bună e pasta asta!”, „Soacră-mea a
făcut-o, e expertă!”, spune ea rîzînd complice. De
unde pînă unde, o minciună, soacra ei nu este
expertă în nimic. Joacă pocker, fumează mult, e
divorţată de două ori şi măritată de mult mai multe
ori, mai trage o tură prin Caraibe şi apoi laudă
peisajele
exotice. De parcă nu se ştie de ce se tot duc
femeile de o anumită vîrstă prin călătorii. Apoi
reapar în oraşele de baştină, vin rumene
nemţoaicele după o vacanţă în Turcia, aşa se simt
bine suedezele după un concediu în Thailanda. Sînt
ţări şi ţări, nu toate produc doar echipamente
militare şi exportă petrol şi gaze naturale. Jeanine
este gospodină desăvîrşită: face niște icre
delicioase, cu ceapa și cu bobie mici, întregi,
aruncate la final, care ţi se sparg între dini. O
nebunie. Chiar dacă erau preparate mai dietetic, cu
carne de curcan și ulei de măsline, erau o nebunie!
„Şi pasta de măsline e delicioasă!” „Pe asta am
fă
cut-o eu, aseară”, spuse ea foarte încîntată. Şi
zîmbind.
Şi Regis şi Raymond îi spun mereu că ştie
să zîmbească foarte frumos. Mai contează cine a
făcut pasta sau cu cine te-ai culcat de-a lungul
vieţii. Important e lîngă cine te trezeşti, zicea Coco
Chanel cîndva. Ştia ea ce ştia. Oare Roger de ce nu-i
face complimente Le-a explicat reţeta şi parcă nu
le venea să creadă. „Păi la magazin e vreo zece euro
un borcănel”, remarcă Mireille. Da, dar uite că poţi
să o faci şi acas ă. Aproape gratis. Nu-ţi trebuie mare
lucru!”
Chestia asta cu făcutul acasă începe să prindă şi la
Paris.
„Pîinea asta e cea mai bună pe care am mîncat-o
a spus zîmbind Jacqueline. „Daa, a
vreodată!”,
făcut-o domnul arhitect, are talente ascunse, şi la
maşina de pîine. Nu e greu, dar trebuie să potriveşti
ingredientele. E important şi timpul de coacere.
Altfel se moaie şi nu creşte, le-a explicat ea celor
din jur. Sînt împreună. E bine. Te simţi protejat.

epica magna
Masa a fost un succes, fetele au fost încîntate, s-a
mîncat toată pasta de măsline, toată farfuria cu
tempenade aproape s-a terminat. Poate trebuia să
aducă două borcane. Era mulţumită. Fericirea vine
uneori pe nesimţite. Tiptil. Şi tot aşa şi pleacă. S-a
apucat de treabă. Dar nu prea mai avea chef de
munc ă.
Ce se va alege de viaţa ei
Telefonul suna întruna, prietenii o asaltau pe
messenger. „La mulţi ani, s ă fii sănătoasă, tot ce îţi
doreşti!”, îi urau colegele
de facultate. Dar şi fetele de
la IBM, unde lucrase
înainte. Şi nu putea să le
răspundă cu un simplu
„Mulţ umesc , mulţumesc ”.
Saci întregi în stînga şi
dreapta. Nu prea are cui
mulţumi. Ba are. Vorbe,
vorbe, dulce vorbărie, cui
nu-i place. Nu voia să
ajungă la patruzeci de ani
cu un copil la grădiniţă şi
a l t u l a d o l e s c e n t î n
Germania. Şi cu soţul
uitîndu-se după puştoaice.
Acum e încă, of acest
inevitabil încă, tînără.
Viaţa ei e doar viaţa ei şi nu
are de dat socoteală
nimănui. Îi era teamă la
gîndul ăsta. Ar fi vrut să se
m u t e î n t î i î n t r - u n
apartament mai mare și să
închirieze garsoniera. Asta
în cazul că ar mai rămîne la
Paris. Dar mai poate aștepta pînă atunci Cînd
Cine ştie.
Voia şi nu voia un copil. Normal, firesc. Un
sentiment straniu o traversa uneori. Legat de
posibilitatea de a deveni iar mamă. Să nu se mai
gîndescă şi pur şi simplu să facă un copil domnului
arhitect. Sau să plece în lume. Iar. Iar şi mereu. Nu
ştia bine. Voia şi Roger un copil, dar se gîndea la el
de parcă l-ar fi comandat altcuiva să-l proiecteze.
Dar dacă nu vrea copii „Hai, poate vine şi la tine
barza, să am şi eu cu cine să mă plimb prin parc cu
căruţul”, îi scria mai ieri Selma pe messanger. „Da,
cine ştie... poate”, a surîs ea, trimiîndu-i o privire
cumva stranie, gal benă, zîmbitoare. Iar o furau
gîndurile.
O albaneză la Paris care nu mai aparţine
nimănui. Şi cu legile astea încîlcite, şi cu atîţia
emigranţi, ce-ar mai fi de făcut Şi plimbări în
parc,
cu căruţul. Şi iar nopţi nedormite, iar să trăieşti prin
alţii, aproape că nu-ţi mai aparţii. Chiar mai vrea un
copil Dar dacă nu-l mai vrea Unul deja creşte
departe de ea, parcă nici nu ar fi al ei. Ea, care ţinea
atît de mult să se odihnească bine şi să îşi respecte
orele de somn. Asta e, o să renunţe, ce să facă. Sigur
o să îi treacă şi nu o să se mai gîndească
la nimic
cînd va apare copilul. Cînd o să-i vadă faţa liniştită
şi senină, un zîmbet toată. Şi privirea lui inocentă,
ochii veseli, o să uite de somn. E femeie.
Să fii mamă, ce chestie! Roger, sigur, nu-şi bate
capul cu treburi din astea. E nevoie de bani, să
vorbească cu cineva, să aranjeze ceva, este OK. Dar
nu-i cere ce lui nu-i place. C'est toute.
Nici nu şi-a dat seama cînd s-a făcut ora cinci. Au
trecut orele, mai nimic la birou, a rezolvat lucruri
mărunte, a răspuns la sms-uri si e-mailuri,
a scris pe
mess şi a vorbit la telefon. A mîncat dulciuri cu
poftă, cumva nervoasă, fără să se mai gîndească la
siluetă. Oricum arată bine, a slăbit vreo cinci
kilograme, iar de luni va trece din nou la regim.
Pentru cei 1,78 ai ei 65 de kilograme nu ar fi mult.
Merge. Se simte bine în corpul ei.
43

CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVA
CENTRUL CULTURAL BUCOVINA
SECŢIA: CENTRUL PENTRU
CONSERVAREA ŞI PROMOVAREA
CULTURII TRADIŢIONALE SUCEAVA
FESTIVALUL LITERAR
“EUSEBIU CAMILAR – MAGDA ISANOS”
Ediţia a XVI-a, 2011
Consiliul Judeţean Suceava prin Centrul
Cultural Bucovina, secţia Centrul pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale,
în colaborare cu Societatea Scriitorilor Bucovineni,
„Crai Nou“ Suceava, Primăria comunei Udeşti,
Biblioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” şi Complexul
Muzeal Bucovina, organizează ediţia a XVI-a a
Festivalului literar “Eusebiu Camilar – Magda
Isanos” , în perioada 13 – 14 mai 2011, la Suceava
şi Udeşti.
Concursul îşi propune să descopere, să sprijine
şi să promoveze noi şi autentice talente în rândul
creatorilor din literatura de astăzi şi se va desfăşura
pe trei secţiuni: poezie, proză scurtă şi reportaj
literar.
R E G U L A M E N T
1. Sunt acceptate în concurs lucrări nepublicate şi
nepremiate la alte concursuri literare,
tehnoredactate cu diacritice.
2. La concurs pot participa autori de orice vârstă,
care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor, nu au
debutat editorial şi nu au obţinut Marele Premiu la
ediţiile precedente ale concursului.
3. Lucrările, dactilografiate în cinci (5)
exemplare, vor fi trimise pe adresa:
Centrul Cultural Bucovina,
Secţia Centrul pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava
Str. Universităţii nr. 48, Suceava, 720228
4. Lucrările se trimit până la data de 4 aprilie
2011. Ele vor purta în loc de semnătură un motto
ales de autor. În coletul poştal va fi introdus un plic
închis (având acelaşi motto), care va conţine
numele şi prenumele autorului, locul şi data
naşterii, studii, activitate literară, adresa completă,
numărul de telefon şi eventual adresa electronică.
5. La secţiunea poezie, fiecare participant are
dreptul de a se înscrie în concurs cu minimum cinci
şi maximum zece poezii. La secţiunea proză
scurtă, fiecare participant are dreptul de a se înscrie
în concurs cu minimum o proză scurtă şi
maximum trei. La secţiunea reportaj literar,
fiecare participant are dreptul de a se înscrie în
concurs cu un reportaj de maximum cinci pagini.
6. Un concurent poate participa la toate secţiunile.
7. Lucrările nu se returnează, ele urmând a intra în
patrimoniul concursului „Eusebiu Camilar –
Magda Isanos”, iar laureaţii vor fi publicaţi în
„Caiete udeştene”, volum editat de Centrul Cultural
Bucovina, secţia Centrul pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii Tradiţionale Suceava.
8. Laureaţii vor fi anunţaţi până la data de 6 mai
2011, pentru a fi prezenţi la festivitatea de premiere,
precum şi la manifestările prilejuite de finalizarea
Concursului, care vor avea loc la Suceava şi Udeşti
între 13 şi 14 mai 2011. Manifestările vor consta în
lansări de carte, şezători literare, recitaluri de poezie,
vizite la muzee şi monumente de artă din judeţ,
realizate cu participarea membrilor juriului şi a altor
personalităţi literare. Organizatorii asigură cazarea
şi cheltuielile de transport (bilete de tren - clasa a
doua). În eventualitatea în care laureaţii doresc să fie
însoţiţi şi de alte persoane, acestea trebuie să-şi
suporte integral toate cheltuielile, iar organizatorii
trebuie anunţaţi până cel mai târziu la data de 9 mai
2011, pentru a face rezervările necesare.
9. Juriul concursului va fi alcătuit din critici
literari, poeţi, prozatori, redactori şefi de reviste
literare, membri ai Uniunii Scriitorilor din România.
10. Membrii juriului nu mai pot schimba ulterior
ordinea rezultată în urma jurizării.
11. Pentru cele mai valoroase lucrări prezentate în
concurs, juriul va acorda următoarele premii:
POEZIE: M a r e l e p r e m i u „ M A G D A
ISANOS” , Premiul I, Premiul II, Premiul III
Premiul „CONSTANTIN ŞTEFURIUC” (acordat
de cotidianul Crai Nou din Suceava)
PROZĂ SCURTĂ: Marele premiu „EUSEBIU
CAMILAR”, Premiul I, Premiul II, Premiul III
REPORTAJ LITERAR: Marele premiu
„MIRCEA MOTRICI”, Premiul I, Premiul II,
Premiul III
Vor fi acordate, în funcţie de posibilităţi, şi premii
ale unor reviste literare.
Relaţii suplimentare: tel: 0745-773290 – Carmen
Veronica Steiciuc
44

liber pe contrasens
Viaţa ca şi
literatura
Adrian
ALUI GHEORGHE
Valoarea cărţilor
Cineva m-a întrebat cum pot fi recunoscute
cărţile de valoare dintr-o librărie înţesată de apariţii
una mai tentantă decît alta. Întîi e metoda
recunoaşterii val orii „ din prima” . Se aplică tuturor
cărţilor colegilor, amicilor, şefilor conjuncturali,
scriitorilor politicieni… Formulele, la lansări, sînt
puţine dar clare: „o valoare certă”, „o carte cu
adevărat valoroasă”, „şi-a depăşit valoarea şi aşa
recunoscută” etc. La această metodă nici nu e
nevoie de lectura cărţilor, a textelor, valoarea este
asigurată de apropierea fizică (geografică) de autor.
Apoi metoda recunoaşterii valorii „din a doua”.
Asta presupune lectura cărţii, lucru care trebuie
amînat cît mai mult.
Dacă reuşeşti să şi uiţi de cartea
pusă deoparte, pentru o lectură în tihnă, cu atît mai
bine, valoarea se conservă sigur ( şi singură) între
coperţi. Următoarea e „metoda recunoaşterii
valorii absolute”. E vorba de autorii clasicizaţi, pe
care nu-i mai citeşte nimeni dar care impun doar
prin simpla rostire a numelui. Replicile sînt de
genul: A, Eminescu…! A, Stănescu…! A,
Sorescu…! A, Breban…! Se observă că „a”-ul
rămîne constant, se modifică doar numele. Cum
recunosc, totuşi, o carte bună Prin metoda evitării
celor proaste, pe care le recunosc imediat. După ce
După miros, gust, culoare, după densitatea literelor,
după titlu, după autor, după poziţia planetelor, după
zodiac, după prognoza meteo, după noroc …!
Mîţa moartă
Diferenţa dintre sat şi oraş este, la noi, extrem de
vizibilă în planul realităţii imediate. Deşi, din punct
de vedere al mentalităţii, o spun psiho-sociologii,
aceasta este mai puţin diferenţiată, un abur „de sat”
bîntuie pe deasupra mai tuturor oraşelor noastre.
Nu de puţine ori vita adusă lîngă bloc ( sau porcul,
sau găina sau oaia)
însoţeşte destinul omului care a
părăsit cu durere satul natal. Din cauza acestei
mentalităţi nediferenţiate am ajuns să numim sate
mai răsărite drept oraşe, să agreem straturile de
lîngă bloc ca pe o reminiscenţă duioasă a muncii din
„poala prispei” de la sat. U. E., care ne-a chemat la
masa bogaţilor, mai la coadă, ne priveşte de departe
comportamentul analizîndu-ne portul, apucăturile,
igiena. De asta, în rapoartele ei UE ne pîrăşte
celorlalţi parteneri de Europă ba că am fi, alături de
bulgari, pe un loc codaş la folosirea pastei de dinţi,
ba că nu consumăm kilele de săpun calculate pe
centimetru pătrat de piele, ba că nu vrem să ne
batem în detergenţi cu fraţii mai aroganţi de pe
continent. Şi dacă se spune că igiena unei case o
vezi după cum arată bucătăria şi WC-ul, la noi se
pot improviza în acele „lăcaşuri”, vorba fostului
preşedinte Iliescu, „traseele groazei”. De asta,
înainte de a băga bani în monumente ale integrării,
mai benefic ar fi un program de educare a tinerelor
generaţii în mînuirea săpunului, în detalierea
filosofică a faptului că dacă arunci o mîţă moartă
peste gard, mireasma se strecoară printre ostreţe tot
în propria curte, dintr-un nedezminţit sentiment al
„abisalului originar”, cum ar zice Jung.
45

liber pe contrasens
Banca de organe
Recent statisticile internaţionale au realizat un
top al traficanţilor de organe umane şi au situat,
firesc, România pe un loc fruntaş. De fapt nu mă
mai miră nimic în ceea ce priveşte vivacitatea şi
disponibilitatea co-naţionalilor noştri. Dacă s-ar
anunţa acum, de exemplu, că a fost prins un grup de
infractori care făcea trafic cu sateliţii planetei
Saturn, sîntem siguri că jumătate ar fi români. N-au
aflat românii, încă, care e mecanismul care
provoacă gravitaţia universală, că ar căuta să-l
demonteze imediat să-l vîndă la, eventual,
kilogram. Cumpărători s-ar găsi! România e
singura ţară din lume în care s-a furat linia ferată pe
o lungime de vreo treizeci de kilometri şi nimeni nu
a observat nimic şi nu şi-a dat seama, în afară de
conductorul care conducea trenul. România e
printre puţinele ţări din lume în care băncile se
sparg din interior, de cei care sînt puşi să le
conducă, totul se petrece curat, fără victime, iar în
plus toţi cei care strigă „hoţul!“ sînt daţi în judecată
chiar de hoţ, pentru calomnie. Să se înveţe minte
altă dată să mai tulbure liniştea publică! Mă întreb,
totuşi, ce organe de român sînt căutate în acţiunea
de traficare, de care am pomenit. Se caută, s-ar
părea, mîini de român. Pentru că românii sînt iuţi de
mînă, palmează bine orice. Se caută creiere de
politician, de ambasador, fiindcă sînt odihnite. La
nivel de maţe se merge pe cele de bugetar, sînt mai
puţin folosite, chiar dacă mai ghiorăie din cînd în
cînd… Dintre limbi se preferă cele oportuniste,
care se dau după cuvintele linguşitoare şi după
părţile moi ale celor de la putere. Donatori de limbi
sînt din belşug, aici se înregistrează chiar un exces
pentru export. Ca şi la coate! Pentru că pe lîngă
faptul că sînt mulţi care dau din coate, sînt şi mulţi
care spun că-i doare-n cot de ce se întîmplă în jur!
Nu se caută, pentru transplant, ficaţi de la opoziţie,
sînt ofticaţi! Concluzia ar fi că România a ajuns o
valabilă „bancă de organe“ pentru Europa,
neînţelegîndu-se aici, Doamne fereşte!, că ar fi
vorba de organe de conducere sau organe de
poliţie…!Astea sînt numai şi numai ale noastre.
biblioteca Bucovina literară
Mihai PÂNZARU-PIM, Poezie
bucovineană, Suceava, Muşatinii,
2011
Ion Popescu-SIRETEANU,
Oameni şi întâmplări din satul
meu, Iaşi, Dosoftei, 2010
Marcel MUREŞEANU,
Boeme,Cluj-Napoca, Casa cărţii
de ştiinţă, 2010
Vasile MACOVICIUC,
Rondeluri pentru caii sălbatici,
Bucureşti, Cuvântul, 2006
Ştefan AMARIŢEI, Molia roşie
sau Călăul patetic, Iaşi, Cronica,
2010
Nicolae JINGA, Retorica
nigra,Timişoara, Brumar, 2010
Gheorghe PĂUN, Privind peste
umăr,
Geamăna, Tiparg, 2010
Eleonora SCHIPOR, Pătrăuţii
de Jos, tu eşti baştina mea,
Cernăuţi, Zoloty litavrî, 2010
46

o antologie a poeziei româneşti
CEZAR IVĂNESCU
Mircea A.
DIACONU
Plîns al materiei originare şi deopotrivă
laudă a ei, poezia lui Cezar Ivănescu trece dincolo
de subiect – pe care, însă, îl implică pînă în
rărunchi – pentru a aparţine vocii orfice
arhetipale. Eminescu, doina populară, poetul
tragic anonim se unesc într-o viziune mistică, în
care corpul, ca tot ceea ce ţine de materie, istoria
însăşi, sînt mărturia spiritului, a transcendenţei.
Aşa se explică opţiunea poetului pentru o anume
elementaritate, violenţă chiar, care devine
flagelare a sinelui şi a lumii. Astfel, trăind în lume
ca în exil, poetul recuperează paradisul morţii.
Prin Cezar Ivănescu, poezia redevine armonie, o
armonie care încorporează disonanţele tot aşa cum
rugăciunea distilează tragicul. (M.A.D.)
Treapta întîi
Logodna
Fratele Nostru Soarele
(cvartet)
(Procesiunea Rodului)
(Dramă Simbolică)
„Laudato sie, mi signore, cum tucte le tue creature
specialmente messor lo frate sole.”
Francesco D'Assisi
! culcaţi alături c-o Chitară
ne aţintim priviri prin Somn,
prin Visul cărnii, mîndră Ţară,
în care Viermele e Domn.
al castităţii semn de-a pururi
chitara stă-ntre noi ca o
preaaurită navă-n ţărmii
din care te-am răpit, Iseult
şi stă ca o amară Limbă
între noi doi, recunoştinţă,
care în miezul nunţii plimbă
In memoriam Johannes Climax
a sîngelui curat fiinţă !
! mi-i teamă s-o ating în noapte
ca pe-un potir cu Taina Lumii,
ascunsă zace-n întuneric
ca Marea subt albeaţa spumii !
! îmi pierd tot sîngele, o viaţă
farmecul păsărilor cînd
dorul şi-l culcă-n dimineaţă
în mierea Soarelui cel blînd
căci nu-i asceză ca iubirea
nici moarte mai adîncă, vai
şi-ndură trupul primenirea
Timpului vecinic fără strai,
dar rostuit îmi stă ca moara
Destinul. asta mi-i averea:
mă duce ca-n sicriu Chitara
spre tine, Moarte, ca Tăcerea !
Doina (Dor de moarte)
! mai duceţi-mă-n sicriu de ceaţă,
mai duceţi-mă-n sicriu de fum,
sufletul meu vecinic nu se-nvaţă
cu-ngreita inimă de-acum,
mai duceţi-mă-n sicrie, îngeri,
mai duceţi-mă-n sicrii de foc,
m-am hrănit de scrîşnete şi plîngeri
plin mi-s de pustiu şi nenoroc !
! rob unei ştiinţe vechi, maithuna,
floarea mea de carne, liturghii
luminate Soarele şi Luna
ţi-au turnat în floarea cărnii vii,
Clara mea Lumină, Sunyatha,
către tine vin, în tine-am fost,
ictus blînd mă vei scăpa de Roata
vieţuirilor fără de rost !
47

antologia
Treapta a doua
Taina nunţii
! cel care îşi aşteaptă Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
cel care îşi aşteaptă Moartea
cel care îşi aşteaptă Moartea-şi
aşteaptă numai Moartea Sa !
! preafericit cel care-aşteaptă
atît cît poate aştepta
cel care îşi aşteaptă Moartea
cel care îşi aşteaptă Moartea
nu mi-i deloc asemenea !
! el va muri ca o lumină
a sîngelui ce-l lumina,
eu voi culege trup şi sînge
eu fără lacrimă voi plînge
ţintind Damascu-n calea mea !
! cel care îşi aşteaptă Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
sînt ca o curvă lîngă dînsul
mi-am spălat vinele cu plînsul
curat din dulce geana sa !
! cel care îşi aşteaptă Moartea
şi vecinic o va aştepta,
ascuns prin colţuri ca o slugă
îşi strînge trupul să nu-i fugă
şi să nu-şi piardă inima !
! cel care îşi aşteaptă Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
poate că semănăm la faţă
dar asta fie-vă povaţă
că Faţa Lumii-i faţă rea !
! Masca Minciunii celui Tare
ce vinde Firea pe tejghea,
celui ce şi-a-nmulţit talantul
tot viclenind pe celălaltul
şi dîndu-l morţii, slujbă grea !
! cel care îşi aşteaptă Moartea
nu mi-i deloc asemenea,
el va muri şi-i va fi bine
ca-n leagăn Moartea îl va ţine
căci i-a slujit ca mumă-sa !
! iar eu m-am rătăcit prin lume
şi de pe-acum abia mă port
şi îmi fac murgul numai spume
şi prin cetăţi mi-l strig pe nume
pe blîndul meu, frăţînul mort !
! că nu mai poate ţine Viaţa,
numa-n cîntarul celui Rău;
în Baaad coboară ceaţa
şi urlu: Frate, dimineaţa
roua-i de sînge: Trupul tău !
Doina (Tatăl meu Rusia)
! de cincisprezece ani nu ştiu, nu ştiu nimic de tine,
Tată,
stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta
fermecată,
stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu
centura
val roş de sînge şi acum tot îmi mai podideşte gura
! sărutu-ţi mîna, Tată bun, sărutu-ţi mîna şinchinare
ca Domnul-Dumnezeu tu eşti, ca Dumnezeu şi
Sfîntul Soare,
cîţi pumni în inimă-am primit mi-au fost ca floarea
la ureche
că nu e pumn să poată sta cu pumnul Tatălui
pereche !
! sărutu-ţi mîna, Tată bun, sărutu-ţi mîna şi
genunchii,
te-ating cu palma de copil cu-nvineţitele ei unghii,
mi-s mîinile tot străvezii, nevinovate, albe prunce,
putea să mi se-oprească-n loc cu totul inima atunce
! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...
Tu numărai şi-ţi întindeam palmele-nsîngerate ţia...
Te-ai fi oprit de-ai fi văzut că fiul tău de-al doilea
plînge
ţi-aş linge cizmele şi azi de-ar fi stropite de-acel
sînge !
! Tu erai tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...
Tatăl dement cu epoleţi şi cu centură ca leşia...
Tu erai Tatăl meu şi noi copiii te uram şi Mama,
că ni l-ai pus tu pe pereţi pe Stalin şi-ai dat jos
icoana !
48

antologia
! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...
mai mult pe mine mă băteai, spre mine-ţi abăteai
urgia...
pînă spre miezul nopţii mult în casa noastră
luminată
se auzea cum tu loveşti cu vrednicia ta de Tată !
! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...
ne-ai îngrozit cu groaza ta copiilor copilăria...
m-ai prigonit, m-ai alungat din părinteasca noastră
casă,
de-aceea azi picioarele mi-s tari ca fierul şi
frumoasă !
! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia...
genunchii azi mi-i plec şi-ţi plîng singurătatea,
nebunia...
mă poartă azi picioarele pe Drumul Noilor Imperii,
la Noua Sofie să-ajung pe crucea Albelor Siberii !
! nimic nu poate-a mă-ngrozi, sufletul meu nu se
mai teme...
de tine doar mi-i dor mereu, nu te-am văzut de-atîta
vreme,
dar nu bătrîn, dar nu dement, n-aş vrea să-mi pari
acum un altul,
Tu care trupul mi-ai făcut tare şi neted ca asfaltul !
! poate de-acum, nu mai e mult şi în Siberia ni-i
drumul,
la tine doar mă mai gîndesc cît ţine şi ne-o ţineacumul,
fiul vîndut şi schingiuit ce gînd să-ţi mai trimită
ţia
Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia !
! de cincisprezece ani nu ştiu, nu ştiu nimic de tine,
Tată,
stai tot în casa-n care-am stat copil în vîrsta
fermecată...
stai tot în casa-n care crunt îmi loveai trupul cu
centura...
val roş de sînge şi acum tot îmi mai podideşte gura!
! Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia
Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia
Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia
Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia
Tu erai Tatăl meu şi noi copiii îţi spuneam Rusia
Rosarium (Legenda aurea)
! şi acest cîntec este numai pentru tine
(şi este numai pentru bunătatea ta)
care din somnul morţii mă trezeai pe mine
cum maica mea din somnul morţii mă trezea,
care din somnul morţii mă trezea pe mine
cum maica mea din somnul morţii mă trezea!
! tu-mi amintea-i trezindu-mă că inviasem,
că înviasem şi că-n veci voi învia,
mă-nduioşai precum demult mă-duioşasem
cînd maica mea deasupra mea îngenunchea,
mă-nduioşasem precum demult mă-nduioşasem
cînd maica mea deasupra mea îngenunchea!
! tu-mi aminteai trezindu-mă că înviasem,
că-nviasem şi că-n veci voi învia,
uitai să-mi spui că-n somn de tine-adînc uitasem,
uitasem tot ceea ce-n veci nu poţi uita,
uitai să-mi spui că-n somn de tine-adînc uitasem,
uitasem tot ceea ce-n veci nu poţi uita!
Rosarium (Marie-a vieţii)
! Marie-a vieţii mele blîndă foarte,
fără greşală, fără Timp şi moarte,
curăţă-mi gîndul morţii de otravă,
inima lin sărută-mi-o cu slavă
că putrezeşte carnea de pe mine
şi viermii trupul mi-1
mănîncă blînd,
ridică-te Regină-ntre Regine
de curăţia ta eu sînt flămînd
! stau în pămîntul sterp fără noroc
cadavrul mi-l îngrop şi mi-l dezgrop
gropar al vieţii mele fără viaţă
trăită-n scîrbă în dezgust şi greaţă
plătit cu Timpul care mă omoară
dator vîndut celui ce mă plăteşte
din groaza mea nu pot ieşi afară
cum Soarele arzînd se osîndeşte !
! Marie-a Vieţii nu-mi privi căinţa
ci numai trupul slab şi suferinţa
căci mîne aş putea în rîsul gloatei
cu pietre să te sfarm cu voluptate,
ci mîntuie-ne tu precum o Mumă
şi păcătoşi şi fără de păcat
loviţi de groaza morţii fără urmă
ne îmbubăm de ură ne-ncetat !
49

eminesciana
50
Muzica şi artele
plastice în manuscrise
eminesciene,
opera literară
şi proza politică
Dimitrie
VATAMANIUC
Cultura artistică a lui Eminescu este prezentată
de cercetători cu precădere pe baza relatărilor
contemporanilor şi a scrierilor literare şi în mai
mică măsură a manuscriselor şi a publicisticii sale.
T.V. Stefanelli ne informează asupra „Cântecelor
sale de predilecţie”, iar I. Slavici insistă asupra
prieteniei cu Epaminonda Bucevschi, pictorul
bucovinean, cu care frecventează în anii studiilor la
Viena „galeriile de tablouri” , expoziţiunile şi
colecţiunile de tot felul". Din mărturiile altor colegi
ai săi aflăm că asistă la concertele de la
Musikverein şi la spectacolele de la Opera
imperială cu Fidelio de Beethoven, pentru care
avea o mare admiraţie.
Preocupările lui Eminescu în legătură cu
muzica sunt însă anterioare epocii studiilor
universitare. Poetul însoţeşte înainte de 1869
trupele teatrale şi asistă la spectacolele muzicale
atât în Bucureşti,
cât şi în alte oraşe. Familiarizarea
cu muzica de scenă explică de ce introduce în
Geniu pustiu, roman scris în perioada
preuniversitară, un personaj, cântăreţ la violoncel
în orchestra unui teatru, aminteşte de spectacolele
de la Opera italiană cu Hughenoţii de G.
Meyerbeer şi de uvertura din Norma de V. Bellini.
Să mai reţinem şi caracterizarea lui G. P. Palestrina,
„maestro divin” al unor „cântece superbe”. Poetul
recunoaşte, cum se desprinde dintr-o însemnare de
mai târziu, că se îndepărtase de modul de-a privi
spectacolele cu opere ca Somnambula de V.
Bellini, pe care le frecventează în epoca
preuniversitară.
„Când vedeam în Somnambula - notează el în
manuscrisul 2258, 173v - pe amant /ilizibil/ şi pe
amanta sa în genunchi departe de el, deşi se ruga cu
lacrimi, mă miram cum un om poate să refuze
rugăciunile sau e-n stare să nu creadă asigurările
unei femei atât de frumoase. Eu în locu-i aş fi căzut
în braţe-i ş-aş fi uitat tot. Atunci. Azi nu mă mai
mir".
Contemporană cu Geniu pustiu ca elaborare
este şi Contrapagină,
destinată, după părerea
noastră, să servească drept prefaţă romanului.
Eminescu îl trece aici, alături de L. Burghardt „poet
de geniu” şi pe Torquatto Tasso, „epic de geniu” , şi
pe L. Schubert „compozitor de geniu” . Din familia
de compozitori germani, Eminescu se opreşte la cel
mai puţin cunoscut. Nu este o întâmplare. Louis
Schubert (1828-1884) petrece o vreme la
Petersburg şi Konigsberg, înainte de a se stabili
definitiv în Germania. Dintre operele lui Schubert,
Aus Sibirien (Konigsberg, 1856), Das
Rosenmadchen (Konigsberg, 1860), Die
Wahrsagerin (Dresda, 1864), Wer ist der Ebe
(Dresda, 1865), poetului îi reţine atenţia cea dintâi
întrucât îşi prezintă şi el unul din eroi „ în gheţurile
siberiene”.
Eminescu face o comparaţie, la care ne-am mai
referit, între geniile ce se nasc în ştiinţă şi cele ce se
nasc în literatură şi arte. Un Newton, un Galilei ori
un Darwi n, notează Eminescu în manuscrisul 2255,
256 se ivesc pe pământ o dată la o mie de ani; un
Homer însă, un Shakespeare ori un Rafael, o dată la
trei, patru mii de ani. Interesantă este şi observaţia
sa din Manuscrisul 2290, 7, în care se referă la
bogăţia spirituală a marilor creatori. Poetul
observă, nu fără părere de rău, că şi aceştia nu
transmit prin operele lor decât o mică parte din
această bogăţie spirituală. „Ce respect trebuie să
avem - scrie Eminescu - aşa dar înaintea bogăţiei
spirituale a lui Michelangelo, Goethe, Beethoven
ş.a., când ne gândim cât de însemnate sunt deja cele
ce ei au dat la lumină, cari nu reprezintă decât
necomplet totalitatea spirituală a acelor oameni.”
Compozitorul preferat al lui Eminescu este
Beethoven, în a cărui muzică vede întruchipat
destinul dramatic al omului în lupta pentru
depăşirea mărginirii fiinţei sale şi crearea de valori
spirituale. La cealaltă extremitate se situează
Offenbach, expresie - pentru poet - a ignorării
dramelor vieţii şi a superficialităţii în materie
de
creaţie artistică.
„Cele câteva sonate ale lui Beethoven - se
întreabă Eminescu în manuscrisul 2255, 394 – nu
dau ele mai mult decât toate operetele lui
Offenbach la un loc //. Cărbune şi unul e cărbune
şi altul. Dar unul x multiplicat în timpul de
formaţiune şi cu energia pasiunii, diamant, cellalt
cărbune de mesteacăn”.
Eminescu exprimă opinii defavorabile
compozitorului francez şi într-o altă însemnare din

eminesciana
manuscrisul 2275B, 88, în care arată că,
în
transpunerea sa pe scenă a operei lui Homer, ar fi
realizat „un fel de travestie”.
Opera lui Beethoven preţuită de Eminescu în
mod deosebit este Fidelio şi în Archaeus, proza
întocmită pe baza însemnărilor din epoca studiilor
universitare, o comentează prin intermediul
personajului principal. „ Da, Beethoven compune
opera Fidelio după ce uitase de mult natura vocii
omeneşti ... el scrie muzică pentru voci cum crede
el c-ar trebui să fie şi te trezeşti faţă c-o operă care ţi
se pare că fuge dinaintea ochilor”. Poetul invoca
opera lui Beethoven să demonstreze o teză
filozofică.
Eminescu intră redactor la Curierul de laşi în
mai 1876 şi rămâne aici până în octombrie 1877.
Poetul avea obligaţia să asiste la spectacole şi să
întocmească dări de seamă asupra lor. În atenţia sa
stau seratele Pensionatului Normal de Domnişoare,
condus de Emilia Humpel, sora lui Titu Maiorescu.
În program figurează lucrări de Beethoven,
Weber, Rossini, Schumann, Mozart, Bach,
Mendelssohn Bartholdy şi alţii mai puţin
cunoscuţi. Eminescu depăşeşte obligaţiile unui
redactor şi, spre a atrage atenţia publicului ieşean
asupra pianistului Moritz Rosenthal (1862-1942),
culege informaţii din presa vieneză despre cariera
lui. Scena întâlnirii pianistului, copil încă, cu Franz
Liszt şi recunoaşterea acestuia că va deveni un mare
artist ne aminteşte de una asemănătoare dintre
George Enescu şi Dinu Lipatti. Eminescu nu ezită
să aducă critici severe publicului ieşean pentru
neparticiparea la concertul violonistului Gustaw
Friemann (1842-1902) şi arată că acesta nu era
atras de „ virtuozităţile muzicale ”. Se înscriu pe
această linie şi stăruinţele sale de-a atrage atenţia
publicului ieşean asupra violonistului Toma
Micheru (1858-1892) pe care îl recomandă şi
atenţiei lui Titu Maiorescu într-o scrisoare din
1872. Eminescu ia atitudine în două articole, Kant
şi muzica şi „ România literară”
, împotriva unor
mistificări prin care se atribuiau filozofului german
preocupări speciale în domeniul muzicii. Poetul
califică asemenea afirmaţii „ galimatia cea mai
colosală din lume ”. Dintre lucrările compozitorilor
străini de care ia cunoştinţă la spectacolele ieşene şi
îi reţin atenţia în mod deosebit este şi poemul
simfonic al lui Camille Saint-Saens, La danse
macabre,
inclus în programul seratei dată de
Pensionatul Normal de Domnişoare în 18 martie
1877. Poetul este impresionat de poemul
compozitorului francez şi-l introduce ca punct de
referinţă în Visul unei nopţi de iarnă, una din
prozele sale din epoca ieşeană.
Trecând redactor la Timpul, în toamna anului
1877, Eminescu îşi asumă răspunderea pentru
partea politică a cotidianului bucureştean şi face
numai în mod excepţional şi cronică artistică.
Muzica şi artele plastice sunt invocate de
Eminescu prima dată în epoca gazetăriei
bucureştene, în articolul Tendenţe de cucerire,
publicat în Timpul în 7 aprilie 1878.
Arată aici că imperiile puteau să cucerească
teritorii vaste, să supună milioane de oameni, însă
prin asemenea acţiuni nu se năştea „nici un Rafael,
nici un Beethoven, nici un Kant”.
Explicaţia stă în faptul, arată poetul, că această
politică ilustra lipsa „ de adâncă înţelepciune şi de
un adânc sentiment pentru bunurile ce înnobilează
omenirea”.
Ocupă un loc aparte în activitatea lui Eminescu
din epoca gazetăriei bucureştene traducerea din
germană a textului operei Vîrful cu dor, compus de
F. de Leroc (Carmen Sylva) şi muzica de Zdislaw
Lubicz. Opera se reprezintă în 25 ianuarie 1879 şi
găsim în presă mai multe notiţe în legătură cu acest
eveniment muzical. Unele ziare îi spune operei
„ cantată în trei părţi”. Fr. Dame, cu care Eminescu
polemizează,
face rezerve asupra traducerii pe
motiv că se foloseau „forme neuzitate” şi „ o
versificare nemaipomenită”.
Eminescu este foarte sensibil la drama vieţii
artiştilor şi ia apărarea lui Ludovic Wiest (1819-
1889), nedreptăţit la sfârşitul carierei sale artistice.
Apelează la publicul bucureştean să asiste la
concertele sale. „Wiest trebuia să aibă - scrie
Eminescu - soarta mai tuturor oamenilor de talent,
trebuia să cază victima acelei conjuraţii eterne a
nulităţilor invidioase, a nerozilor răi, a
neputincioşilor de minte, a capetelor inepte”.
Meritele compozitorului constau, arată Eminescu, în
cultivarea „mu zicii naţionale”
şi în crearea de
compoziţii ” încântătoare, de stil original românesc”.
Eminescu deplânge moartea prematură a lui
Franz Schipek, măcinat de tuberculoză. Îl
caracterizează „ eminentul violonist şi
compozitor ”, creator de lucrări „remarcabile atât ca
inspiraţie cât şi ca lucrare ”. Situaţii ca cele de mai
sus îl făceau să se îndoiască că „dezvoltarea artei la
noi are vreun viitor”.
Concertele lui Pablo de Sarasate, date la
Bucureşti în 15 şi 19 februarie 1882, sunt şi ele
51

eminesciana
prezentate de Eminescu ca un eveniment rar întâlnit
în viaţa noastră muzicală.
Poetul anunţă programul concertului din 15
februarie 1882 şi-l însoţeşte cu aprecieri privind arta
lui Sarasate, pe care îl caracterizează ca unul din cei
„ mai mari violonişti din lume”.
În darea de seamă la
acest concert, Pablo de Sarasate, publicată în
Timpul în 18 februarie 1882, insistă asupra
impresiei profunde produsă de „geniul individual”
al violonistului spaniol. Eminescu deplânge faptul
că sala nu era „ îndestul de plină”
şi în cel de-al
doilea articol, publicat în Timpul, în care anunţă
concertul din 19 februarie 1882, defineşte specificul
artei muzicale. „De pe chipurile marmorelor antice -
scrie Eminescu - putem avea copii în ipsos, de pe
tablourile lui Rafael fotografii ş i gravuri, operele
maiştrilor compozitori le putem avea şi ne putem
împrieteni cu ei mai bine decât cu cunoscuţii şi cu
rudele, dar aceşti artişti al căror geniu consistă în
priceperea adâncă şi în execuţiunea măiastră a
creaţiunilor muzicale, aceştia ridică înainte-ne o
lume proprie numai lor şi, după ce ne-au îngînat un
ceas în acea lume, ei o duc cu sine”. Eminescu nu
prezintă în Timpul şi cel de-al doilea concert al lui
Pablo de Sarasate din 19 februarie 1882, însă îi scrie
Veronicăi Micle, în 21 februarie 1882, că fusese
„ admirabil, ca şi cel dintâi”.
Dacă Eminescu nu se ocupă în epoca gazetăriei
bucureştene de viaţa artistică, cum procedează în
foaia ieşeană, ne întâlnim cu numele marilor artişti
în articolele sale. Poetul face constatarea în
evocarea Paştele, publicată în 16 aprilie 1878, că
diplomaţii şi cei care îmbrăţişau cariera armelor se
bucurau de mai mare trecere între contemporani
decât creatorii de artă şi oamenii de ştiinţă. Aceştia
„vor însemna mai mult în vremea lor - scrie
Eminescu -, vor fi mai mult vieţuind decât pictorul
Rafael sau muzicantul Mozart sau astronomul
Newton”.
Eminescu trăieşte şi în epoca gazetăriei
bucureştene sub impresia muzicii lui Palestrina, la
care se referă, cum am văzut, şi în Geniu pustiu,
romanul său din perioada preuniversitară. Poetul
comentează în editorialul / Avînd a da seamă..."/
publicat în Timpul în 1 mai 1882, cuvântările din
Senat, aduce laude lui Lascăr Catargiu şi Teodor
Rosetti pentru frumoasa limbă românească prin
care înviau "energia veche" a poporului
nostru şi
"influenţau asupra spiritului" opiniei publice. Cine
ascultă muzica lui Palestrina, scrie Eminescu, va fi
pătruns de ea până „în adâncul sufletului” , cum
52
trebuie să fie pătruns şi de „ limba strămoşească ”, şi
ea „ o muzică” ce „ ne atmosferizează” în care „ unul
s-au făcut poporul şi una limba”.
Când Eminescu prezintă concertele lui Pablo
de Sarasate, în februarie 1882, invocă numele
violonistului şi compozitorului spaniol şi în
editorialul /„Citit-a vreodată...”/ în care îl
învinuieşte pe C . A. Rosetti că se folosea de sofisme
şi evită să răspundă la importanţa modului cum se
punea în discuţie chestiunea ţărănească. „ Cântă pe
violină Don Pablo de Sarasate - scrie Eminescu - şi
cântă, pardon de expresie, şi onor. Costinescu. Cum
cântă unul şi cum cântă altul, asta e chestiunea”.
Emil Costinescu, la care se referă Eminescu şi în
alte articole, era redactor la Românul şi urmase
patru clase primare şi un curs de violoncel.
Compozitorul cel mai nedreptăţit este, cum se
desprinde şi din însemnările din manuscrise,
Offenba ch, suspectat, ca şi acolo, de
superficialitate şi chiar frivolitate.
Poetul scrie ironic în editorialul /„În ajunul
acordului...”/ , publicat în Timpul în 20 octombrie
1879, că membrii importanţi ai Partidului liberal
puteau să organizeze „pe motivul ariilor din
Briganzii de Offenbach” ramuri „de industrie
naţionale-liberale cu perspectiva celui mai frumos
viitor pe înfloritele maluri ale Dunării“. Eminescu
manifestă multă simpatie pentru lupta poporului
egiptean împotriva imperialismului englez şi
francez şi în editorialul /„ Alexandria,
odinioară... ”/, publicat în Timpul în 2 iulie 1882,
deplânge faptul că această ţară devenise „ terenul de
colonizare şi de imigraţie a tuturor popoarelor” .
Poetul îşi reafirmă teza potrivit căreia un popor nu
se poate dezvolta şi afirma decât prin valorificarea
propriilor resurse materiale şi potenţe spirituale.
„ A trăi în iluzia - scrie Eminescu -, că introducând
în Egipt muzică de Offenbach şi farse de Meilhac şi
Halevy, ţara se civilizează, conduce la rezultatul la
care Egipetul a ajuns”.
Eminescu cunoştea muzica lui Offenbach,
indiferent de opţiunile sale, mai bine decât
contemporanii săi. Ziarul Românul comentează în
editorialul Bucureşti, 18/3 Florar 1883, publicat
în 19 mai 1883, retragerea deputaţilor şi senatorilor
opoziţiei din corpurile legiuitoare şi arată că ea
amintea „pe cuirasiarii din Marea ducesă de
Gerolstein care - foarte viteji în cuvinte - la luptă
n-ajungeau niciodată la timp”.
Oficiosul liberal
făcea confuzie între opereta lui Jacques Offenbach,
La grande Duchesse de Gerolstein şi Les

eminesciana
Brigands,
opera sa bufă în trei acte, pe un libret de
H. Meilhac şi L. Halevy. Eminescu răspunde
oficiosului guvernamental în editorialul /„ Partida
Ştefan Bellio... ”/, publicat în 21 mai 1883.
„Mai întâi de toate - scrie Eminescu - acei
cuirasieri nu se află în Marea Ducesă de
Gerolstein, dar în altă operă bufă, numită Les
Brigands (sau Tâlharii). Dacă d-nu Rosetti cita
pe Corneille şi pe Racine, i-am fi /i/
ertat asemenea
confuziuni, dar în materie de literatură bufonă /î/l
credeam că-şi cunoaşte mai bine autorii clasici.
Eminescu atrage atenţia specialiştilor în
articolul Românii din Moravia, publicat în
Curierul de Iaşi în 3 noiembrie 1876, asupra cărţii
lui Fr. I. Kozeluk, Kytice z narod, pesni Morav.
Vlahno, tipărită la Praga în 1874. Se transcriu aici
pe note, pentru două voci, cântece populare ale
românilor din Moravia. „Atât textul cât şi muzica -
scrie Eminescu - vor înfăţişa destule analogii cu
cântecele din ţările noastre”. Studiul comparativ pe
care îl propune poetul va forma, mai târziu, obiectul
unor cercetări ca cele ale lui Teodor T. Burada,
întreprinse la românii din afara graniţelor ţării.
Trecând la artele plastice sunt de amintit poeziile
Venere şi Madona,
şi Împărat şi proletar ,
amândouă elaborate în epoca studiilor universitare.
Rafael este pictorul care a creat „ pe pânza goală
Madona Dumnezeie ”, iar Venera este „ marmură
caldă, ochi de piatră ce scânteie ”. În Împărat şi
proletar se vorbeşte de palate, temple, statui „de
tirani” şi „ Venera antică”
. Sculptura şi pictura sunt
invocate şi într-un vers din Scrisoarea IV, „ o
marmură de Paros sau o pânză de Corregio ”. Arta
antică este prezentă şi în alte scrieri ale sale. Să mai
notăm şi faptul ca în vizita ce i-o face poetul lui
Maioresc
u în ajunul prăbuşirii intelectuale se referea
la arta antică. „ Eu îi arătai - notează criticul în jurnalul
său - pe Hermes şi pe Venus din Melos, la care el zise
cu privirea în extaz : „Lasă, că va reînvia arta antică”.
Eminescu aduce în discuţie în /Moartea lui
Ioan Vestimie/ tabloul Suzana în baie, fără să
spună cui aparţine. Poetul se referă, probabil, la
tabloul lui Rembrandt Suzana şi bătrânii
( Suzanne et les vieillards),
păstrat in
Gemaldegalerie din Berlin. Acestui tablou îi
serveşte de model un altul, Suzana în baie
( Suzanne au bain), care se păstrează însă în
muzeul Maurithius din La Haye. Eminescu vede
tabloul, desigur, în anii studiilor la Berlin.
Pictura olandeză este menţionată de Eminescu
într-un fragment dintr-un articol /Din
străinătate... /, păstrat în manuscrisul 2264, 239r,
210r, 217r. Polemizează aici cu C. A. Rosetti şi-i
atrage atenţia că-şi putea „recunoaşte chipul şi
asemănarea fie în tablourile maeştrilor olandezi, fie
în farsele lui Moliere”.
Eminescu considera că prin prezentarea
litografiilor şi picturilor împlinea imaginea asupra
unui interior de casă boierească ieşeană la jumătatea
secolului trecut. „Erau litografiile institutuluiAlbinei
româneşti - arată Eminescu în Aur, mărire şi amor -
binişor executate, unele copii de pe tablourile
maeştrilor străini, altele originale. Aşa, capul lui
Crist în cunună de spini de Guido Reni, Belizar,
generalul lui Justinian, ducând în braţe pe călăuzul
său muşcat de şerpe, Arhanghelul Gabriel şi, în
dreptunghi, ambasadorii Constantinopolei aducând
coroana şi mantia regale lui Alexandru cel Bun,
Dochia şi Traian,
într-un colţ portretul litografic al
Domnului ţării, Mihail Grigore Sturza, şi într-un colţ,
într-un cadru aurit, lucrat în olei, bustul în mărime
naturală al Mitropolitului Moldovei şi al Sucevei
Kyrio Kyr Veniamin Kostaki, cu rasa neagră peste
potcap, cu barba lungă şi albă, pe piept ordinul sîntei
Ana în briliante.
Faţa era bine lucrată, dar rasa
călugărească acoperea cu desăvîrşire conturele
corpului, numai mânele foarte fine şi mici păreau
mai mult de damă decât de prelat”.
Guido Reni (1575-1642) realizează în Capul
lui Christ una din cele mai cunoscute picturi ale
sale, cum este şi cea a lui Francois Gerard (1770-
1836), în care îl înfăţişează pe Belizar, generalul lui
Justinian. Alături de reproducerile după picturi
celebre, Eminescu se opreşte la câteva litografii
puse în circulaţie de Gheorghe Asachi, care
desfăşoară o activitate remarcabilă în această
direcţie. Poetul sugerează că vechea boierime
moldoveană prefera, din numeroasele litografii,
Alexandru I Domn al Moldovei luând coroana şi
mantia din mâna solilor împăratului Ioan
Paleologul,
Dochia şi Traian şi Arhanghelul
Gavril.
Dochia şi Traian era realizată după un
desen al lui Giovanni Schiavoni (1804-1848) şi tot
lui îi aparţine şi Arhanghelul Mihail, la care se
refer ă , probabil, poetul. Giovanni Schiavoni,
confundat adesea cu Natale Schiavoni (1776-
1858), tatăl său, funcţionează ca profesor de pictură
laAcademia Mihăileană din Iaşi între 1837 şi 1843.
Eminescu descrie mai amănunţit tabloul
mitropolitului Veniamin Costache, realizat de
Eustaţie Altini, predecesorul lui Schiavoni
la
catedra de pictură de laAcademia Mihăileană.
53

eminesciana
Eminescu este printre cei dintâi comentatori ai
gravurilor lui Constantin D. Stahi (1844-1920),
când acesta le expune la I aşi, în 1876. „D-nul
Constantin D. Stahi – scrie Eminescu în articolul
Gravură, publicat în Curierul de laşi în 21 mai
1876 -, unul din cei mai buni elevi ai şcoalei de
pictură din Iaşi şi care se află de mai multă vreme în
Munchen, ocupat atât cu pictura cât şi cu gravarea
în oţel, au expus la librăriile de aice una din
gravurele sale. Indicaţia librarilor că ar fi prima
gravură făcută de un român, după câte ştim nu este
pe deplin exactă; adevărul este însă că d-l Stahi este
primul român care se ocupă cu această artă şi că tot
domnia-sa, înainte de un an poate, a scos la lumină
cea întâi gravură a sa. Preţul celei ieşite acuma este
de 10 franci. Stahi expune, probabil, portretul lui
Philippe de Champagne, pictor francez din vremea
lui Ludovic al XIV-lea “.
Presa vremii ia cunoştinţă de activitatea lui
Stahi din articolul lui Eminescu şi Curierul. Foaia
intereselor generale, care apărea tot la Iaşi, îi
consacra un articol, Bele arte la noi, în 24 iunie
1876, iar Le Journal de Bucarest înşiră, într-o
prezentare din 13 iulie 1876, tablourile sale şi arată
că se făcuse cunoscut prin gravura în lemn („s'est
applique a la gravure sur bois et e a parfaitement
reussi”).
Steaua României, altă publicaţie ieşeană, îi
consacră un articol, Un gravor român, reprodus în
Curierul de Iaşi
în 21 august 1877. Aici se dau
informaţii preţioase privind succesele sale la studii
în străinătate. De aici aflăm că expune în vitrinele
librăriilor din Iaşi mai înainte „o gravură“ care
reprezenta „portretul lui Philippe de Champagne” .
Activitatea lui Constantin D. Stahi stă în atenţia
cercetătorilor, însă articolul lui Eminescu nu este
menţionat şi nu se urmăreşte, fireşte, nici ecoul său
în presa vremii.
Pictura era reprezentată la noi, în opinia lui
Eminescu, numai prin Nicolae Grigorescu şi
Theodor Aman. Grigorescu ocupa în mişcarea
noastră artistică, arată poetul în editorialul /„ Ce
pofteşte L' Independance roumaine...” /,
publicat în Timpul în 5 august 1881, un loc
asemănător cu cel al lui Matei Millo în teatru. După
Eminescu îi consacră lui Grigorescu cuvinte de
preţuire Duiliu Zamfirescu în România liberă,
într-un foileton din 9 august 1881. Eminescu face,
în coloanele Timpului, publicitate expoziţiilor
artiştilor în viaţă, organizate sub preşedinţia lui T.
Aman - şi-l numeşte într-un articol, /„Un exemplu
izbitor...” /, din 20 aprilie 1882, „iubitul nostru
pictor”. Aici îl susţine pe Th. Aman în demersurile
sale pentru organizarea unor instituţii de
învăţământ artistic şi reproduce şi documentele
întocmite de pictor.
Eminescu critică sever guvernul liberal pentru
lipsa de interes faţă de învăţămîntul artistic şi-l
numeşte „ guvern al vorbelor sunătoare şi al frazelor
seci”. Th. Aman are în Eminescu unul din cei mai
intransigenţi apărători ai săi pe care îi întâlnim în
presa noastră dinainte de 1882 .
Eminescu se ocupă, în două din ultimele sale
articole, Iconarii d-lui Beldiman şi Iar Iconarii,
publicate în România liberă în noiembrie 1888, de
arta iconografiei religioase. Poetul se pronunţă
împotriva artei religioase orientale. „ Chipurile de
sfinţi în biserica orientală sunt făcute după un tipar
anumit” încât „ icoanele orientale rămân
reproducerea unor mumii şi schelete, cari au multă
asemănare cu chipurile ţepene şi convenţionale din
zugrăviturile străvechi ale egiptenilor. În ele nu e
artă, e manieră ”. Se pronunţă şi împotriva icoanelor
pe sticlă care se fabricau la Gherla de „ ţărani simpli
şi naivi, fără nicio cultură artistică”. Eminescu
aprecia că mişcarea artistică găsi în ţările apusene
„ o încuragiare spornică ”. Aşa se explică „penelul
lui Rafael, arhitectura unui Michelangelo, muzica
lui Palestrina”. Îi mai alătură, la aceştia, pe
Corregio şi Murillo.
Eminescu nu este un specialist în muzică şi în
arte, în general, însă din expunerea noastră se
desprinde că opţiunile sale merg spre creatori de
primă mărime. Nu simte nevoia, tocmai pentru
aceste motiv, să definească arta lor şi le invocă
numele mai adesea ca termen de referinţă spre a
ilustra situaţii şi întâmplări din vremea sa. Deşi nu
era un specialist, cunoaşte muzica şi artele mai bine
decât mulţi din contemporanii săi. Poetul nu
operează discriminări între geniile din muzică şi
artă şi cele din alte domenii. Exploatează lipsa de
informare a adversarilor săi, cu efecte artistice, ce le
întâlnim numai în proza sa politică.
54

eminesciana
Dualism sau
convergenţă
Adrian-Dinu
RACHIERU
Supuse – inevitabil – devenirii, opera şi
cultul eminescian, iscând exaltări şi iritări, rămân la
îndemâna / mâna urmaşilor. Întrebarea e limpede:
ce facem cu / din EminescuAcceptăm, împăcaţi cu
ideea, un Eminescu istovit şi o eminescologie
blazată, neputincioasă, în retragere muzeistică
Cultivăm, „protejându-i” imaginea, caravana unui
Eminescu ritualizat şi verbalizat la zile fixe, supus
jetului festivist Considerăm valabilă
„retrogradarea” sa, părăsind galeria marilor clasici,
noile lecturi impunând, prin deplasarea unor
accente, un Eminescu relativizat, diminuat Sau
sperăm că, prin asaltul interpreţilor, un „nou
Eminescu” se va ivi Neîndoielnic, alte generaţii îl
vor înţelege altfel. O istorie a eminescologiei,
mereu ademenitoare, obligă la chestionarea acestui
pachet problematic / problematizant, fără a ne slei
curiozitatea. Cum se vedea Eminescu pe sine
însuşi Cum l-au primit şi l-au privit
contemporanii, de la Iosif Vulcan la Titu
Maiorescu Şi, în fine, cum îl receptăm noi, la noua
vârstă a eminescologiei, aflată – se zice – în impas
Altfel spus, este Eminescu, azi, un reper
axial sau doar un biet scriitor alternativ, scufundat în
inactualitate Acestor chinuitoare, obsedante
interogaţii, de neocolit, le mai adăugăm una: se
poate vorbi de un dualism eminescian,
poezia şi
proza sa (inclusiv cea politică) necomunicând Nu
puţine voci cer răspicat ca scriitorul să fie cercetat
„în zarea operei întregi” (cf. Monica Spiridon),
impunând o perspectivă holistă. Alţi exegeţi,
dimpotrivă, proclamă divorţul, aruncând la coş
gazetăria. Eminescu-publicistul a fost, în timp,
analizat şi folosit din raţiuni extraliterare, supus unor
lecturi ideologice, deformat şi dogmatizat,
ignorându-se valoarea literară. Gazetăria
presupunea, se ştie, o specializare strictă şi o
documentare continuă; pornind de la chestiuni
concrete, ea pregătea sensul generalului, acea
viziune organicistă în care desluşim interferenţa şi
c o n v e rg e n ţ a p r e o c u p ă r i l o r. A s u m a r e a
eminescianismului, prin recitire, obligă tocmai la
captarea „vocilor” sale. Fiindcă gazetarul ne
reamintea că istoria, limba şi datinile, garantându-ne
dăinuirea, alcătuiesc o ştiinţă naţională (spre
deosebire de „cosmopolitele” ştiinţe ale naturii), că
doar prin cultură se poate „cântări” valoarea vieţii
unui popor.
Or, Eminescu stăpânea, precum puţini,
„cunoştinţa trecutului românesc” şi aşeza – după
spusa lui Iorga (1934) – faptele mărunte, trecătoare,
în „maiestuoasa curgere a dezvoltărilor istorice”.
Iubea ritmul organic, nu febra salturilor; cinstea,
prin imersiunile sale temporale, fiinţarea arheică în
istorie, paseismul regresiv şi îşi mărturisea
fascinaţia medievalismului şi miracolul
conservării, apărând această „insulă de latinitate
roasă pe margini”, mereu ameninţată, constrânsă –
prin deromânizare – să-şi uite limba şi obârşiile.
Era implicat dar netranzacţional şi vădea –
constatase E. Lovinescu – „dârzenie ideologică”.
Combustia, salahoria la Timpul (unde „şi-a spus
părerile”) l-au obosit, înlăturând imaginea unui
Eminescu serafic, inaderent.
Aşadar, vom spune şi noi, nu există un
singur Eminescu. Dualismul eminescian, schiţat de
E. Lovinescu (în 1926) îi părea marelui critic
„inexplicabil”. Ca editorialist pătimaş, anunţând
prin recuperarea prozei politice – în epoca
interbelică – ivirea unui nou Eminescu,
consolidând mitul deja înfiripat, el făcea figura
unui luptător „înfipt în realitatea vieţii”. Să fie
aceasta doar „o irosire de energii”, cum zicea
acelaşi Lovinescu, suspectându-l chiar pe poetulgazetar
de un pesimism inautentic (ca „ideologie
împrumutată”) Perpessicius, dimpotrivă,
subliniind valoarea literară a ziarismului,
evidenţia
importanţa „complimentară” a acestei opere, citită,
vai, pe linia liberalo-rosettistă, prin lupa
dogmatismului ori, mai nou, în numele
corectitudinii politice. Oricum, fără a ne propune să
găsim în textele eminesciene răspunsuri definitive,
soluţii miraculoase la problemele şi litigiile epocii
noastre, confuză şi fluidă.
Eminescu, impunând o distanţă admirativă,
a polarizat spiritele. Considerat intangibil,
sacralizat, a stârnit – previzibil – reacţii adverse,
demitizante. Violenţa contestaţiilor a fost
considerată un asasinat simbolic, discreditând
55

eminesciana
rangul / statura de poet naţional. În replică, delirul
exegetic, vizând un autor excesiv studiat ( după
unele voci) a fortificat clişeele eminescolatre. Încât
s-a cerut de urgenţă decongelarea eminescologiei,
„trezirea” lui Eminescu după ce alţi exegeţi au
propus „un deceniu de tăcere”, curăţind terenul de
puzderia „gugumăniilor înaripate”, poetul fiind
invitat / lăsat „să doarmă în pace”. Şi
eminescologia, ca „obiect singular” ( obiectul
Eminescu) a fost pusă la zid; ba că nu s-a scuturat
de „jugul călinescian”, ba că ar cultiva indecent, cu
fervoare, capcana mitologicalelor, propunându-şi,
pe filieră comunistă, un impact propagandistic,
alimentând mentalul colectiv cu fantasme
identitare. Ba, că e de fapt imposibilă. Deşi, să
recunoaştem, taman instituţionalizarea studiilor
eminesciene întârzie nepermis.
Avem, aşadar, obligaţia de a ajunge la
Eminescu. Eliberat de clişee, ieşit din staza
religioasă, Eminescu trebuie să intereseze ca
scriitor viu, ca prezenţă „dilematică” în actualitatea
literară. Cum esteticul e o valoare relaţională, nu
autonomă, rezultă că acest prezenteism este un
efect de receptare. Rămâne de văzut dacă într-o
epocă iconocentrică şi într-o societate mediaticospectaculară,
Eminescu mai interesează. Altfel
spus, dacă mai este citit, dincolo de euforia
aniversară şi de lespedea superlativelor, îngropând
opera. Sigur că acţionează, paralizant, şi „frica de
Eminescu” (M. Mincu). Dar Eminescu e al nostru, e
în mâinile noastre şi trebuie să ne „împrietenim” cu
el, aşezându-l în realitatea concretă a unui timp. Ca
publicist angajat cu fervoare în epoca sa, prin
articolele sale de atitudine el îşi defineşte
terestritatea. Citită, desigur, în codul epocii. Ca
poet nefericit, cu o viaţă scurtă, însingurată,
măcinată de boală, cu iubiri abstracte şi aspiraţia
spre universal, el a devenit ceea ce este şi ceea ce
contemporanii săi nu bănuiau, poate; deşi, să
reamintim, Iacob Negruzzi folosise, primul,
formula, în petiţiunea adresată Camerei, cerând
sprijin financiar pentru „nenorocitul” poet naţional.
Din fericire, posteritatea eminesciană e vie,
expansivă şi controversele iscate (benefice,
negreşit) îi asigură o longevitate străină de
supravieţuirea muzeală, cu iz funerar. Sunt, aşadar,
semne că „odihna” eminescologiei, întreţinută o
vreme de dulcea hibernare post-călinesciană a fost
curmată. Ca reper absolut, Eminescu are dreptul la
o posteritate scutită de izul muzeal, ceea ce s-ar
putea traduce prin râvnita schimbare de imagine.
56
Împovărat de îngheţata clişeistică didactică,
întreţinând un halou admirativ, împins frecvent
într-un festivism găunos ori, dimpotrivă, supus
voinţei agresive de contestare, Poetul naţional,
rămas „măsura noastră” (cum zicea Noica), se
oferă generos exegezei. Criticul român trebuie să
ajungă, aşadar, la Eminescu, reinventând etalonul
prin lecturi proaspete, urcând / coborând în text.
Tratat anistoric, ridicat în ochii posterităţii
la rangul exemplarităţii, adevăratul Eminescu a
fost, deseori, „pierdut” sub crusta aprecierilor
„generaliste”, fiind convocat ca argument suprem
în orice demonstraţie şi desfigurat prin comentarii
partizane, colorate ideologic. Şi dacă în ipostază
lirică s-a dovedit a fi „cel dintâi fapt pozitiv al
poeziei noastre” (după aprecierile lovinesciene),
tot criticul de la Sburătorul amenda publicistica
eminesciană considerând-o o „eroare fatală”. Cum
o veche doleanţă, restituirea in integrum a operei
eminesciene pare a se împlini, avem prilejul de a
cerceta, întorcându-ne, cu scrupul documentaristic,
la text, atât atelierul poetic cât şi scrierile îngropate
în ziare. Ocolită sau luată „în antrepriză”,
provocând exaltare (cazul lui A.C. Popovici) sau
gesturi minimalizatoare (precum reacţia lui G.
Panu, pentru care gânditorul Eminescu era un biet
visător), suportând „lecturi” dirijate sub pecetea
speculativismului desfigurator, „bucurându-se” de
amputări editoriale şi distorsiuni interpretative,
gazetăria a fost trăită dureros de poet, până la
identificare cu problemele zilei. Acel corp de idei
pentru care Eminescu a ars gazetăreşte privea,
îndeosebi, tematica identitară, anunţând profetic:
„lupta se urmează pentru românitatea ţării” ( Opere,
vol. X, 1989, p. 273). Chiar dacă Şerban
Cioculescu, admirând poetul şi publicistul,
deopotrivă, vorbea de „vocaţii paralele”, pentru un
N. Djuvara proza politică nu ar mai trebui reeditată!
Pe bună dreptate, N. Manolescu (subscriind, cu un
alt prilej, opiniei din urmă) nota în Istoria sa critică:
„toată lumea a înţeles publicistica politică a lui
Eminescu aşa cum a vrut”. Iată premisa de la care
poate porni, cu intenţii corective, o discuţie onestă.
Extras din ţesătura epocii, Eminescu este
falsificat. El a fost, neîndoielnic, un om de
campanie şi articolele sale, docte şi realiste, cu
simpatii declarate pentru aristocraţia istorică,
denunţând „machinaţiunile bizantine” evidenţiază
un gazetar inflexibil, netranzacţional, anexat,
nedrept, taberei „reacţionarilor” (de la Gherea şi E.
Lovinescu citire) sub acuza de a fi „un advocat al

eminesciana
feudalilor”; implicit, ca îndrăgostit de trecut, un
adversar al progresului.
Totuşi,
un „ dispreţ principial”, observa
cândva Şerban Cioculescu, însoţeşte şi azi
publicistica eminesciană, o zonă fie ocolită (sub
alibiul că Eminescu ar fi numai poet, cum credea G.
Panu), fie exploatată nemilos, deformată, nescutită
de excese şi erori, servind, se ştie, toate cauzele.
Sau, şi mai rău, plasată şi taxată – pe necitite,
bănuim – sub spectrul nulităţii, rod al fanteziilor
unui gazetar fără sistem, cu mintea bolnavă;
zgomotoşi, cotizanţii la main-stream-ul
pollitical
correctness îşi fac datoria. Falsa idolatrie, penibil
encomiastică, ironizată de G. Călinescu face, iată,
casă bună cu oarba contestaţie, discreditând o
personalitate poliedrică, fără efortul – deloc
lesnicios – de a fi percepută în întregimea sa.
Personalitate emblematică şi incomodă,
Eminescu s-a dorit „un om ce spunea adevărul”.
Contestarea lui (reacţiile detractoare mergând, am
văzut, până la a-l considera un obstacol în calea
europenizării noastre) ar proba, credem, valoarea şi
actualitatea gândirii sale. Linia liberalo-rosettistă,
apoi vigilenta gardă dogmatică într-o cultură „de
ocupaţie” şi, în fine, dectractorii de azi, alergici la
energiile organice practică acelaşi killerism
cultural, promovând filtrul politizant în
tratamentul valorilor. Cine crede în „izvorul intern”
(M. Ungheanu) nu poate accepta că cei dedicaţi
ideii naţionale au căzut în dizgraţie, devenind nume
secundare, ofilite. Înverşunarea împotriva
„magaziei” locurilor comune, inundând exegeza,
nu e un semn rău. Şi dacă „dilematorii” de azi,
asemeni canonicului Grama (care deplângea că „o
ceată de oameni” se închină unui „suflet putred”)
îşi forţează destinul, sperând a rămâne în Istorie
măcar în chip de denigratori, îşi rezervă o glorie
tristă. Pentru vanitosul Grama (nicidecum un
neinformat), Eminescu nu era, la 1891, „ nice barem
poet”; pentru unii dintre „exegeţii” de azi, poezia sa
ne oferă doar „un dangăt spart”. Eminescu însă
„lucrează” în noi, e un mit productiv;
e chiar o
fatalitate. Mai exact (observaţia a fost făcută de
Nichita Stănescu) noi „suntem ai lui”. Aşa fiind,
cinstindu-ne valorile, nu trebuie să vedem în
prezenţa Poetului un mit tiranic ci o funcţie
modelatoare, întreţinând „o nelinişte perpetuă”
(Eugen Simion). Dacă vorbim de o idee Eminescu,
ea priveşte, îndeosebi, spusele lui Nietzche: un
popor se defineşte nu atât prin numărul oamenilor
mari cât, mai ales, prin felul în care îi recunoaşte şi
îi cinsteşte. Iată întrebarea care ar trebui să ne
chinuie. Posteritatea lui Eminescu rămâne, astfel, o
continuă provocare. Fiindcă Eminescu, afirma D.
Vatamaniuc, se naşte din Eminescu...
Sociologic judecând, odiseea receptării
critice înseamnă – pentru orice autor care contează
– o modificare a viziunii. Citit şi recitit, pentru un
public nou, fiecare scriitor major devine un „altul”,
scăzând sau dimpotrivă. Cu atât mai vârtos când e
vorba despre Eminescu. Dincolo de preoţii cultului
şi de inevitabila istorie cancanieră
(după vorba lui
Călinescu), cohortele de eminescologi dau seama
de această convieţuire cu Eminescu, implicit de
„povestea” receptării lui. Să fie Eminescu un
expirat, printre „cadavrele care nu se dau la o parte
singure” Uitând, vinovaţi, de datoria de a urca
înspre Eminescu, spre acel ins netranzacţional,
secat moraliceşte, blamând „ negustoria de
principii” şi „civilizaţia vorbelor”, într-o lume, azi,
în picaj moral, pragmatizată, achizitivă,
confecţionând efemere vedete în eprubetele media,
iubind etichetologia şi preţuind, în democraţia
noastră uşuratică, murdară şi zgomotoasă,
defăimarea unor simboluri.
*
Nu împărtăşim, aşadar, vehiculata ipoteză a
sciziunii, despărţind brutal poezia eminesciană de
producţia prozastică chiar dacă poetul însuşi era
văzut, după I. Negoiţescu, într-o dublă ipostază,
neptunică şi plutonică, impusă referenţial în
circuitul critic. Dar suntem tentaţi să-i acordăm
credit lui Cristian Livescu, acesta opinând că
vibraţiile conjuncturalului, presiunea unor
chestiuni fierbinţi pe agenda ziaristului
(cheltuindu-se cotidian) îngăduiau poetului să se
retragă în reverie, rupându-se de lume. Bunăoară,
în Epigonii (publicată în 1870, poemă care „a făcut
mare efect”, după spusele lui Iacob Negruzzi),
Eminescu, cu senzaţia imersiunii („mă cufund ca
într-o mare...”) îşi creează / inventează precursorii,
cei care convorbeau „cu idealuri”. Chiar dacă
poemul în cauză propunea „o antiteză foarte
exagerată” (aprecia la scurtă vreme Titu
Maiorescu) iar noi, azi, putem conchide, în termenii
lui H. Bloom, că e vorba despre o lectură creativ-
„greşită” prin revalorizare ficţională, atestând mai
degrabă „voinţa figurativă” sau, altfel spus, voinţa
de a fi diferit a celui care îşi glorifica
strămoşii.
57

eminesciana
Fiindcă despărţirea e clamată („Rămâneţi dară cu
bine, sânte firi vizionare!...”), Eminescu opunând
suflului paşoptist decepţionismul epocii sale,
definită contrastativ: „simţiri reci, harfe zdrobite”.
Dar tot el, răspunzând unei chinuitoare întrebări,
înţelege poezia ca un „voluptos joc cu icoane”; ceea
ce, fireşte, cheamă tocmai investiţia ficţională,
probată strălucit. Fiindcă un mare scriitor, se ştie,
amprentând epoca, transformă viitorul şi face, prin
recitire, imprevizibil trecutul. Idee admirabil
teoretizată fugar chiar de poetul-gazetar când pleda
pentru seria fenomenologică a transformismului,
preconizând (şi prevăzând, poate) efectele
catalitice ale eminescianismului prin
izomorfismele canonului, rodnic în viitorime.
Avem în vedere influenţele recunoscute sau
„ascunse” ale modelului (oricum, asumat), în siajul
căruia a crescut literatura română, avalanşa
relecturilor vădite în practica intertextuală şi,
îndeosebi, acea reîntoarcere în sine (evidenţiind
„substratul convertirii”, cum scria jurnalistul)
consfinţind izbăvitorul cerc eminescian.
Astă zi, gândind la Eminescu, cel care
atingând, după o viaţă chinuită, râvnitul „vecinicul
repaos”, reînviem o lume scufundată, peste care –
prin osârdia atâtor cărturari – s-au depus straturi
exegetice, îndepărtându-ni-l (mitizare, deformare,
clişeizare, neînţelegere, etichetologie etc.).
Inactual chiar şi pentru contemporanii săi,
inaderent la postmodernitate, în epoca noastră
fluidă, cu a sa „gândire slabă”, confiscată de
vârtejul relativist şi turbo-consumerism, el poate
părea inactual, expirat, citit prin lentila clipei; dar
condamnat la o eternă actualitate. Încât adevărata
sa cinstire, dincolo de capriciile receptării şi
metamorfozele contextelor, presupune
reîntoarcerea la text, descoperind luminişurile
tăinuite ale Operei, mereu provocatoare.
„Materialismul“
eminescian
Theodor
CODREANU
Cum despre profesionalismul editoarei Aurelia
Rusu am mai vorbit cu alt prilej, comentând cartea
1
Eminescu. Orizonturi succesive , voi marja, în
2
continuare, pe tema centrală a lucrării din urmă ,
despre gândirea filosofică eminesciană, anunţată în
titlu – ipoteza atomilor.
De astă dată, punctul de
purcedere spre ontologic este ipoteza atomilor
formulată de Eminescu în mai multe contexte, cele
de bază fiind intitulate Substanţa imaterială din
univers şi Despre nemurirea sufletului şi a formei
individuale, coroborate însă cu ansamblul operei.
Am putea spune că repunerea în discuţie a
„atomismului” eminescian constituie temeiul
originalităţii demersului Aureliei Rusu. În primele
două cărţi ale mele despre Eminescu (1984, 1992),
am mers pe reconstituirea unei ontologii a arheităţii,
care se dovedeşte consonantă cu viitoarea ontologie
generală a lui Martin Heidegger, cel care a pus capăt
limitării în sistemele metafizice particulare care au
dominat timp de peste două milenii gândirea
filosofică europeană. Puţini ştiu însă că un prim pas,
de o rară cutezanţă, l-a făcut Eminescu,
redimensionând conceptual ideea de arheu. Doamna
Aurelia Rusu demonstrează că atomismul filosofic
eminescian, repunând în discuţie pe cel al vechilor
greci şi trecându-l prin gândirea stoică, prin
pitagorism, platonism, aristotelism, până la
criticismul kantian, cu ecouri „pancronice” din
Kierkegaard şi Nietzsche, este asimilabil perfect
ontologiei arheităţii, ca transcendere a sistemelor
metafizice tradiţionale. Desigur, ar fi fost interesant
ca autoarea să confrunte atomismul eminescian şi cu
atomismul ştiinţei din secolul al XX-lea, aparent
incompatibil cu al filosofilor materialişti, piatra de
încercare fiind insecabilitatea atomului, năruită de
fizica modernă, făcând caduc visul filosofilor de a
găsi „cărămida” universului. Eminescu a avut geniul
de a preîntâmpina chiar şi o asemenea înfundătură
ontologică, cu argumentul pe deplin valid în
modernitate că, de la un anumit nivel, atomul
58

eminesciana
material este divizibil idealiter, scăpând de sub
incidenţa simţurilor noastre.
Arheul eminescian se ipostaziază în zeci şi mii de
feţe, în fond, nenumărate, ca în identitatea numerică
din budism. Ca geniu-arheu, bunăoară, Shakespeare,
zice poetul, se arată, „ca Dumnezeu”, „în mii de
feţe”. Arheul e atom, punct matematic, embrio,
ghindă, sămânţă, sâmbure, strat de cultură, formă
perfectă, punct gravitaţional, suflet, Dumnezeu,
punctul cosmogonic „mult mai slab ca boaba
spumii” etc. În fine, substanţă imaterială, concept de
o mare cutezanţă, închizând în sine suprema antiteză
împăcată. Academicianul Mihai Drăgănescu (1929 -
2010), gânditor venit de pe tărâmul ştiinţelor, creator
al informaticii româneşti, se arăta uimit, în
3
Ortofizica şi în alte cărţi, de profunzimea gândirii
eminesciene, neezitând să recunoască în substanţa
imaterială propriul concept de informaterie. O
revelaţie similară trăieşte şi Aurelia Rusu,
investigând, cu o rară rigoare filologică şi filosofică,
„ipoteza atomilor”, care conduce inevitabil la
însemnările eminesciene despre Substanţa
imaterială din Univers dovedită din punct de vedere
materialist (în mss. 2257). Este evident că sintagma
nu mai ţine de spiritul tradiţional al disciplinarităţii
occidentale, care, în plan filosofic, a dus la crearea de
sisteme filosofice. Eminescu, am dovedit-o şi cu alte
ocazii, trăia într-un ethos transdisciplinar avant la
lettre. Pentru a ajunge la acest gând înnoitor, el
recurge la o întoarcere în cerc, în-cerc-are, la o
reprisă, în sens kierkegaardian, observă Aurelia
Rusu, şi descoperă arheal: „Mirarea cea mare a
oamenilor vine de acolo că filosofia are multe
sisteme, din care poate nici unul nu-i adevărat.
…Dintr-un acelaşi embrio (s.n.) originar iese pe de o
parte un câne (cinismul), un elefant (materialismul),
o călugăriţă (idealismul absolut) şi un om cu judecată
dreaptă şi încăpătoare (criticismul). Sau precum
dintr-acelaşi embrio au ieşit, într-o epocă a
Pământului, hipopotami, într-alta oameni, tot aşa
într-una din epocile esperienţei omeneşti va ieşi o
filosofie, într-altă epocă o alta…” (Mss. 2258, 154).
La întrebarea dacă Eminescu se postează,
disciplinar, de partea vreunui sistem filosofic
anume, răspunsul nu poate fi decât că el se plasează
în plin ethos transdisciplinar, fără a respinge, da
capo,
vreunul. Eroarea de până azi a eminescologilor
e că l-au asimilat fiecare după cum i-a venit mai bine,
vorba lui Ion Creangă, încât Eminescu a putut fi
socotit ba idealist, ba materialist, ba existenţialist, ba
platonician, ba budist, ba pitagorician, ba stoic, ba
eleat, ba schopenhauerian, ba kantian ş.a.m.d. Or,
deja intrăm într-o stare inflaţionară, denaturantă,
fiindcă, în acest mod, Eminescu este redus la
„complexele de cultură” ale criticilor, ocultându-se
tocmai modelul ontologic al arheităţii care e o punte
de trecere către ontologia generală a lui Heidegger.
Fiind totuşi vorba de o „opţiune” eminesciană,
aceasta s-ar îndrepta mai mult către criticismul
kantian, după cum rezultă şi din citatul reprodus mai
sus şi asta din cauză că filosofia kantiană se găsea în
anticamera unei ontologii generale pe care Eminescu
o va descifra străbătându-l pe Schopenhauer, cel
dintâi filosof european care se va lăsa influenţat de
gândirea orientală. De aceea, Kant este definit „un
om cu judecată dreaptă şi încăpătoare”, „crengat”
(lecţiune a Aureliei Rusu) tocmai în trecerea spre
modernitate a gândirii europene, un echivalent
canonic al lui Shakespeare în filosofie. Un asemenea
exemplar de geniu, atotîncăpător, a fost însuşi
Eminescu. Pentru a ne convinge, Aurelia Rusu îl
invocă pe Pompiliu Constantinescu, eminescolog
care n-a mai apucat să ducă la bun sfârşit o proiectată
carte despre pe rsonalitatea lui Eminescu. „Geniul
eminescian merge la rădăcinile pozitive şi negative,
în acelaşi timp, ale vieţii, ale morţii, ale creaţiei şi
haosului, ale instinctului şi ale inteligenţei, ale
voluptăţii şi ascezei, ale relativului şi absolutului, ale
oarbei «voinţe» şi ale lucidei reflecţii. De aceea, nu
poate fi creştin, ci păgân, fiindcă nu cunoaşte nici un
păcat, care este o frână în securitatea existenţei. El
vede Feeria acestei existenţe (cosmogonie, amor,
natură, civilizaţie etc.), dar vede şi destrămarea ei; cu
o faţă exaltă, cu alta coboară, usucă ce-a exaltat: în
acest joc de contrarii, între real şi feerie, pendulează
geniul eminescian. Viziunea e turnată în budism,
platonism, demonism – fără elemente creştine –
nicăieri Eminescu nu mângâie cu mila, cu iluzia
vieţii de apoi, c u învierea, cu idila lui D-zeu… /
Problema pesimismului lui Eminescu este falsă,
exterioară; demiurgismul este atitudinea lui, căci în
Eminescu există plăcerea, voluptatea de a trăi, în
iubire, pământ, natură, dar în acelaşi timp cu deliciile
instinctului funcţionează şi conştiinţa Vanităţii vieţii,
a plăcerilor etc. Nu este poet român mai adânc, în
ceea ce priveşte deliciile iubirii, îndrăgostit mai
patetic, mai voluptuos, fericit, mai legănat în
4
egoismul în doi, ca Eminescu…” .
Ni-nismul eminescian nu duce la „necredinţă”,
cum lasă a se înţelege Pompiliu Constantinescu în
remarcabila sa descriere a universului poetuluigânditor,
prin faptul că, spre exemplu, Eminescu n-ar
crede în Înviere. Sunt texte poetice şi în proză care
contrazic faptul. În realitate, Eminescu are o viziune
59

eminesciana
originală şi asupra nemuririi sufletului, dincolo de
vulgata naiv-creştină, dar şi dincolo de
metempsihoza şi palingeneza de sorginte orientală,
perspectiva lui rezultând tot din ontologia atomuluiarheu
şi asupra ei Aurelia Rusu zăboveşte pe mai
multe pagini. Iar nemurirea sufletului este
întrevăzută chiar din punctul de vedere al
materialismului atomist, în contra materialiştilor
înşişi. Încă din Argument, Aurelia Rusu atrage
atenţia că Eminescu „în-corporează nemurirea
sufletului în perpetuitatea fiinţei, sub ordinul fiinţării
în numărătoarea Naturii”, căci noi înşine suntem
«formula unei eterne treceri a materiei», dat fiind că
„Lumea este Universul Cuvântului şi Cugetării,
«abstracţie făcând de identitatea materiei, în care se
5
reprezintă!»” . În mss. 2257, 82, poetul defineşte
divinitatea ca „atom” şi „punt matematic”, iar, mai
departe, comentează autoarea, „punctul unui
organism atotcuprinzător denumit sistemă cosmică,
în care imaginaţia ştiinţifică şi poetică pune în
ecuaţie cauza primă a mişcării, lumina şi eternitatea
timpului, legitatea suverană şi ordinea universală, în
raport cu organismul omenesc, la rândul său tot un
«atom împrejurul căruia se cristalizează simţire
fiziologică, simţemânt intern, cugetare funcţiuni
trupeşti şi psichele: sufletul»”, care suflet este
incidenţa întâlnirii omului cu Demiurgul, aparent
absent, dar care e „însuşi atomul începuturilor în
natura umană cu care împarte chilia sufletului”, ceea
ce implică şi chestiunea „separării”, care este
„genunea dintre imortalitatea şi efemeritatea
6
trecerii” . Viziunea eminesciană, apreciază Aurelia
Rusu, se datorează îmbrăţişării „cu fervoare” a
„câştigurilor fizicii şi matematicii”, a „progreselor
7
cercetărilor antropologico-sociale ” din secolul al
XIX-lea, fără a cădea pradă scientismului. Speranţa
ontologică devine nu răzbunare, ci „ răz-bunarea de
după furtună”, sufletul poetului năzuind către
„plenitudinea şi armonia formei originare”, acea sete
de forme perfecte, căci formele ţin totdeauna de
biruinţa raţiunii asupra haosului şi răului („În cap
sunt formele”, nota poetul inspirat de Kant),
armonizându-se cu inima (ceea ce nu mai este
inspirat de Kant!). „Forma cea dintâi”, hyperionică,
este cea mai înaltă formă de iubire: „El zboară, gând
purtat de dor”. Dumnezeu, spune poetul „e
pretutindeni, are spaţiul;/ e etern, are timpul;/ e
atotputernic, dispune de întreaga energie a
universului” (mss. 2267). Iată de ce cosmogonia
hyperioneană, spune autoarea, cumulează veşnicia,
ubicuitatea, atotputernicia. Când Hyperion iese din
dinamismul formelor, „el devine un punct static,
60
poate un reper, însă complet ineficient întocmelilor
lumeşti, datorită incapacităţii sale de a mai întâlni
8
existenţa contigentă ”. Ceea ce dă dreptate lui Noica
privitor la sensurile separării ontologice a lui
Hyperion de „cercul strâmt” fără de care cercul mare
al Fiinţei apare sărăcit prin reducţia la general, la
raţiune. Încât, numai „hipostaziat în perfecţiunea
eternă, Hyperion semnifică esenţialul, asimilat
echilibrului dintre cer şi pământ, dintre spiritul
9
nemuritor şi persoana trecătoare ”. Cosmogonia, ca
şi ivirea lui Hyperion, „realizează scenarizarea unei
irupţii primordiale, din sânul substanţei materiale –
10
nimic nu se naşte din nimic ”. Spre deosebire de
scenariul hindus, „Hyperion se descoperă purtătorul
unui straniu sentiment, autodefinitoriu: el e « gând
purtat de dor» şi nu «a facerii sămânţă», ca în
cosmogonia hindusă”. „Coloniile de lumi pierdute”
trimit la nicasiana devenire întru devenire, în
simetrie cu devenirea întru Fiinţă care aparţine
geniului ca unicitate, privită de Eminescu cioranian
11
ca „l'inconvénient d'être né”, sub zodie tragică .
Eminescu îşi pune întrebarea cum e posibil a se
naşte ceva nou Ex+sistere desemnează
„provenienţa din interior”, „punctul de unde pleacă
un lucru”, „a fi pornind din altceva, ieşind din, fiind
prin raport la ceva şi putând fi perceput ca fenomen
nou”, ceea ce Heidegger numeşte fiinţa prezentă,
„modul specific de a fi – prezenţa desemnând omul
aruncat faţă de sine în temporalitate şi abandonat
12
istoricităţii ”. Unicitatea omului, la modul
ontologic, este afirmată de Eminescu în diverse
contexte, ca în aceste versuri din Memento mori:
„Cine-mi măsur-adâncimea – dintr-un om... nu –
dintr-un gând/ Neaprofundabil./ Cum în fire-s numai
margini, e în om nemărginire./ Cât geniu, câtă putere
– într-o mână de pământ”. Tocmai în puterea
gândului, îngemănat cu inima, descifrează
Eminescu arheitatea umană. Omul rău, din Gruie
Sânger, bunăoară, are disponibilităţi arheale de a
deveni bun. Rugăciunea fără arheu nu-i suficientă.
Eminescu nu este adeptul fabulei hegeliene a
convertirii, prin sinteză, a două lucruri în altul, nici
prin „ transsubstanţiune, ca şi când din o substanţă –
singură şi unică – s-ar putea naşte o altă substanţă”.
(Mss. 2261, 189r.). Ieşirea din „pacea eternă”,
mişcarea punctului primordial, echivalentul bigbang-ulurupere
de simetrie.
Eminescu o numeşte greşeală, scrântire din somn,
din cosmogonia contemporană, rămâne o
enigmă pe care savanţii moderni o numesc în diverse
feluri. Ilyia Prigogine vorbea de
atracţie. Aurelia Rusu invocă şi clinamenul lucreţian
care stă sub semnul a ceea ce modernii vor numi

eminesciana
hazard. André Comte-Sponville interpreta
clinamenul ca fisură idealistă de tip liber-arbitru, o
deviere sans cause. Dar stabilitatea universului se
datorează refacerii simetriei primordiale, ca eternă
reîntoarcere. Revenim la reprisa lui Kierkegaard,
după care lumea este „o realitate care subzistă şi
durează din faptul că este o repetiţie”. Disperarea lui
Kierkegaard s-a născut din refuzul repetiţiei iubirii
de către Régine Olsen: la reprise manquée,
irecuperabilul, care străbate adesea şi melancolia
eminesciană. În schimb, reprisa, comentează
Aurelia Rusu, „restituie celui curajos echilibrul
psihologic, asemenea unei soaţe iubite, mereu
inventivă, a cărei prezenţă e sursă de bucurie pentru
13
insul vindecat de iluzii ”. La Kierkegaard, repetiţia
devine o misiune, căci „orice creştin este un
misionar”: „Pentru Eminescu, reluarea denumeşte
un principiu al filosofiei în regnul naturii şi
spiritului, reunind într-o noţiune abstractă curgerea
şi esenţa continuităţii şi reînnoirii fenomenelor reale
– pe când la Kierkegaard, «tristul cavaler al iubirii»
neîmpărtăşite, se transmută, decodând conceptul în
14
apostol al absurdului ”. La el, raţiunea sfârşeşte în
abisul disperării, încât mântuirea e posibilă prin
lepădarea de raţiune şi abandonul total în credinţă,
între ele producându-se o ruptură. În 1882, eterna
reîntoarcere devenea, la Nietzsche, balans între
depresie şi momentele euforice. La Eminescu,
repetiţia capătă amplitudine cosmică, ca raport
constant între finit, infinit, mişcare (mss. 2263, 28r.).
La el, eterna reîntoarcere nu este simplă repetiţie, ci,
totodată, înnoire în cerc, evocând şarpele Ouroboros,
ca şi big-bang-ul. În textul Despre nemurirea
sufletului şi a formei individuale, poetul spune:
„C-un cuvânt, o formă care reapare este asemenea
unui cuvânt sau unei cugetări reproduse, una ş-
aceeaşi, abstracţiune făcând de identitatea materiei,
în care se reprezintă”. Apoi, masa de materie, deşi
elaborează, „nu decide asupra identităţii nici unui
individ cosmic”, spune poetul. Forma este pecetea
identităţii, arheul, partea imaterială a materiei.
Spaţiul şi timpul sunt neputincioase în faţa
substanţei în-formate: „clipa suspendată”: „Şi nici
un timp cu nici o putere laolaltă/ Nu frâng tiparul
formei, ce vie se dezvoltă!...” „Sufletul, spune
poetul, trebuie tratat ca pământul, să i se dea ce-i
trebuie spre a fi productiv – ideea, ca sămânţa”.
(Mss. 2276A, 209). De aici extinderea la „stratul”
etnic, acel humus, tablă neagră, „concept ontic şi
ontologic” extins la misiunea istorică a statului
român: „Trebuie să fim un strat de cultură la gurile
Dunării; aceasta e singura misiune a statului român,
şi oricine ar voi să ne risipească puterile spre alt scop
pune în joc viitorul urmaşilor şi calcă în picioare
15
roadele muncii străbunilor noştri ”.
Între „ipoteza atomilor”, „substanţa imaterială
din univers” şi arheul etnic, cu extindere la întreaga
umanitate, există o remarcabilă coerenţă în ontologia
eminesciană, pe care Aurelia Rusu o subliniază cu o
cazuistică riguroasă. „Materialismul” eminescian,
tratat inter- şi trans-disciplinar, duce la concluzii
originale, căci Eminescu nu optează pentru un sistem
filosofic anume. De unde şi observaţia paradoxală a
poetului că materialiştii cu sistem sunt, în fond, nişte
„idealişti”. Eminescu nu este „materialist”, ci se
postează în punctul de vedere materialist spre a
demonstra existenţa substanţei imateriale. Încât,
„materialismul fiind monist e mai idealist decât
oricare pluralism”: „ idealism şi realism(,) monism şi
pluralism – iată adevăratele antiteze” (mss. 2275B,
90-91). Eroarea capitală a filosofilor e de a
transforma antiteza dintre idealism şi materialism
într-o antiteză monstruoasă: „nu există o adevărată
antiteză între idealism şi materialism. Amândouă
admit o singură unitate cosmică” (mss. 2255, 378v.).
În acest mod vom înţelege enunţul capital din
gândirea eminesciană: antitezele sunt viaţa,
miraculoasă prefigurare a lupascienei logici
dinamice a contradictoriului. Conchidem, împreună
cu Aurelia Rusu, că Eminescu este „gânditorul
16
existenţial şi poetul Fiinţei ”.
1. Aurelia Rusu, Eminescu. Orizonturi succesive, Editura
Clusium, Cluj-Napoca, 2006.
2. Aurelia Rusu, Eminescu – ipoteza atomilor, Editura
Libertas, Ploieşti, 2010.
3. Mihai Drăgănescu, Ortofizica, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1985.
4. Pompiliu Constantinescu, Eminescu, poet păgân, text
restituit în „Manuscriptum”, nr. 1/1977, p. 72, citat de Aurelia
Rusu la pp. 96-97.
5. Aurelia Rusu, op. cit., p. 5.
6. Ibidem, pp. 10-11.
7. Ibidem, p. 11.
8. Ibidem, p. 19.
9. Ibidem, p. 21.
10. Ibidem, p. 26.
11. Ibidem, p. 27.
12. Ibidem, pp. 28-29.
13. Ibidem, p. 121.
14. Ibidem, p. 123.
15. M. Eminescu, articol de fond, în „Timpul” din 2 noiembrie
1879.
16. Aurelia Rusu, op. cit. , p. 135.
61

eminesciana
Previziunile ştiinţifice
eminesciene, într-o
pertinentă confirmare
Constantin
BLĂNARU
O nouă carte – Previziuni ştiinţifice în opera lui
Mihai Eminescu de Virgil Ene (Editura Brumar,
Timişoara, 2010) – reliefează cu noi argumente
viabilitatea operei celui atât de nedreptăţit de
„dilemişti”. Autorul, medic cu reputaţie câştigată
printr-o bogată activitate ştiinţifică şi publicistică
în domeniu, la vârsta 80 de ani, fascinat încă „ de
frumuseţea lirică, dar şi de sentimentele naţionale,
religioase sau filozofice exprimate”, a recitit şi şi-a
întărit intuiţia mai veche că Scrisoarea I,
numeroase alte poezii şi nuvela Sărmanul Dionis
cuprind „ o multitudine de viziuni ştiinţifice”, „ nişte
idei ştiinţifice anticipative, nişte adevărate taine
noi, nedescoperite” şi, ca să-şi verifice ipotezele, a
parcurs lucrările istoricilor şi criticilor literari
proeminenţi din secolul al XX-lea până astăzi, şi-a
raportat premisele la marile descoperiri ştiinţifice
ale lumii, unele concluzii unificându-şi-le
mai întâi
în Biblia între mit şi adevăr (Editura Mirton,
Timişoara, 2008) .
Volumul Previziuni... are un motto („ Unde va
găsi cuvântul ce exprimă adevărul”-Fântâna
Blanduziei) şi este structurat în patru părţi. În
preambulul În loc de prefaţă, autorul schiţează
traseul problematicii aflate în atenţie. În prima
parte, traversează biografia poetului, punctează
evenimente din familie şi din societate care l-au
marcat, zăboveşte în treizeci şi trei de pagini asupra
eroticii, a portretelor şi autoportretelor din diferite
opere, acestea fiind apoi folosite în următoarele
aproape o sută de pagini ca explicaţii pentru
mutaţiile psiho-inlectuale (între cele mai
importante, datorate mediului intelectual de la
Viena şi Berlin) şi creatoare ale poetului.
Dacă
această parte are un caracter
predominant
descriptiv şi de bază documentară, în partea a doua
autorul tratează problema fundamentală, cea a
genezei. Analizând geneza biblică şi apocalipsa în
spirit materialist, identificând ideile originale ale
lui Eminescu în texte (antume şi postume),
întemeindu-se pe marile descoperiri ştiinţifice
începând din antichitate până în actualitate, V. Ene
apreciază că previziunile eminesciene depăşesc
calitatea de previziuni, fiind, de fapt, viziuni
ştiinţifice încorporate în imagini.
În partea a treia evidenţiază patriotismul,
convingerea socialistă şi ateismul lui Eminescu –
ultimele două, prea categoric făcute.
Partea a patra, intitulată Addenda, conţine o
analiză medicală a bolii lui Eminescu şi verdictul
morţii lui Eminescu de stop cardiac, încheind-o cu
o avertizare adresată
blasfemiatorilor mercenari
antieminescieni că subminează „ limba şi cultura
românească pe care pretind că o slujesc” (p.206).
Spre finalul lucrării, V. Ene mărturiseşte
cu
satisfacţie că a „ descifrat treizeci şi două de idei
vizionare, una mai interesantă decât alta, privind
atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul (...)
/încât/ avem motive să considerăm că pe fruntea
acestui genial poet a apărut o nouă aură, aceea de
geniu vizionar, iar personalitatea sa poate fi
alăturată marilor genii ale lumii ca Michelangelo,
Leonardo da Vinci sau Albert Einstein, devenind
astfel una universală”
(p.165-169).
Trebuie precizat, totuşi, că nu toate previziunile
ştiinţifice eminesciene au rămas neidentificate;
George Călinescu, George Munteanu şi nu numai
aceştia au semnalat şi comentat multe dintre ele
fără a le confrunta însă sistematic cu rezultatele
ştiinţifice la zi. V. Ene are un mare merit că a făcut
această confruntare în mod riguros, apoi a grupat
tipurile de fenomene şi procese (cosmologice,
fizico-chimice şi biologice) din natură previzionate
de Eminescu. Ne-a reieşit însă că V. Ene nu a citit
două cărţi, Eminescu. Dialectica stilului (1984) şi
Modelul ontologic eminescian (19892), ale
cunoscutului Theodor Codreanu, amândouă
înnoitoare de viziune critică şi metodologică asupra
lui Eminescu. M ai ales după 1990, acestea au fost
utilizate tot mai mult în lecţiile cu elevii de liceu.
Profesorii de română, având ca temă prioritară de
perfecţionare timp de un deceniu inter-, pluri- şi
transdisciplinaritatea în edu caţie,
au cooperat cu
cei de ştiinţe şi au valorificat nouăţile şi în sesiuni
ştiinţifice devenite suporturi de pregătire în
specialitate. E de crezut că şi în ţară profesorii au
fost îndemnaţi să nu conexeze numai cognitiv
mesajele operelor literare eminesciene, ci să
detecteze, să dea pregnanţă şi sensurilor
62

eminesciana
subtextuale, să nu facă numai deducţii, ci, prin
lectură empatică, să conştientizeze şi inefabilul,
astfel încât să nu extragă „învăţăminte” irevocabile
mai ales în legătură cu ceea ce V. Ene consideră a fi
„ convingerea socialistă”
şi ateismul lui Eminescu
de după 1870 (de altfel, obiectivitatea pe care şi-o
declară arată că reputatul medic nu este la curent cu
lucrarea Inteligenţa emoţională a lui Daniel
Goleman, tradusă şi tipărită la noi de Ed. Curtea
Veche, Bucureşti, în 2005). Pentru că, spre a da un
exemplu, citata – şi de către V. Ene – poezie
Melancolie (1876) atestă mai mult ca altele starea
de spirit a lui Eminescu de după 1870 în versurile:
„ Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici–/Şi-n
sufletu-mi pusese poveştile-i feerici,/Dar de-ale
vieţii valuri, de al furtunii pas,/Abia contururi triste
şi umbre-au mai rămas”.
Atenuarea unei stări de
spirit religioase nu-i totuna cu apostazia. Eminescu
nu a ajuns la nihilism; ne ajută în această înţelegere
poeziile Eu nu cred nici în Iehova,
Cugetările
sărmanului
Dionis, unele articole din ziarul
„Timpul”, autodeclararea sa ca romantic şi – în
favoarea subtextualităţii – un principiu al
relativismului lecturii demonstrat în multe cărţi
dedicate acestui act după 1995. Desigur, nu este
cazul să diminuăm importanţa studiului lui Virgil
Ene. Dimpotrivă, este absolut necesară cunoaşterea
acestuia pentru limpezirea nebuloaselor din
imaginarul eminescian.
Eminescu
după Eminescu
Isabel
VINTILĂ
Eminescu după Eminescu, volumul
publicat de Adrian Dinu Rachieru, la Editura
Augusta, în anul 2009, propune o serie de teze
menite să depăşească „înţelegerea frivolă, primitivjucăuşă”
a unor exegeţi ai poetului naţional.
„ Sociologic judecând, odiseea receptării critice
înseamnă, spune Adrian Dinu Rachieru, - o
modificare a viziunii”. Astfel, relectura textelor lui
Eminescu se impune, după cum susţine exegetul, în
condiţiile în care opera şi viaţa lui trebuie plasate
„între sacrificare şi sanctificare”, „survolând
pletora sufocantă de texte acumulate în timp,
alimentată şi de o eminescologie harnică,
superficială, exaltată” . Adrian Dinu Rachieru
vorbeşte despre o „revizitare” a lui Eminescu,
despre o perspectivă clară, eliberată de clişee
şi de
prejudecăţi, din care trebuie să se ridice un scriitor
viu, actual. În acest context, exegetul se întreabă, pe
bună dreptate, dacă Eminescu mai interesează întro
societate „mediatică-spectaculară”, dacă el mai
constituie un reper în lectura generaţiilor prezente.
Vă puteţi întreba pe bună dreptate ce s-ar mai
putea scrie despre Eminescu într-o perioadă în care
gurile rele vorbesc tot mai mult despre un apus al
eminescologiei, într-o epocă în care a discuta în
termeni laudativi despre poetul naţional al
românilor trece tot mai des drept un act iritant Pe
de altă parte, de ce ar mai trebui răsfoită încă o carte
despre Eminescu, când există sute de exegeze
Răspunsul îl găsim în cartea lui Adrian Dinu
Rachieru care, în argumentul volumului, intitulat
sugestiv Con-vieţuirea cu Eminescu,
precizează că
lucrarea a luat naştere din nevoia de a depăşi „ideea
că Emineascu, fixat în centralitatea canonului
românesc, a murit înainte de a şti că este
Eminescu...”. Cele şapte capitole ale volumului se
conturează în jurul acestei idei, iar titlurile
secvenţelor sunt sugestive („Problema Eminescu”
- un război imagologic,
Anii formaţiei: despre
63

eminesciana
amprenta bucovineană,
Despre ”reacţionarismul”
eminescian, Eminescu şi teza „formelor goale” ,
Chestiunea basarabeană,
Romanul epistolar (O
iubire de altădată şi rostul „femeii române”) ,
Eminescu şi canonul literar românesc şi
Eminescianism şi eminescologie), cititorul fiind
invitat să descopere un altfel de Eminescu.
„Departe de a fi un autor expirat,
continuă Adrian
Dinu Rachieru, însoţit în posteritate de o
complezenţă dulceagă, Eminescu nu ar trebui să
trezească probleme canonice. Chiar dacă
eminescologia, adunând o uriaşă bibliotecă critică
acuză impasul exegetic”. Tocmai acest impas al
criticii este depăşit în cartea lui Adrian Dinu
Rachieru care reevaluează textele eminesciene,
neuitând însă să
f a c ă a p e l l a
numeroasele scrieri
critice apărute în
acest domeniu.
A u t o r u l
încearcă în paginile
v o l u m u l u i s ă
rezolve o serie
dintre controversele
stârnite de-a lungul
timpului pentru că,
aşa cum însuşi o
afirmă în debutul
studiului, „ un nou
Eminescu nu se
poate dispensa de
astfel de analize şi
c o n t r o v e r s e ” .
A d r i a n D i n u
Rachieru îşi justifică demersul şi prin aşa-numita
„ golire de zeitate”
pe care o practică majoritatea
condeierilor interesaţi de Eminescu în ultimii ani,
act sinonim, în viziunea sa, cu demitizarea şi cu
îndepărtarea de text. „Prejudecata că orice a scris
Eminescu ar fi inatacabil a paralizat multe decenii
spiritul critic. Acum, voci tinere sau mai puţin
tinere, scrie Adrian Dinu Rachieru în cartea sa, în
numele demitizării, se dedau la violenţe nihiliste
considerând că poetul trebuie să suporte «rigorile
democraţiei». [...] Bineînţeles, nu de sanctificare şi
imobilism avem nevoie. Dar, observăm cu regret,
demitizarea funcţionează şi ea ca un nou mit!”.
Pas cu pas, Adrian Dinu Rachieru parcurge
întreg traseul dezvoltării complexe a lui Mihai
Eminescu, analizându-i atent preocupările,
reacţiile din presa vremii, atitudinile în funcţie de
anumite evenimente, neuitând însă să se raporteze
mereu la ceea ce au publicat alţi eminescologi
despre subiectele abordate. Și asta pentru că, se
pare că Adrian Dinu Rachieru nu doreşte să şteargă
cu buretele ceea ce s-a scris până la el în acest
domeniu, ci dimpotrivă, în numele actului critic
autentic, îşi impune să reevalueze vechi opinii, să
scoată la suprafaţă arii insuficient sondate. Autorul
î şi justifică demersul şi prin faptul că, în acest
moment, poetul naţional al românilor riscă să fie
situat la două extreme deosebit de periculoase:
„Supuse devenirii, opera şi cultul eminescian,
iscând exaltări şi iritări, rămân la mâna urmaşilor.
Î n t r e b a r e a e
limpede: ce facem
cu / din Eminescu
A c c e p t ă m ,
împăcaţi cu ideea,
u n E m i n e s c u
i s t o v i t ş i o
e m i n e s c o l o g i e
b l a z a t ă ,
neputincioasă, în
r e t r a g e r e
muzeistică ”.
Descoperim în
volumul lui Adrian
Dinu Rachieru un
Eminescu actual,
raportat atât la
contemporanii săi,
cât şi la vocile
e x e g e ţ i l o r
ultimelor decenii, justificându-se astfel ieşirea din
aşa-zisul impas al eminescologiei. Mai mult,
exegetul demonstrează că Mihai Eminescu nu
poate fi citit şi înţeles în afara sa sau ignorând
contextul istoric şi literar în care s-a dezvoltat.
Conştient de deserviciul pe care l-au făcut literaturii
române atât detractorii lui Eminescu, cât şi aceia
care l-au lăudat exagerat, Adrian Dinu Rachieru
priveşte fenomenul echilibrat, nepărtinitor, crezând
asemenea lui Nietzche că „un popor se defineşte nu
atât prin oamenii săi mari cât, mai ales prin felul în
care îi recunoaşte
şi îi cinsteşte”.
Şi a-l privi pe
Mihai Eminescu lucid, dintr-o perspectivă nouă,
este, de fapt, cel mai mare serviciu pe care ni-l
putem face în momentul de faţă.
64

lirice
Adrian
DINIŞ
Poemul
de dragoste
am vrut să salvez cerul
în fiecare dimineaţă
avea gâtul tăiat
e vina mea că
nu m-a lătrat niciun câine
şi nu te gândeşti la mine
nici ura n-am meritat-o
atunci
O lumânare pe apă
uiţi apa la baie deschisă
uiţi că trebuie să iubeşti la rândul tău
şi deodată cineva moare din cauză că uiţi
aragazul deschis
dragostea mea a uitat
venele deschise
dragostea mea mi-a croşetat din vene
un pulovăr de sânge
pe care-pe port toată viaţa
dedesubt
pulovărul ei ţine de cald
şi de frig şi de carne
pulovărul ei de sânge
e atât de frumos încât nimeni
nu-şi dă seama că e un pulovăr de sânge
aşa că nimeni nu priveşte îngrozit spre mine
când rămân doar în pulovărul ei de sânge
că port un pulovăr de sânge
minunaţi de frumuseţea lui
mă întreabă de unde am pulovărul ăsta
vrem şi noi unul
sau măcar împrumută-ni-l
dar eu am grijă ca nimeni
să nu pună mâna pe sângele ei
şi ce altceva iarna asta
niciun colindător nu mi-a bătut la uşă
şi niciun fulg nu m-a atins
am vrut să ningă şi n-a nins
când a început a nins f ără oprire
şi am vrut să se oprească
ninsoarea
am vrut să se oprească
sângerarea
şi în fiecare seară
trebuia să îmi câştig somnul
numărând seringi şi înţepături
pe piele ningea cu toată cocaina din lume
dar trebuia să îmi câştig somnul
şi dimineaţa soarele cu dinţi
îmi zâmbea cu dantura spartă
şi eu am întrebat că cine
i-a tăiat gâtul cerului
şi soarele mi-a spus că pot să-l torturez iar
toată ziua că eu i-am tăiat gâtul cerului
Georgiana, îţi pun lumânări
la vii în speranţa că poate
o să-mi pui şi tu una acolo
la morţi şi tot mă voi bucura
Georgiana, e ceva timp
de când ţi-am jurat ură eternă
până când moartea ne va despărţi
dar a făcut-o deja Despina
care e mult mai frumoasă
decât moartea
Despina, nu ştiu câţi păianjeni
sau cât de veninoşi
au ţesut rochia ta de mireasă
şi ne-au cununat în ură eternă
ştiu doar că
de pe una din cele şapte coline ale Iaşiului
pot vedea ca de pe lună Zidul Chinezesc
sau măcar New York
oraşul care nu doarme niciodată
aproape la fel ca mine
oraşul luminilor
ştiu că tu eşti undeva acolo
o lumină aprinsă
pe care mă duci s-o văd
în fiecare seară
o lumânare pe apă
pe lângă care vântul îşi ţine palmele în jur
cu grijă să n-o stingă
65

chipuri şi privelişti
Dincolo de criza finală a comunismului, ba
poate chiar şi din pricina asta!, pentru mine anii
optzeci au însemnat în bună parte „luna de vacanţă”
de la 2 Mai, celebra „staţiune” a nudiştilor moşteniţi
de mişcarea hippy – într-un moment în care pînă şi
pe Coasta deAzur nudismul era interzis, cum putem
vedea într-un film cu Louis de Funes! – de pe
„litoralul însorit al Mării Negre”, după sloganul de
marketing al epocii de aur. Da, o lună pe an scăpam
parcă de sistem, de regim, de Ceauşescu şi de tot
neamul lui. Stăteam, în fiecare vară, la o bravă
familie de tătari, Soium după cîte îmi aduc aminte,
undeva în apropierea şoselei care tăia satul dinspre
Mangalia spre Vama Veche şi Bulgaria vecină şi
prietenă. Şi, cum îmi aduc aminte, Nicu Vladimir
stătea într-o zonă din care în mod inevitabil drumul
său pe plajă trecea pe strada mea. Aşa că îl vedeam
aproape zilnic trecînd prin faţa porţii, înalt, parcă
nesfîrşit, cu pletele lungi legate peste frunte cu o
bandana, mereu cu bocanci militari, insulated,
pentru armata americană, în picioare. Uneori, avea
şi chitara legată la spate, însă mereu mergea mînă în
mînă cu o femeie foarte frumoasă, despre care tîrziu,
abia după moartea sa, cînd avea să devină soţia altui
mort drag, Florian Pittiş, aveam să aflu că-i era în
fapt soţie. Nu pot spune că ne-am cunoscut în sensul
adevărat al cuvîntului, am mai schimbat cîte o
vorbă, trecîndu-ne, seara, cîte o sticlă de votcă din
mînă în mînă, sau aprinzîndu-ne ţigara unul de la
celălalt, dar pot spune că l-am ascultat, că am vibrat
de zeci de ori, poate de sute, de-a lungul unui
aproape deceniu, la vocea sa şi la sunetul chitarei
sale. L-am ascultat seara pe plajă, în grup cu alte zeci
de tineri – şi mai puţin tineri! – din toată ţara – din
Suceava în Focşani şi de la Cluj la Bucureşti –, ba
chiar şi din alte ţări şi nu doar din ţările „frăţeşti”, ci
şi din cele capitaliste. Apoi, ne-am pierdut din
vedere. Abia recent am aflat că reuşise să emigreze
în 1989 în Statele Unite, dar că, după Revoluţie,
crezînd că locul său este aici s-a întors grabnic,
lăsînd fericitaAmerică în legea ei!
66
Nicu Vladimir,
portret în picioare
Liviu
ANTONESEI
S-a întors, dar nu cred că am ştiut să-l primim!
Aşa cum nu reuşise să editeze vreun disc înainte de
plecare, n-a reuşit nici la întoarcere. Deşi, odată ce
s-a întors ca să ajute la schimbarea lucrurilor aici, a
susţinut cîteva concerte, a cîntat chiar şi în Piaţa
Universităţii. Ciudat, de tot ciudat! Acest poet
remarcabil n-a reuşit să publice în timpul vieţii
măcar o plachetă. Acest muzician uriaş, cu o voce
virilă şi tristă ce mi-o evocă, fără să fie identică, pe
cea a lui Jim Morrison, nu a reuşit să scoată nici
măcar un disc clasic, un CD, sau măcar o casetă
înregistrată profesionist, în studio, pentru că unele
casete-pirat, înregistrate la concertele sau cîntările
pentru prieteni, au mai circulat. Există numai şapte
piese înregistrate cît de cît profesional, în
Germania, acasă la Nicu Covaci, şeful Phoenix-lui,
care îl preţuia enorm, în anii nouăzeci. Pe la
mijlocul toamnei, am avut însă ocazia să constat că,
măcar într-o mică parte, această nedreptate
absolută a fost cumva reparată. Un tînăr şi talentat
muzician şi poet originar din Timişoara, Daniel-
Silvian Petre, a avut iniţiativa înfiinţării unei
edituri, dacă nu exclusiv, măcar prioritar dedicată
editării lui Nicu Vladimir! Colegul de generaţie şi
prietenul Mircea Mihăieş a avut ideea să ne pună în
legătură, aşa că l-am invitat urgent pe Daniel Petre
la Iaşi, să lansăm volumul şi CD-ul cu piesele
înregistrate la Nicu Covaci într-o ediţie a Serilor
Timpul. Am fost bulversat să constat că sala în care
ne desfăşurăm „serile” de obicei este neîncăpătoare
pentru cei care voiau să participe la eveniment. Ca
de obicei, cei mai mulţi erau tineri şi chiar
adolescenţi, care nu ştiu de unde auziseră de Nicu.
Sala e confortabilă pentru 80 – 90 de persoane,
atunci au fost în jur de 120, aşa că, deşi am mai adus
scaune, o parte tot au stat aşezaţi pe scări ori au stat
pur şi simplu în picioare. Dar niciodată, se pare,
cînd e vorba de Nicu Vladimir, nu poate ieşi totul
perfect. Am lansat cartea, însă CD-ul l-am audiat,
ca să spun aşa, în „cruntă ilegalitate”! Din cauza nu
ştiu cărei greve de la finanţe, editorul n-a putut
procura timbrele de copyright, aşa că n-am putut
pune CD-ul în vînzare! Editorul l-ar fi dat şi gratis,
dar nu avea voie!
Volumul, ce poartă numele unuia din cîntecele
lui Nicu, Lucrătorul ostenit, cuprinde poeziipoezii
şi poezii-cîntece, e editat excelent şi ilustrat
cu superbele desene ale autorului, cu cîteva din
puţinele fotografii rămase în urma sa şi cu partituri
manuscrise. O carte foarte frumoasă pentru o
poezie foarte frumoasă şi o muzică minunată,
pentru care Daniel Petre, Emil Kindlein, partenerul

de muzică şi aventuri editoriale al acestuia şi d-na
Anda Niculina Pittiş, care a pus arhiva lui Nicu la
dispoziţia editorilor, merită toate mulţumirile şi
laudele noastre. Sperînd că nu abuzez de spaţiul
revistei, aş vrea să citez în întregime poezia Rock
generation, care deschide volumul: „dar doamne
aceşti oameni tineri/ generaţia mea/ căutîndu-şi/
printre nervii spintecaţi/ căutîndu-şi, căutîndu-şi/
înnebunitor/ libertatea/ oameni tineri/ gata să
explodeze în cîntec/ de moarte durere bucurie de
luptă/ căutîndu-şi sfîşietor locul/ apucînd cîte un
capăt de drum/ înfăşuraţi cu funia/ autostrăzii/
sugrumaţi în fum/ sub spaima poruncii că totul/
Premiile
Fundaţiei Culturale a Bucovinei
Juriul celei de-a XVI-a ediţii a Premiilor Fundaţiei
Culturale a Bucovinei, alcătuit din: Dumitru Cucu –
preşedinte, Mihai Iacobescu, Constantin Arcu,
Ion
Cozmei, Dumitru Teodorescu, Vasile Păvăleanu,
Alis Niculică – membri, analizând valoarea operelor
depuse de autori, precum şi memoriile de activitate
predate de artişti, pentru activitatea de creaţie din anul
2009, a decis acordarea următoarelor premii:
Premiul de excelenţă
Nicolae Cârlan, critic şi istoric literar, pentru
modul în care a ştiut să se dăruiască vieţii culturale a
Bucovinei, organizând de la zero importante case
memoriale din judeţul Suceava şi făcând din
recuperarea memoriei iluştrilor dispăruţi, Nicolae
Labiş, Eusebiu Camilar şi Ion Luca, un adevărat crez.
Premiul pentru poezie
Mihaela Herghiligiu – pentru volumul Oraş în
levitaţie. Iaşi, Editura Timpul, 2009
Premiul pentru lingvistică
Gina Măciucă – pentru volumul Aventură
semantică în trei limbi. Iaşi, Editura Junimea, 2009
Premiul pentru carte pentru copii
Gheorghe Vicol – pentru volumul Pe prispă cu
greierii. Poezii pentru copii. Suceava, Biblioteca
Bucovinei „I. G. Sbiera”, 2009
Premiul pentru traduceri
Tudor Andrieş (Cernăuţi, Ucraina)– pentru
varianta în limba ucraineană a volumului scris de
Doina Cernica: Fetiţa şi broasca ţestoasă/
Divcinka i
Cerepaha. Suceava, Editura Muşatinii, 2009
Premiul pentru istoria Bucovinei
Bogdan-Petru Niculică – pentru volumul Din
istoricul preocupărilor arheologice în Bucovina.
Societatea Arheologică Română. Suceava, Editura
Universităţii, 2009
totul acum/ între coline silnic purtate din/ rouă-n
cenuşă/ înnodaţi într-un ţipăt rîvnind să fie/ cunună/
înţepenit în coaste/ în ochiul ce-atîrnă/ de viaţa
sluţită-a neviaţă de-a/ valma/ sub goană de-a
valma/ sub moarte de-a valma/ irosindu-se,
irosindu-se niciodată/ pe deplin irosiţi/ cu toată
oboseala purtată din/ cei petrecuţi/ cu toată
oboseala purtată din/ cei petrecuţi/ în privirile fripte
răstignite pe/ mielul răpus/ aceşti oameni tineri/
generaţia mea”. Da, e şi generaţia mea, în fond Nicu
Vladimir era născut cu doar trei ani înainte de
sosirea mea în această lume!
Premiul pentru istoria Bisericii Ortodoxe din
Bucovina
Constantin Hrehor – pentru volumul Silvestru
Morariu Andrievici. Iaşi, Editura Timpul, 2009
Ioan Paul Valenciuc – pentru lucrarea
Contribuţia bucovineană la sfinţirea Sfântului şi
Marelui Mir în Biserica Ortodoxă Română, 25 martie
1882. Rădăuţi, Editura Septentrion, 2009
Premiul pentru carte monografică
Ion Mareş – pentru Biserica Sfântul Gheorghe
(Mirăuţi) din Suceava – prima catedrală mitropolitană
a Moldovei. Suceava, Editura Universităţii, 2009
Premiul pentru cerce tarea tradiţiilor, obiceiurilor
şi folclorului din Bucovina
Mihai Camilar – pentru volumul Răboj şi pecete
magică. Un calendar popular bucovinean . Suceava, 2009
Premiul pentru Istoria Românilor
Gheorghe-Gabriel Cărăbuş – pentru volumul
Separatismul în Moldova: ideologie şi acţiune (1856-
1866) . Iaşi, Editura Universitas XXI, 2009
Premiul pentru patrimoniu cultural
Ioan Ieţcu – pentru lucrarea Cristale de Bucovina.
Suceava, Editura Muşatinii, 2009
George Timu – pentru volumul Nostalgii
feroviare. Botoşani, EdituraAxa
Premiul pentru ediţii îngrijite
Ion Beldeanu – pentru volumul Autografe pentru
„Bucovina literară” . Suceava, Editura Muşatinii, 2009
Vasile I. Schipor – pentru volumul Filimon Rusu:
Amintiri. Oameni şi locuri din Ţara Fagilor.
Bucureşti, EdituraAcademiei Române, 2009.
Premiul pentru editare volume
Elena Ienache – pentru volumul: Ilie Dugan-
Opaiţ: Familia Dugan din Cireş-Opaiţeni. Rădăuţi,
Editura Septentrion, 2009.
Premiul pentru artă fotografică
Ştefan Petrescu – pentru volumul România, o
perspectivă aeriană. Bucureşti, Editura Uranus
Premiul pentru artă plastică
Lucia Puşcaşu – pentru creaţia etalată pe simeze
în anul 2009
67

eseu
Formularea lapidar-apodictică din titlul de mai
sus s-ar putea să contrarieze. Interogativexclamativ
oricine ar fi în drept să ricaneze: A spus
cineva că Vintilă Horia nu este scriitor român!
Când s-a stârnit un adevărat scandal politicliterar
cu prilejul acordării premiului Goncourt în
anul 1960 prea puţin cunoscu-tului ţăran de la
Dunăre, reacţia a fost întreţinută, dacă nu chiar
provocată, de autorităţile româneşti faţă de un
scriitor român care nu numai că provenea din
România dar şi care continua să se raporteze prin
opera lui pe mai departe la ţara de origine şi la
condiţia celui căruia i s-a impus exilul ca singura
posibilitate de supravieţuire.
Răspicat n-a spus nimeni că Vintilă Horia nu e
un scriitor român, lăsându-se câteodată, eventual,
să se înţeleagă că totuşi lucrurile cam aşa ar sta, de
vreme ce opera majoră nu şi-a scris-o în limba
română. Istoriile şi studiile literare serioase au tot
amânat o luare de poziţie fermă. Motivele pentru
care de opera lui Vintilă Horia critica literară
românească nu se preocupă (prea ocupă) ar putea fi
cel puţin trei:
1. fiindcă este un scriitor fără valoare
semnificativă;
2. chiar dacă ar fi vorba de o relativă valoare
artistică a lucrărilor sale, autorul este irecuperabil
din pricina ideilor reacţionare pe care le-a susţinut
şi
3. popularitatea şi-a câştigat-o prin opere literare
scrise în limba franceză.
O revenire asupra acestor „puncte de vedere” se
impune numaidecât. Deci:
1. Vintilă Horia şi-a început afirmarea ca scriitor
în ţara lui natală, înspre sfârşitul perioadei
interbelice şi în primii ani ai celui de-al doilea
război mondial. Semnificative sunt colaborările
sale din revista „Gândirea” şi apoi la publicaţia
„Meşterul Manole”.Aceştia sunt şi anii când îi apar
primele culegeri de versuri: Procesiuni (1937),
68
Vintilă Horia,
scriitor român
George
BODEA
Cartea de duhuri
(1939) şi Cartea
omului singur
(1941). În anul
1942 publică, tot
în limba română,
romanul Acolo şi
stelele ard. Prin
plecarea din ţară,
în anul 1940 fiind
numit ataşat de
presă la Roma, se
vede că nu se
p i e r d u s e ş i
legătura lui cu
fenomenul literar
românesc. Poezia
sa este a unui
tradiţionalist cultivat care îşi însuşise nu numai
modelele consacrate ci şi lecţia modernismului,
evitând însă excesele acestei direcţii. Natura,
credinţa creştină, tradiţia folclorică, iubirea sunt
temele sale predilecte. O constantă raportare la
ideal îi animă fiinţa ca în această adevărată artă
poetică dintr-o patetică rugăciune:
„ Nu vezi! Sunt singur şi prea greu mi-e scrisul
De-a nu Te fi-ntîlnit în nici o cale.
Dă-mi semn să-nchin Minunăţiei Tale
Condeiul greu, poemele şi visul.”
( Închinare)
Pentru scrierile sale de început, Vintilă Horia a
fost apreciat la adevărata lor valoare şi încurajat
îndeosebi de Nichifor Crainic în perioada
colaborării cu revista „Gândirea”. Cât priveşte
scrisul în limba română, e de observat că scriitorul a
continuat să-l practice, în mod exclusiv, după
propria-i mărturisire, toată viaţa, poezia neputând-o
concepe în ceea ce îl privea decât în limba maternă,
şansă unică pentru cel exilat de a menţine viu
contactul cu patria şi divinitatea.
Este adevărat că deplina recunoaştere a valorii
literare a operei acestui scriitor s-a produs abia
după publicarea scrierilor sale, începând cu
Dumnezeu s-a născut în exil, în limba franceză.
Romanul a stârnit un interes deosebit în mediile
culturale occidentale, îndeosebi franceze. Daniel-
Rops, membru al Academiei Franceze, în postfaţa
ce însoţeşte şi ediţia românească (Editura Europa,
Craiova, 1991) a romanului premiat în 1960,

afirmă: „ Dintotdeauna există o bucurie şi o emoţie
când distingi semnalul unui talent, când vezi că
apare în faţa ta un autentic scriitor […] Calitatea-i
evidentă, această realitate misterioasă este chiar
darul zămislit din suflet şi stil, din gândire şi formă.
Deci o bucurie.”
2. Atunci când s-a apropiat momentul când
scriitorului urma să-i fie decernat premiul
Goncourt, brusc apele au fost tulburate punându-se
în discuţie opţiunile politice ale acestuia,
„colaborarea” lui cu mişcarea legionară, ideile
exprimate în diferite articole din tinereţe,
interpretate după bunul plac al celor interesaţi să-l
defăimeze pe cel ce îndrăznea să iasă din serie.
Campania de presă împotriva lui Vintilă Horia
începuse după ce scriitorul, aflat pe atunci în pragul
unei promiţătoare cariere diplomatice, hotărâse să
nu se întoarcă în ţara aflată în prag de sovietizare.
A trecut aproape un deceniu de când un lucru
deosebit pentru reabilitarea imaginii scriitorului l-a
făcut un redactor curajos al Televiziunii Române
realizând un film documentar şi o carte incitantă:
Marilena Rotaru, cu Întoarcerea lui Vintilă Horia,
Bucureşti, Ideea, 2002. Între altele, întâlnim aici
limpede şi ferm exprimat punctul de vedere al
autorului însuşi care dovedeşte absurditatea
învinuirii de a fi fost legionar,
probând că, dimpotrivă, el a avut de
suferit în perioada când legionarii
au guvernat ţara, fiind în acea
vreme revocat de către Garda de
Fier, din funcţia de ataşat de presă la
Roma. Tot din această carte rezultă
că în câteva rânduri scriitorul s-a
gândit să-şi revadă patria îndeosebi
după decembrie 1989, dar de
fiecare dată erau repuse în discuţie
aceleaşi mai vechi imputări, încât
hotărârea lui sfârşea prin a rămâne
pe mai departe doar un vis frumos.
Am putea afirma că „întoarcerea
lui Vintilă Horia” în ţară s-a produs,
în cele din urmă, doar prin opera lui.
Am avut prilejul să ne bucurăm şi,
în acelaşi timp, să ne întristăm, când editura cu
numele sonor „Europa” din Craiova a publicat în
anul 1991, cu un an înainte de moartea scriitorului,
romanul Dumnezeu s-a născut în exil şi, în acelaşi
an, romanul Cavalerul resemnării, pentru ca, la
aceeaşi editură, în 1993, să apară postum volumul
ultim al trilogiei sub titlul Salvarea de ostrogoţi,
corespunzător titlului original Persécutez Boèce.
Dacă a fost vorba şi de întristare, ea este pricinuită
de aspectul grafic al cărţilor la care m-am referit,
editate în România noastră cea ori prea delăsătoare,
ori prea grăbită. Stingheresc atât calitatea
deplorabilă a hârtiei, cât şi, mai bine spus
îndeosebi, greşelile de tipar copleşitor de
numeroase. Am putea crede din nou că scriitorul a
fost urmărit de neşansa de a se întâlni cum se cuvine
cu propria lui ţară.
Şiragul surprizelor supărătoare legate de
destinul „mioritic” al lui Vintilă Horia mai are însă
un adaos recent: în Istoria critică a literaturii
române, Nicolae Manolescu pomeneşte numele
său doar de două ori şi în treacăt. Realizând
aprecieri la adresa unei lucrări a criticului literar
bănăţean Cornel Ungureanu, Nicolae Manolescu
afirmă: „Originală este ideea că exilaţii sunt în fond
perdanţii războiului. În subtext apare deja şi ideea
principală din celălalt mare capitol şi anume că
înfrângerea lor n-are legătură cu legionarismul de
dinainte (nici la Eliade, nici la Cioran, nici la Vintilă
Horia, nici la C. V. Gheorghiu), ci cu mâna lungă a
securităţii, de fapt, e vorba de Comintern 1.” (p.
2284)
Motto-ul capitolului Contemporanii din Istoria
critică a literaturii
române sună ca o ironie:
„ Posteritatea nu se înşală
niciodată în omisiunile ei,
dar nu consacră niciodată
f a l s e v a l o r i . ” ( A l .
Paleologu)
Or fi rezervele faţă de
Vintilă Horia generate de
atitudinile şi ideile
exprimate în perioada de
deplină maturitate a vieţii
şi creaţiei sale, atât în
lucrările teoretice, dar mai
cu seamă în cele literare
La toate acestea e mereu
prezentă în prim-plan
a f i r m a r e a u n e i
perspective româneşti asupra istoriei. Când Vintilă
Horia se preocupă de aspecte ce privesc evoluţia
culturii române şi a filosofiei româneşti raportate la
„marile curente ale gândirii contemporane”, atrag
atenţia unele aprecieri care ar putea fi considerate
prea subiective, de pildă atunci când se face elogiul
fostei etape interbelice „când poporul român şi-a
Vintila Horia în camera de lucru
eseu
69

eseu
recăpătat fizionomia caracteristică şi un fel unitar
de a privi realităţile spirituale şi politice,
superioare tuturor popoarelor Europei centrale şi
orientale.”
Constantă a rămas la Vintilă Horia atitudinea
admirativă faţă de intelectuali importanţi ai
interbelicului românesc, între care destul de
numeroşi sunt cei care au avut opţiuni de dreapta
(extremă). Printre ei, Nae Ionescu şi Petre Ţuţea.
Interesante observaţii realizează în legătură cu
aceste aspecte Isabele Vasiliu-Şcraba în articolul Vintilă
Horia – istoric al filosofiei româneşti , publicat în
revista „Poesis” din Satu Mare (an XXI, nr. 9-10 / 2010,
p. 50-54).
Cât priveşte „ideologia” operei literare a acestui
mare scriitor, ea ar avea nevoie de o analiză aprofundată
şi nu este acesta obiectul rândurilor de faţă.
3. Şi, în sfârşit, al treilea motiv, care ar putea fi
oricând şi primul, al neglijării lui Vintilă Horia:
limba în care şi-a împlinit vocaţia scriitoricească.
Nu am consultat o istorie a literaturii irlandeze,
dar ceva îmi spune că nu mi-ar fi dat să întâlnesc
vreuna în care să nu fie pomeniţi la loc de cinste
James Joyce şi Samuel Beckett, deşi primul a scris
în limba engleză, inclusiv „amintirile din Dublin”,
iar celălalt,
în engleză şi franceză. Dar avem în
literatura română numeroşi scriitori care au folosit
îndeosebi franceza pentru a se exprima cât se poate
de… româneşte. Dintre aceştia, unii au făcut-o doar
o vreme (Alecsandri,
Macedonski), alţii au
perseverat ajungând să performeze; printre aceştia
şi Vintilă Horia. Tratamentul aplicat acestor
scriitori este deosebit de la o istorie literară la alta.
Un caz interesant este cel al lui Alecu Russo, ale
cărui lucrări mai importante au fost scrise mai întâi
în limba franceză, fiind apoi traduse, multe cu
ajutorul unor prieteni, în limba română, ba încă
rămânând nu tocmai tranşată problema paternităţii
poemului Cântarea României. Sărind peste un
veac, pe Eugen Ionesco îl vom găsi în istoriile
literare importante, deşi n-a scris în limba română
decît un volumaş de poezii naive şi un fel de eseu
turbulent. Un alt „caz” semnificativ este acela al lui
Tristan Tzara care, ca poet scriind în limba română,
rămâne mai degrabă un epigon simbolist. Va fi
„important” după 1916 când va începe să scrie în
limba franceză şi va întemeia dadaismul. Sunt şi ale
nume care nu lipsesc din istoriile noastre literare, în
timp ce rezervele faţă de Vintilă Horia se manifestă
în continuare.
Printre studiile care, fără a fi prea vaste, mi s-au
părut aplicate la realitatea textelor acestui
romancier român de limbă franceză, se numără cele
semnate de profesoara Monica Nedelcu de la
Universitatea Complutense din Madrid, oraş în
care a profesat multă vreme şi Vintilă Horia. Primul
studiu glosează în legătură cu romanul Dumnezeu
s-a născut în exil, iar al doilea analizează
simbolistica densă din Cavalerul resemnării.
Dar surpriza cea mai mare mi-a produs-o
remarcabila intuiţie a unui cititor pasionat, bun
prieten al lui Vintilă Horia, fost diplomat, care a
cunoscut şi el tragedia exilului după ce o vreme a
fost persecutat de „ostrogoţii” din România,
Camilian Demetrescu. Textul scrisorii sale către
autorul romanului Persécutez Boèce (tradus în
română Salvarea de ostrogoţi) a fost reprodus în
cartea Marilenei Rotaru, Întoarcerea lui Vintilă
Horia, 2002.Aici se atrage atenţia asupra identităţii
profund româneşti a scriitorului pe care tocmai îl
citise, cu admiraţie, dar mai ales cu o capacitate de
înţelegere exemplară, Camilian Demetrescu: „ Deşi
a apărut în limba franceză, această carte
[ Persécutez Boèce]
aparţine literaturii române
[…] Pentru mine e un exemplu admirabil de limbă
românească… scrisă în franceză. Am citit-o a doua
oară traducând: de sub coaja cuvintelor galice
ieşea la iveală miezul unui lexic român de o
surprinzătoare simplitate şi frumuseţe.”
Faţă de asemenea aprecieri pertinente, critica
literară românească a rămas în continuare datoare,
luând în serios doar fâlfâitul de aripă din prima
parte a cugetării lui Alexandru Paleologu:
„ Posteritatea nu se înşală niciodată…”
Din păcate, acest „niciodată” se repetă de prea
multe ori…
Societatea Scriitorilor Bucovineni şi-a lansat site-tul
www.ssb.uv.ro. Membrii S.S.B. care nu au trimis CV-ul
sunt invitaţi să-l trimită la adresa de e-mail
cosar@
hotmail.com. Fişa personală va cuprinde
următoarele informaţii: data şi locul naşterii; adresa de
domiciliu; număr de telefon; adresă de e-mail; studii;
ocupaţia actuală; data şi locul (publicaţia/ editura)
debutului (publicistic/ în volum), cărţi publicate; premii;
filiala U.S.R. de care aparţine (acolo unde este cazul);
societăţi/ asociaţii (profesionale, ştiinţifice) din care face
parte. Fişa va fi însoţită de o fotografie în format
electronic. Adăugăm rugămintea ca textele să fie culese
cu semne diacritice. ( L.D.C. )
70

eseu
Un negustor de
mascarale
Ion
PECIE
(Phallusiada - Cântul III)
Ne-am mai ocupat de Povestea poveştilor a
lui Creangă şi o vom mai face până când
năzdrăvana poveste îşi va arăta adevărata faţă sub
multiplele ei măşti. Pentru că este un text proteic şi
extrem de alunecos la lectură, motiv pentru care
i-am dat acest titlu general cu certă rezonanţă
epopeică: Falusiada.
După Nică a lui Ştefan a Petrei, precocele
vânzător de pupeze în iarmaroc, anonimul din
Povestea poveştilor este cel mai bizar negustor din
istoria negoţului românesc. Una a semănat şi alta,
altele au ieşit din brazda binecuvântată, şi acum
priveşte holbat la tarlaua necomestibilă, incapabil
de reacţie interpretativă în faţa ogorului intens
textualizat. Îl aşteaptă mizeria, spaimele de tot felul
într-o lume secătuită fizic şi moral unde pândeşte
Foamea, figurată ca un monstru vorace. Afişând
stupefacţia, elaborează un potop de înjurături. Şi
deodată primeşte semn. Prin ţarină trece de astă
dată un potâng de babă, care se arată mai întâi
indignată de limbajul necuviincios al „nepotului”;
apoi uimită, scuturată de nostalgii, îşi pune mâinile
în cap de ce vede...”pule şi iar pule, belite şi
răzbelite în toate părţile”. După vestea cea rea a
călătorilor Iisus şi Petre, vine vestea cea bună: „Ia
las', nepoate, zise baba uitându-se cu jale la
pule...De unde ştii c-aista nu-i un noroc de la
Dumnezeu pentru dumneata”. Graţia divină ia
forme capricioase. Bătrâna omniscientă şi
omnipăţită, specializată în tălmăciri de hierofanii, îi
schimbă statutul social făcând dintr-un agricultor
ajuns la ananghie un târgoveţ călare pe nevoie –
expresie a salvării în plan social pentru eroii lui
Creangă. Era la fel de disperat şi în criză de idei
precum crăişorul din Povestea lui Harap-Alb
căruia sfânta travestită în cerşetoare îi arată calea
norocirii. Şi aici în Povestea poveştilor bătrâna e
plătită ca orice magistru care, în actul iniţierii, îl
învaţă pe novice să prefacă nenorocul în noroc.
Ceea ce era să-l piardă – recolta nebună de
mătărângi – îi va aduce salvarea. Umila lui condiţie
de mojic păgubos se schimbă la iarmaroc, topos al
întâmplărilor spectaculoase, de unde ori pleci falit,
precum Dănilă Prepeleac, ori bogat, cum se va
întâmpla cu ţăranul, ori ruşinat, cum va păţi
înaintemergătorul său, Nică, vânzătorul de pupeze.
Sancţionat odată pentru cuvântul rostit de faţă cu
sfinţii pelerini, ţăranul nu se mai sperie de cuvântul
rodit.
Sosit în iarmaroc, îşi strigă produsele fără
înconjur: „Şi cum ajunge la târg, nici tu una, nici tu
două, odată începe a striga, cât îl lua gura: - Hai la
pule, hai la pule! Pule zdravene şi tari pentru
jupânese mari...”.
Scandalizată de reclama făcută neverosimilului
produs, o cucoană văduvă îl cheamă la ordine.
Scena dialogului dintre ofertant şi clienta lui de lux,
trăitoare în buricul iarmarocului, este magistrală în
jocul deschis, ambiguu, pişicher dintre două
registre ale vorbirii: pe uliţa mare şi pe uliţa mică,
tehnică pe care Creangă o stăpâneşte ca nimeni
altul: „- Dar bine, măi ţărane, ce porcării spui pe
lângă cerdacul meu, că te mănâncă mama dracului!
Acuşi te pun la scară şi-ţi trag o bătae, de te-or duce
cu cerga acasă... înţeles-ai”. Când cuvintele
porceşti ameninţă cu profanarea cerdacului,
negustorul aduce dovada. Scenă autentică de
business acum un veac şi jumătate: „Măi ţărane,
eşti nebun, ori cum eşti, de vorbeşti pleve de faţă cu
mine – Ba ferească Dumnezeu, cinstită cucoană,
vorbesc vorbe sănătoase, săracul de mine! Iacă să
vă aduc una ca s-o vedeţi, dacă nu mă credeţi... 'Tui-aş
praznicul cui le-a plămădit că m-a făcut să intru
în dihonii cu lumea din pricina lor. Încaltea dacă ar
fi de partea femeească, le-aş ţine pentru mine, dar
aşa (...) Şi odată se duce la car şi alege un ştiulete de
puloiu, care era mai mare, şi cu dânsa de-a-dreptul
în casă la cucoană. - Iaca, cucoană, şagă-ţi pare
dumitale asta Vezi acum pe ce s-a dus munculiţa
mea de toată vara Ş-apoi dumneata mă mai înghii
şi cu bătae, că pesemne nu-s eu destul de bătut de
Dumnezeu! 'Tu-i-aş patruzecile cui ştiu eu să-i fut,
că au început a mă lua lumea de nebun...Cucoana
vedea acum că ţăranul are dreptate, şi se face a se
uita într-o parte, dat tot trăgea cu coada ochiului şi
la cinstita pulă din când în când...”. Stăpân pe
71

eseu
situaţie, ţăranul înjură, se lamentează, simulează
umilinţa şi respectul, solicită indirect milostivirea
cucoanei, acuză soarta potrivnică, se preface mai
nervos decât este în realitate pentru a-şi impune
punctul de vedere. Îşi cere şiret iertare pentru
limbajul măscărăgios, fără să-l abandoneze. La
rândul ei, cucoana simulează indiferenţa faţă de
marfa negustorului, acuză lezarea pudoarei dar se
arată, totuşi, curioasă. Curioasă cu indiferenţă.
Impresionată, sensibilizată, persuadată la vederea
probelor irefutabile, cucoana devine conciliantă,
manifestându-şi interesul pentru funcţionarea
strămoşescului obiect erotic crescut pe subiecţi
vegetali. Suntem într-o lume în care domină
anomalia, în care se joacă o comedie slută, smintită
prin cuvinte pocite: „Bată-te focul să te bată, măi
ţărane, că ticălos mai eşti!...Ş-apoi cum s-ar face ca
s-o poată cineva întrebuinţa, când ar vre Nu-i
vorbă, că mie una nu-mi face trebuinţă. Dar tare mă
mier şi eu de aşa comedie!...”.
Galant şi direct interesat de câştig, ţăranul instruit
de babă dezvăluie, la rândul lui, formula magică de
întrebuinţare. Cum funcţionarea este ireproşabilă şi
marfa garantată, se cere un spor de
confidenţialitate. De notat că naratorul oferă detalii
picante, scandaloase, despre proba de lucru, şi o
face în nume propriu, în calitate de martor implicat,
să-i zicem, ţăranul fiind exclus din scenă de
simandicoasa amatoare de blăstămăţii care
debutează cu „zbâc” şi se încheie cu „foflenchiu”,
inspirate interjecţii predicative. Reţinem
deocamdată o frază de rău augur pentru rolul ei în
avalul naraţiunii: „În sfârşit, după ce s-a săturat
cucoana bine, apoi zice încetişor: Ho!ho! haram
nesăţios! Pula atunci pe loc s-a muiet şi foflenchiu!
cade jos...”.
Colocviul pe marginea originii miraculoase a
păpuşoilor arată un negustor stăpân pe situaţie,
protejat de înfăţişarea virilă a păpuşoilor de faţă. Îşi
joacă abia acum rolul de ispititor şi propovăduitor
al lor cu o insistenţă care intrigă.Aconvins cucoana
de eficienţa produsului îmbujorat, îi mai rămâne
misia de a o convinge să le zică pe numele lor
adevărat, îndrăcit. Ceea ce pentru el este extrem de
familiar, pentru ea este nepermis. Pasajul următor
sugerează admirabil această mascată ducere în
ispită în care cucoana mai nu vrea, mai se lasă.
Ogorul fal(n)ic semănat este un text
puternic semantizat care, pentru a fi corect decodat,
72
ar trebui lămurit un lucru: minunea vine din cer sau
din iad Negustorul este cu naraţia iar cucoana cu
interpretarea semnificanţilor: „- Şi cam cum s-a
întâmplat de ai tu blăstămăţii de-aiste, măi ţărane –
Cum să se întâmple, cucoană Ia mai astă
primăvară, sămămând păpuşoi în ţarină, a adus
dracul- că mai bine n-oiu zice – doi oameni peacolo.
Şi unul din ei m-a întrebat: ce seamăn Eu să
nu-mi stăpânesc gura M-a împins păcatul să
răspund în ciudă că pule seamăn, să iertaţi
dumneavoastră! Şi atunci el pocit la gură sau naiba
îl mai ştie cum a fost, a blagoslovit cu amândouă
mâinile spre ogorul meu din treacăt zicând: Pule să
de-a Dumnezeu să se facă. Şi cum vedeţi
dumneavoastră, pule s-au făcut, cinstită cucoană.
Şi iac-aşa m-am făcut şi eu negustoriu de pule, fără
ştirea lui Dumnezeu. Şi pula mea şi trei bani, ş-o
căruţă de jidani, să ierte cinstita faţă a
dumneavoastră.”
Ţăranul seamănă de data asta confuzie:
trimiţătorul celor doi călători în ţarină ar fi fost
chiar dracul; cel cu blagoslovenia a invocat puterea
divină; iar el, ţăranul devine negustoriu „fără ştirea
lui Dumnezeu”. Surprinde încă o dată, ca şi în Ivan
Turbincă, imprudenţa divină care blagosloveşte în
grabă turbinca (Tatăl), sau ogorul cu sămânţă de
vorbe pocite. Obrăznicirea ţăranului ajunge la
culme după ce cucoana se încredinţează de
binefacerile mascaralei,
vorbă care trebuie să
însemne vorbire cu măşti. E o primă izbândă a lui
care, desfăcându-şi marfa, îşi desface simultan
baierele gurii. În acest duel al ipocriţilor, el pretinde
a scoate din gură vorbe de masă (sic!) care pentru ea
nu sunt decât pleve: „Bată-te pustia să te bată, mojic
măscărăgios, că al dracului mai eşti, zise cucoana,
care începuse a se mai deprinde cu vorbe de
masă...Ia ieşi oleacă afară din odaie, ş-apoi te-oiu
chema eu acuşi, că am oleacă de treabă...”.
Tolerarea vorbelor „sănătoase”, „de masă” este mai
mult decât o complicitate suspectă la nivelul
gândului, să zic aşa, chit că ea nu face cât o
convertire la acest tip de limbaj. După proba de
rigoare sau de vigoare dată în intimitatea
cerdacului, cucoana cade în păcat: îşi face (ia) chip
cioplit, se închină lui, este pregătită pentru
desfrânare: „cucoana îndată o rădică cu mare
sfinţenie şi o pupă drept în bot...”. Poruncile 2, 3, 7
sunt încălcate dintr-un foc: idolatrie, închinare la
chipul cioplit, preacurvie. Dar nu pronunţă numele

vulgar (pleavă), apelând mereu la eufemisme,
perifraze şi antifraze: porcării, pleve, blăstămăţii,
scârnăvii, mascarale şi chiar chiţibuşuri. Subiectul
desemnând obiectul este fie inclus, fie subînţeles.
Dar numele lui vechi – exclus. Refuzul de a-i spune
pe nume se vrea un exerciţiu timid de exorcism, un
limbaj de salvare. Pentru ţăran, grija şi chiar graba
de a se descotorosi de dânsele este dublată de
plăcerea irepresibilă de a le cuvânta, de nevoia
grasă de a se elibera zgomotos de obiectul - cuvânt
expus la vânzare.
După ce şi-a convins clienta să cumpere o
mascara în amintirea întâmplării de pomină,
neguţătorul insistă să o audă pronunţându-i răspicat
şi răs-spicat numele de botez pe latinie. Ducerea în
ispită trebuie pregătită simultan la nivelul faptelor
şi la nivelul vorbelor de masă. El o invită la o
comesenie grotescă a cuvântului pe care ea cu
bruma de pudoare rămasă o ocoleşte. Iritată de
insolenţele lui, văduva încearcă o neconvingătoare
punere la punct: „-Dar bine le mai zici pe nume,
mânca-le-ai pe ceea lume! –Apoi dă, cucoană, dacă
aşa le cheamă, cum hastă pulă să le mai zicem”.
Imprecizia comunicării, substitutele îl încurcă pe
neguţător şi de aceea insistă pe denumirea dintâi
dată de moşul Adam pe când umbla gol prin rai fără
pic de ruşine faţă de Eva lui neispitită. Zdumpeşa ei
urmaşă apelează la pronume nehotărâte (una),
personale de politeţe (dânsele) sau la demonstrative
de apropiere, de depărtare sau de identificare (deacelea),
invocând acelaşi scop caritabil - celebrarea
anului cu minunea. [...] „ Şi de-aceea, – hai să-ţi
cumpăr şi eu una, spre aducere aminte de anul când
s-au făcut pe ogoară de cele care spui tu... Că după
mine aista-i semn de belşug. – Pule, vrei să zici
cucoană. – De acelea, mânca-le-ai să le mănânci, că
mult le mai porţi prin gură.” Spre onoarea ei şi spre
salvarea prozei, cucoana eufemizează numele prin
pro-nume, postnume sau sinonime totale ori
parţiale, dar refuză din prudenţă les gros mots care
se lăfăie la gura locvacelui negustor.
biblioteca Bucovina literară
Anastasia DUMITRU, În cuvânt,
Constanţa, Ex Ponto, 2010
Arcadie OPAIŢ, Unu şi pluralul,
Cernăuţi, 2009
Gheorghe-Gabriel CĂRĂBUŞ,
Europenizarea României, Iaşi,
Tipo-Moldova, 2010
Dafin MUREŞEANU, Sosia,
Bucureşti, RAO, 2010
Dan Cristian IORDACHE, Abel şi
eu, Timişoara, Brumar, 2010
Eleonora SCHIPOR, Ca bradul la
poale de munte, Cernăuţi, Zelena
Bucovina, 2009
(Fragmente din volumul „Phallusiada sau
epopeea iconoclastă la Ion Creangă”, în
pregătire la Editura „Conta” din Piatra Neamţ)
George POPA, Luceafărul:
Treptele spiritului hiperionic, Sibiu,
ArhipArt Brumar, 2010
73

voroave de taină publică
VASILEANDRU: În iunie 2010 s-a împlinit un
an de la apariţia celei de-a doua ediţii a Istoriei lui
Marian Popa, versiune revizuită şi augmentată
(«circa 20 000 modificări »!). În acest interval de un
an şi mai bine, n-a apărut nici o cronică, nici un
comentariu la această operă excepţională. Nici o
dezbatere în presă sau la televiziune n-a avut loc.
Cum vă explicaţi această tăcere anormală Oare prin
faptul că Autorul trăieşte în emigraţie Sau prin
monopolizarea canalelor de mediatizare de către o
mediocraţie ostilă Autorului Sau prin
indiferentismul cultural, care acum se adaugă
indiferentismului cultic, ca simptom al acestor
vremi
LUCA PIŢU: Haidem, totuşi, să nu dramatizăm
excesiv şi să contrafactualizăm niţel.Aşa: Dacă Don
Mariano Popa ar fi locuit printre noi, întărindu-şi
reţelele de prieteni, admiratori de genul lui Marius
Tupan, simpatizanţi oarecari cît subsemnatul sau inşi
dornici să se regăsească, precum Gheorghe Neagu,
nemuriţi în monumentala sa Istorie bivolumică,
impactul marelui op, revizuit şi augmentat, altul ar fi
fost. Lume multă ar fi venit să asiste la dezbaterile
prilejuite de lansări, în contextul tîrguirilor
cărturăreşti, pe Bega, lîngă faleza gălăţeană a
Dunării, sub Tîmpa sau la… Casa de cultură «Mihai
Ursachi» din Copou. Tembeliziunile, de stat ori
mogulice, şi l-ar fi smuls cu osîrdie una alteia. Pe de
altă parte, deşi prima ediţie va fi fost ceva mai
mediatizată, căci s-a bucurat chiar de răsfoire pe
micul ecran şi alte mese rotunde, versiunea
propulsată de Casa editorială Semne, mai bine
gospodărită din punct de vedere tehnic, în tiraj
ridicat şi la preţ rezonabil, figurează în foarte multe
biblioteci publice şi, mai cu seamă,
personale,
compulsată cu folos chiar şi de cei ce nu au
întotdeauna curajul sau onestitatea să o pomenească,
fie şi în treacăt.
Nu văz enorm, nu simt monstruos,
indiferentismul cultu(r)al nu-mi suscită insomnii, ci
mereu caut a percepere partea plină a paharului + ce
74
Sporovăi(căre)ală pe
două glasuri despre
Don Mariano Popa şi
opul său magn
Luca
PIŢU
cîştigăm
atunci cînd ceva sau cineva se duce pe
copca rădvanului. De unde şi pariul meu pe opul
magn în cestiune.
VASILE ANDRU: În ultimii zece ani, au apărut
în rafală multe «istorii» literare, la majoritatea se
« uzează deformat de noţiunea Istorie» . Aşadar,
pseudoistorii. Oricum, au apărut în rafală: ca într-o
febră testamentară sau nevrotică a autorilor diverşi,
autori îmbătrîniţi prin redacţii sau pe la catedre. A
fost deceniul istoriilor! Ca şi cum cultura română a
îmbătrînit şi ea, s-a clasicizat letal … Nici unul din
aceşti autori febrili şi îmbătrîniţi prin tranşee
(redacţii, catedre, ministere), nu-i acordă un capitol
distinct lui Marian Popa. Unii îl ignoră cu
premeditare şi cu satisfacţia infantilă de a-l exclude.
Altul îl citează sporadic, pentru că nu îl poate ocoli.
Dar capitole distincte, sau măcar paragrafe speciale,
nu-i acordă nimeni. Cu excepţia lui Puşi Dinulescu
în a sa istorie hîtră şi revanşardă, numită Diavolul şi
gaşca. Istoria bolnavă a domnului Manolescu
(Editura Minerva, 2009) unde, teatral şi competent,
umple unele goluri (nu toate!) din caşcavalul
profesoral al lui « Neme» (cum îl botează
pamfletarul pe cronicarul vîlcean care n-a fost bine
botezat). Dar Puşi Dinulescu rămîne un romancier
chiar cînd scrie eseu. Criticii profesionişti, însă, nu-l
atestează pe Marian Popa. Cum vă explicaţi
cecitatea confraţilor «istorici» E vorba de
retardare, sau e expresia complexului Cain
LUCA PIŢU: Rămîne
Puşi Dinulescu, bag
seama, un poet sotadic, drag mie cît Pierre Louÿs,
chiar şi cînd mijotează romane, piese teatrale ori
eseuri; cam cît acel Pierre Louÿs care, e bine să nu
uităm, va fi lansat în balta istoriei literare, acum un
veac, piatra paternităţii corneillene asupra operelor
moliereşti principale, aplaudat, azi, la patru mîini de
Jean-Paul Goujon & Jean-Jacques Lefrère cu Otemoi
d'un doute… In registru serios - grav,
responsabil, universitar -, istoricul literar Theodor
Codreanu, fost coleg de an al Domniei Noastre, şi
sociologul Adrian Dinu Rachieru, originar din cătun
megieş cu al Cajvaneului, or spus tot ce era de rostit
asupra întreprinderii manolesciene, întîiul dintre ei
numărîndu-i lui Niki de Saint-Phalle pînă şi virgulele
absente sau numai prost plasate. Istoria «canonică» a
literaturii române, de la origini pînă în pragul
mileniului al treilea, parcă tot Ion Rotaru, alumn
călinescian prea puţin mediatizat în ceasul de faţă şi
anexat de dacofilii lui Geo Stroe, parcă tot
dumnealui o declină mai bine, măcar că niţeluş cam
pentru şcoleri cu pricepere medie, iar Cornel

voroave
Ungureanu, cu a sa istorie «secretă» a literaturii
noastre, insuficient cunoscută şi ea, se ocupă
preponderent de aspectele subsolice sau nevăzute ale
muvanţelor culturale valahiceşti din secolul trecut
mai cu seamă. Alex. Ştefănescu a ouat ceva rapid,
alert, gazetăresc, partizan, amuzant ( şi poate nu
chiar suficient de riguros)… relativ la mişcarea
Literelor Naţionale în postbelicitate. Însă,
pentru
jumătatea secundă a veacului scurs măcar, rămîne-va
Don Mariano Popa in aeternum specialistul cel mai
tare şi… inocolibil.Aşi lucrat, aş putea spune,
o viaţă
- de om, de expatriat şi de universi tar - la proiect.
Meritul său îi că, fiind comparatist şi teoretician
literar de meserie, i-a supraclasat pe istoricii şi
criticii literari profesionişti actuali în propriul lor
domeniu. Le-a luat, cu alte cuvinte şi metaforic
vorovind, pîinea de la gură ( nu însă şi prebendele,
mănoase încă la unii dintre ei).
VASILE ANDRU: Se poate spune că edificiul
literar al lui Marian Popa suplineşte şi lipsa unui
tratat de istorie socio-politică, ca realităţi
evenimenţială, a
epocii 1944-1989: prin documentare uriaşă, prin
mărturie directă, prin harul relaţionării faptelor unei
jumătăţi de veac, prin punerea în scenă a 5000 de
personaje (mai pregnante ca ficţiuni decît
care au fost), personaje în majoritate români, dar şi
cîteva sute de personalităţi mondiale epitom de veac
… Aşadar, cum citiţi acest text polifonic şi total Ca
pe o suită de micromonografii Ca pe o suită de
diagnostice de mare clinician al istoriei Ca pe o
suită de oglindiri sclipitoare gen Saturnalia Ca pe o
suită de aforisme, paradoxuri, iluminări Sau ca pe o
«comedie umană» la scara unui secol al extremelor
LUCA PIŢU:
Cum lecturez Istoria literaturii
române de azi pe mîine Răspunsurile mi le-aţi
sugerat chiar Luminăţia Voastră, prietene Vasile
Andru, prin întrebări abile … şi retorice. Aş mai
convoca la judecată spiritul «istorietelor» unui
Tallemant des Réaux, cruzimea portretizatoare a
Cardinalului Paul Gondi, intromisiile biografice ale
Unchiului Beuve, scotocirile anticariene ale Fraţilor
Goncourt sau revanşa ce şi-o ia Procopius din
Cezareea, în «anecdoturile» faimoasei sale Istorii
secrete, asupra cuplului imperial format din
Teodora, putana de renume mondial, şi Iustinianul
ingrat cu ghinărarul Belizarie. Ce aş mai adăuga eu
Că mă cufund în opul bivolumic vara îndeobşte, la
umbra corcoduşului socral din Dumbrăvenii
Vrancei, neîncetînd a mă minuna şi instrui par la
même occasion. Il invidiez fără amarăciune că,
trăitor pe Mal Dî
mboviţean , avea auctorele nostru,
pe lîngă dorinţa de a răzbi intelectualiceşte (normală
la compatrioţii noştri porniţi din familii modeste), că
avea, dară, acces la biblioteci foarte bine
aprovizionate, la colecţii de ziare şi reviste vechi, la
gîlcevile din redacţii revistuale, la « confidenţele»
precursorilor de anvergura unor Petre Pandrea,
mandarinul pandur, Petre Ţuţea, filosoful
conversaţionar, Nicolae Carandino, memoriosul
supravieţuitor, et alii eiusdem farinae moldovalachico-transylvanicae.
VASILE ANDRU: Cum apreciaţi atestarea
autorilor român i din emigraţie, în Istoria lui Marian
Popa Exprimaţi-vă părerea cu privire la propria
d-voastră atestare în această Istorie: este pe aşteptări
sau sub aşteptări este amplă sau doar la «listele» şi
«epitafele» pe care le dăltuieşte Marian Popa în
tratatul său exhaustiv, «excitant şi viu» .
LUCA PIŢU: In privinţa expatriaţilor
( românilor, exilici; iudeilor, diasporali; etc) şi a
prezentării lor în monumentalul op, nu va fi niciodată
depăşit, cel mult egalat, ca să mă exprim elegant.Am
impresia că nu există revistuţă, foaie oarecare, ziar
sau broşură, ivite peste fruntarii, pe care Don
Mariano să nu le fi palmat, fişat, utilizat. Doar
Claudio Mutti îl mai concurează, dar numai în
privinţa cunoaşterii literaturii şi publicaţiilor
legionare. Sigur, avînd eu altădată nişte relaţii
privilegiate cu Ieruncii Lovinescieni, cărora le
datorez multe, nu aş cosemna, din raţiuni emoţionale,
ce se scrie despre ei în Istorie, dar, în acelaşi timp,
admit, cu Blaise Pascal, că Don Mariano a ses
raisons que ma raison ne comprend pas toujours.
Poate că nici unii din amicii sau apropiaţii mei, foarte
puţini de altfel, nu-s pictaţi aşa cum îi văd eu în
momentele-mi de maximă indulgenţă. Asta e! In ce
mă priveşte, mă cred chiar hiperapreciat în respectiva
lucrare, dat fiind că, la ivirea primei ediţii, prin grija
Fundaţiei Luceferine, MP îmi cunoaştea doar, din
Agora dorin-tudorană, două eseistice textule scoase,
văleat l988, prin valiza diplomatică, şi, mai mult din
auzite, contribuţia la romanul-foileton « Brazde peste
haturi» revisited (confiscat la percheziţiile securiene
din 18 mai l983, recuperat acum trei ani de la CNSAS
şi relansat, fără tam-tam, în Documentele antume ale
«Grupului din Iaşi», Opera Magna, 2010) . Am o mai
amplă prezentare în Ion Rotaru, dar, nesuferind eu de
megalomania nefericitului Adrian Marino, continuu
să ţin cele două volume în discuţie drept cărţi de
căpătii, chiar la căpătîiul patului estival de la
Dumbrăveni Village, iar Călătoriile epocii
romantice,
Călătoria sprîncenată (recomandată mie
75

cîndva de fostul meu ştudinte Dan Petrescu) sau
Homo fictus în biblioteca personală propriu-zisă,
mutată din Iaşii Carnavaleşti în Focşanii Viticoli şi
Corcoduşiali.
VASILE ANDRU: Ce şanse ar avea Istoria lui
Marian Popa tradusă în spaţii culturale care nu ştiu
nimic despre o posibilă « civilizaţie român ească »
Poate contribui această Istorie la acreditarea
ipotezei unei civilizaţii româneşti,
care să reţină
atenţia în co ncertul marilor culturi Pentru
traduceri, consideraţi că Autorul ar trebui să
realizeze o selecţie cu capitolele «globale», sau să
lanseze traduceri integrale, lăsînd la voia
globalizării toată fresca
LUCAPIŢU: Pentru o versiune în limba italiană
nu văd un altul mai bun decît antecitatul Claudio
Mutti, doar că acesta din urmă, convertit pare-se la
islam, a d'autres chats à fouetter în momentul de
faţă; pentru una în hexagonală curentă,
sau
céliniană,
îl am pe Jean-Paul Goujon, cu nevastă
moldavă şi transpunător al Poveştii poveştilor mai
savuros decît Marie-France Ionesco; pentru variantă
înspaniolizantă există Joaquín Garrigos,
eliadologul, traductorele Jurnalului portughez si
chiar… al unui roman de mai junele Ecovoiu. O
transpunere în engleză britanică ar fi binecuvîntată,
elaborată însă de o echipă competentă,
bucureşteană, leviţchiană, cum s-a întîmplat cu a lui
George Călinescu, graţie paralelor iosif-constantindrăgane,
ce o voi fi receptat, între 1992-1994, cînd
lectoream la Universitatea din Nancy II, cadouînd-o
eu apoi Bibliotecii Facultăţii lorene de Litere, unde
este, şi acum, consultabilă la sala de lectură. O
selecţie cu capitolele globale ar fi de preferat, utilă
tezarzilor, masteranzilor, istoricilor, curioşilor,
diletanţilor şi altor cercetători. Să ne amintim numai
de Cartea neagră a comunismului şi de imprecaţiile
Omului din Belleville la adresa tovarăşului
Bartosek, redactorul capitolului despre comunismul
românesc, unde ca singură lucrare de referinţă
românească, seriosă, e citată cartea lui Virgil Ierunca
despre Piteşti, tractată de prefaţa lui François Furet,
la data respectivă lipsind sintezele
serioase, în limbi
de circulaţie, despre măcar staleninismul
implementat României postbelice, iar acum riscul îi
măricel ca Ana Pauker, Nina Cassian, Petru Groza,
Gigi Dej, Aurel Baranga, Adrian Păunescu, Olga
Bancik, Nikolski, Pacepa sau Roller să fie rescrişi
drept eroi civilizatori ai zonei, rebrănduiţi,
guevarizaţi adicătelea, spre disperarea maximă a lui
Vladimir Tismăneanu.
muzeul de imagini
Cum se mai
schimbă oamenii...
Constantin
DRAM
Când Woland se decide să facă un spectacol de
varietăţi, cel mult purtat prin timp şi lume pare a
crede că se află într-o antică Atena în care un
amfiteatru putea aduna mai toată populaţia validă a
oraşului. Nu-i vorbă că, în spirit universal prelungit
în registrul a ceea ce el crede că ar fi un umor de cea
mai bună calitate, prezentatorul acelui teatru
moscovit anunţă, printr-un banc, cum că în sală s-ar
afla jumătate din populaţia marelui oraş roşu,
urmând ca a doua parte să se prezinte la următorul
spectacol. Dar care lume
Aşa că magul Woland, pe bună dreptate,
avea să se intereseze, retoric, desigur, de la
asistentul său Fagot, dacă populaţia Moscovei s-a
schimbat în mod deosebit, în ultima perioadă. Nu o
schimbare de exterior: nu autobuze, maşini şi alte
aspecte ce ţin de tehnică, după cum îl informează
neastâmpăratul Fagot, cel pe care îl mai chema şi
Koroviev. Nuuu! Pe magul venit de oriunde şi
niciunde îl interesează schimbarea lăuntrică a
oamenilor. Există vreo asemenea modificare la
moscoviţi Şi atunci iar se poate spune: Care
oameni Care moscoviţi
În Moscova în care descinde de niciunde
suita magului/ profesorului/ consultantului (ca să
ocolim, în tipic tradiţional, rostirea de-a dreptul a
numelui celui împeliţat) trăieşte o lume
sărăcăcioasă, cu locuinţe ce împart o bucătărie
subiect de certuri frecvente pentru gospodine, cu
preocupări rutiniere ce le încarcă toată existenţa
cenuşie, cu magazine din care au dispărut hainele
elegante şi parfumurile de firmă capitaliste, cu
oameni care se lasă uşor cumpăraţi, vânduţi, supuşi
compromisurilor, delaţiunilor etc. Sunt aspecte
care ascund în spatele întrebării lui Woland,
preocupat de subtile viziuni comparatiste în
trecerile sale înainte şi înapoi prin istorie. Şi era
preocupat şi Bulgakov, cel trăitor în timpul unui
76

muzeul de imagini
Stalin infinit deasupra lui Pilat pe o scară a
dictaturii absolute, a puterii neintermediate, a
transformării omului liber în om sovietic; un Stalin,
e drept, îndrăgostit şi de anumite aspecte ale artei,
îndeosebi de teatru şi de balet. Drept pentru care,
cum se schimbă oamenii în Moscova ce-o vizitează
Woland Se schimbă oare bufetierul care adună o
adevărată avere prin necinstea şi consecvenţa cu
care practică ani în şir un negoţ necinstit, neştiind
că sfârşitul îi este mult
mai aproape şi că nici
măcar banii săi nu îl
mai pot salva Se
schimbă preşedintele
de asociaţie care
consideră ca un fel de
mică feudă puterea sa
de a influenţa mici
a r a n j a m e n t e
i m o b i l i a r e
(administrând averea
statului) şi nerefuzând
sfântul şperţ, pe care,
e drept, el îl crede
constituit din ruble
s ă n ă t o a s e ş i
nicidecum din mult
hulita valută, aşa cum
se prezintă(drăceşte!)
banii în faţă organelor
d e p o l i ţ i e . S - a
schimbat ruda de la
Kiev, dornică să se
mute la Moscova sau
s ă s e l ă r g e a s c ă
imobiliar, dacă tot a
murit cineva pe care
nu l-a iubit vreodată
S-au schimbat cei care conduc asociaţii, bresle,
instituţii, confundându-le cu propria afacere
(capitalistă, de neconceput în sistem) S-au
schimbat criticii temuţi, jurnaliştii puternici,
factorii de cenzură şi mulţi alţii din sistem Dar
înaltul funcţionar care inventează banala şedinţă de
seară pentru a-şi putea vizita nestingherit amanta
Şi atunci Woland porunceşte faimosul
magazin pentru doamne, cu toalete pariziene, cu
pantofi tot de la Paris, cu pălării de damă cu şi fără
pene, cu genţi şi alte mărunţişuri. Nu a existat
nicicând vreo provocare mai mare!. O sală uriaşă
plină de bărbaţi şi de femei, din care femeile vor fi
resimţit până în profunzimi durerea provocată de
ceea ce nu aveau şi se vedea acum pe scena
Teatrului de Varietăţi. Iar iscusitul Fagot le spune că
firma primeşte rochii, pantofi, precum şi alte
articole uzate purtate de doamne, dându-le schimb
replici noi, de la Paris. Adică lucruri tentante,
drăceşti, capitaliste, pentru oameni care erau supuşi
unui lung proces de
s c h i m b a r e , d e
modelare, de adaptare
î n t r - u n s i s t e m
suficient sieşi.
Se dezlănţuie
patimile! Se văd mai
subtil adevăratele
relaţii din familii. Se
afirmă femeile mai
îndrăzneţe. Se produc
şi bărbaţi care nu sunt
însoţiţi. Se nasc
b u s c u l a d e , s e
manifestă diversitatea
u m a n ă î n t o a t ă
s p l e n d o a r e a e i ,
d e s i g u r s p r e
delectarea subtilintelectuală
a unui
d i a v o l î n r ă i t î n
cunoaştere. Iar după
t e r m i n a r e a
spectacolului, acele
„cetăţene” ar fi alergat
pe stradă, în ţinute
indecente, funcţie de
dorinţa lor de a se
înnoi, ca la Paris, întro
Moscovă care nu crede în oameni care nu se
schimbă corespunzător.
Abia după acest episod testării oamenilor
comunişti aduşi nu de mult timp dintr-un capitalism
semi-dezvoltat apare şi eroul romanului
bulgakovian. Atipic, desigur, mai cu seamă că
Maestrul este un blând locatar al unui mare spital de
psihiatrie, după ce o gaşcă de puternici ai literaturii
timpului i-au tăiat orice drum spre lume al
manuscrisului despre Pilat din Pont şi despre
supliciul pe Golgota a Omului.
77

eflux
Ioan Petru Culianu,
la 61 de ani
de la naştere
Alexandru Ovidiu
VINTILĂ
Ori de câte ori se va ivi prilejul unei evocări
Ioan Petru Culianu (5 ianuarie 1950 – 21 mai 1991) ,
fie că este vorba de împlinirea, ca în cazul de faţă, a
unui anumit număr de ani de la naştere, fie că ne
aflăm în postura de a comemora moartea sa,
1
„violentă, fulgerătoare, incomprehensibilă ”, nu
vom continua să nu ne punem întrebarea, lansată
public de un alt mare dispărut, prea devreme şi
intempestiv, Matei Călinescu, în cursul dialogului
radiofonic cu Monica Lovinescu, la o săptămână de
la asasinat (27 mai 1991): „De ce Culianu”.
Iată o interogaţie care rămâne, cel puţin la două
decenii de la lansarea ei, fără un răspuns clar. S-au
lansat tot felul de supoziţii, însă enigma asupra
morţii lui Ioan Petru Culianu rămâne intactă. Ideea
unei crime perfecte prinde contur. De fapt, o
aserţiune de acest gen este tot mai veridică, semnele
acesteia fiind evidente la puţin timp de la comiterea
abominabilului asasinat. O crimă săvârşită în plină
zi de 27 mai 1991, la orele 13, în campusul
Universităţii din Chicago. Un homicid indisolubil
legat de politic, conform unor voci avizate, dar care
nu îşi asumă caracterul peremptoriu al evidenţei.
Cum era de părereAndrei Oişteanu, dacă lui Mircea
Eliade politicul i-a marcat viaţa, lui Ioan Petru
Culianu politicul i-a marcat moartea. Mircea
Eliade, un maestru celebru. Ioan Petru Culianu, un
discipolul cu focul sacru. Doi istorici ai religiilor de
o notorietate colosală. Două destine inseparabile.
Dincolo de toate acestea, nu putem omite
faptul că evenimentul,
absolut şocant, la momentul
înregistrării lui şi nu numai, aşa cum sugera
Umberto Eco, într-un articol din The New York
Review of Books (aprilie 1997), proiectează figura
lui Ioan Petru Culianu în legendă şi mit. „În centrul
acestui mit e personalitatea excepţională a unui
tânăr savant (42 de ani neîmpliniţi) care se îndrepta
spre o înţelegere originală a fenomenelor
religioase, văzute drept manifestări ale unui sistem
autonom, ireductibil al minţii omeneşti. Acest
sistem ar funcţiona după principiile unei logici
computaţionale şi intertextuale. Cu alte cuvinte,
Culianu respingea atât fenomenologia religiei (în
marginile căreia îşi construise opera teoretică
Mircea Eliade), cât şi, mai direct, explicaţiile socioeconomice
(marxiste sau istoriste), îmbrăţişând o
viziune în care religiosul însuşi ar determina
culturalul şi, în ultimă instanţă, economicul, pe
linia unui Max Weber (care deriva spiritul
capitalismului din etica protestantă), dar un Max
Weber revizuit în contextul ştiinţei cognitive
contemporane”, ne spune Matei Călinescu,
profesorul care l-a cunoscut destul de bine pe
tânărul savant român, şi care
precizează că asasinii
au ucis pe „cel mai important şi original discipol al
lui Eliade şi, simbolic, ceea ce era mai viu, mai
dramatic, mai neaşteptat în marea şi complicata
moştenire intelectuală lăsată de maestru” .
Néné, aşa cum îi spuneau o serie de apropiaţi,
era de-a dreptul fenomenal, de o rigurozitate ieşită
din comun, având o capacitate de muncă fantastică.
Încă de pe vremea studenţiei, Andrei Pleşu, unul
dintre prietenii săi,
îşi aminteşte că: „Mi-a fost
limpede, de la bun început, că mai tânărul meu amic
era mai matur decât mine, cu o formaţie mai solidă,
cu o disciplină interioară incoruptibilă şi cu o
vocaţie deja cristalizată. Pe de altă parte, părea
timid, aproape retractil. Ceea ce ne lega erau câteva
întrebări absolute (adică rostite ultimativ, à la
russe) despreAbsolut. Bâjbâiam, cum s-ar spune, în
acelaşi mister. În ce mă
priveşte, eram epatat de
lecturile şi înzestrările lui, acestea din urmă având
în mod vădit însemnele fenomenalului. Lucra rapid
şi intens, cu o putere de concentrare care putea
acoperi, fără fisură, zile şi nopţi întregi”. Despre
plecarea din ţară a lui Ioan Petru Culianu, pe 4 iulie
1972, Andrei Pleşu afirmă că, deşi a fost afectat, nu
l-a surprins. Simţise întotdeauna că aparţinea altui
context, că trebuia să se manifeste pe o scenă mai
largă. Urmările acestei hotărâri de a părăsi
România aveau să fie dintre cele mai dure:
considerat transfug, i se intentează un proces politic
nedrept, fiind condamnat în contumacie la nu mai
puţin de şase ani de închisoare.Avea doar 22 de ani.
„Pentru mulţi dintre cei care-i fusese apropiaţi,
relatează sora sa, Tereza Culianu-Petrescu, după
plecarea lui lumea şi-a estompat contururile”. A
plecat din ţara în care se născuse şi poate deoarece:
„În România n-am aflat nimic despre România”,
78

cum a spus-o chiar el. Şi, într-adevăr, în acea
perioadă, în România, adevărul istoric, trecutul ţării
era tratat de regimul comunist ca un secret de stat,
fiind apărat cu străşnicie.
Deşi exilul nu este lipsit de tensiuni, de
momente în care criza interioară îşi face simţită
prezenţa din plin, părăsirea României a însemnat
pentru Culianu prilejul de a lucra, în sfârşit, cu
maestrul
său. Un maestru pe care şi l-a ales încă de
pe băncile liceului, dar care se afla departe, fiind în
exil, inaccesibil. Acel schimb paideic,
despre care
vorbeşte Sorin Antohi când se referă la grupul de la
Păltiniş, firesc între magistru şi discipol sau
discipoli, nu se putea produce
în cazul lui Eliade şi Culianu. În
acest sens, Culianu văzându-se
nevoit să poarte un dialog doar
imaginar cu Eliade, prin lecturi
şi relecturi, ucenicia fiindu-i
solitară într-o Românie
ceuşistă. În fine, tot după ce
pleacă din ţară, în spaţiul oferit
de lumea occidentală, Culianu
îşi desăvârşeşte cunoaşterea,
devine un iniţiat,
îşi scrie opera,
f ă r ă d o a r ş i p o a t e ,
impresionantă pentru un tânăr
care nu avea împliniţi 42 de ani
la data când viaţa i-a fost, în
chip nemilos şi brutal,
întreruptă.
Specializat în
g n o s t i c i s m , c r e ş t i n i s m
timpuriu, istoria şi cultura Renaşterii, esoterism, fin
expert în istoria teoriilor şi practicilor magice,
profesorul Ioan Petru Culianu este autorul unor cărţi
de incontestabil răsunet, scrise în franceză, engleză
sau italiană şi cu ediţii în toate limbile de circulaţie
ale lumii, dintre care enumerăm doar: Eros et magie
à la Renaissance,
The Tree of Gnosis: Gnostic
Mythology from Early Christianity to Modern
Nihilism s, I miti dei dualismi ocidentali, Out of this
World. Otherworldly Journeys from Gilgamesh to
Albert Einstein etc. De asemenea, omul de ştiinţă
Culianu, o personalitate strălucită şi novatoare, este
dublat de un scriitor al cărui instrument literar este
ineluctabil rafinat, proza fantastică scrisă de acesta,
înrudită cu cea a lui Borges, se remarcă prin
evidenţa dificultăţilor hermeneutice. Aşadar, o
proză nu tocmai facilă, ci, din contră, profundă,
încifrată, marcată de o simbolistică aparte. Un
univers ficţional magic, esoteric, cu o intrigă
reflux
captivantă, dar şi cu anumite tuşe de ironie.
Pergamentul diafan, Hesperus, Jocul de smarald,
titlul din urmă scris în colaborare cu H. S. Wiesner,
iată o parte dintre titlurile care compun opera
literară a lui Culianu. Pe de altă parte, nu trebuie
neglijată nici publicistica savantului dispărut
prematur. Vizavi de aceasta, Tudorel Urian aprecia
că: „Articolele lui Ioan Petru Culianu se
caracterizează prin construcţia lor inimitabilă
(combinaţie originală de erudiţie savantă şi ironie
corozivă), dar şi prin spiritul civic, legat de
problemele româneşti, pe care îl degajă şi care
demonstrează că cel mai valoros discipol al lui
Discipol şi maestru: Culianu şi Eliade (sursă: jurnalul.ro)
Mircea Eliade nu şi-a uitat niciodată originile”.
Aşadar, citindu-i opera ştiinţifică, literatura
sau publicistica, nu putem să nu remarcăm în
scriitura lui Ioan Petru Culianu gânditorul de geniu
care a fost, iluminările sale, perpetua căutare a unei
împăcări a sacrului cu lumea, cu imanenţa, un
univers intelectual care te seduce, te învăluie.
Atitudinea sa exemplară, imparţialitatea cu care a
încercat să restabilească adevărul, intransigenţa şi
intoleranţa faţă de cultura română sub comunism şi
nu numai, peste timp, au condus la articularea unor
sensuri memorabile, care vorbesc de la sine despre
conştiinţa morală uriaşă cu care a fost înzestrat Ioan
Petru Culianu.
1. Matei Călinescu, Despre Ioan Petru Culianu şi Mircea
Eliade. Amintiri, lecturi, reflexii, (ediţia a II-a), Iaşi, Polirom,
2002, p. 7
79

atitudini şi opinii
Cum am tradus
„Reginele“
Horia
GÂRBEA
Am tradus în 2006 piesa “Reginele” ( Les Reines ) de
Normand Chaurette şi am avut în acest fel acces la un text
cu totul special care mi-a solicitat resursele literare şi
cunoştinţele istorice. Am mai tradus piese clasice din
limba franceză, piese de Pierre Corneille şi Marivaux, ca
şi piese contemporane de Jacques Copi sau ale unor
autori care au scris în franceză precum Fernando Arrabal
sau compatriotul meu Eugen Ionesco.
De această dată totul a fost neobişnuit pentru că
autor ul este unul contemporan, canadian de limbă
franceză, deci are o viziune actuală asupra istoriei şi
teatrului , dar stilul său literar este unul clasic. A trebuit să
traduc în versuri libere de rimă dar cu ritm ceea ce m-a
apropiat de teatrul William Shakespeare. Iată ce
experienţă complexă am trăit! Piesa e o reunire imaginară
a celor șase „regine” care apar în Richard al III-lea .
Am lucrat mai bine de o lună, aproape zi de zi la
acest text pe care îl consider în primul rînd un poem.
Am ales pentru versiunea românească o formă
lingvistică poetică şi o sintaxă poetică. Dar fără
edulcorări. Fără imagini foarte poleite. Vorbirea celor
şase regine este aspră, este un limbaj înalt, al unor
persoane făcute să poruncească.
Nu am avut dificultăţi cu lexicul autorului.
Am
recurs foarte rar la dicţionar, cuvintele folosite de el
sînt simple şi clare. Ceea ce mi-a creat dificultăţi au
fost sensul profund şi poeticitatea
textului. Am
încercat în textul în limba română să las deschise toate
posibilităţile pe care le are şi textul francez originar.
În traducere, am încercat să ofer cuvinte şi fraze în
limba română care să nu fie prea apropiate de limbajul
de astăzi, dar nici foarte arhaice, greu de pătruns de
către spectator. Acestea ar fi dat piesei traduse un
pitoresc nedorit de autor. A fost destul de dificil să ţin
calea dreaptă între cele două tipuri de limbaj: cel
direct, de azi, şi cel vechi, amintind de timpul
desfăşurării acţiunii piesei.
Cu ritmul a fost mai simplu pentru că româna şi
franceza au acelaşi timp de muzicalitate lingvistică şi
numărul de silabe poate fi uşor echivalat. Singura
problemă adevărată a fost articolul hotărît care în
franceză se pune la început (le, la, les), iar în română
apare la sfîrşit, şi face parte din cuvînt. Acolo unde s-a
putut am pus prepoziţii sau conjuncţii înainte de
substantiv.
Dar cum spuneam, mai importantă şi mai grea a
fost lupta cu sensul.
Uneori a trebuit să explic puţin şi
în loc de unul sau două versuri din versiunea originală
în română apar trei sau patru versuri, pentru a fi mai
clar înţelesul. Mai rar s-a întîmplat invers: pentru ca
fraza să sune mai puternic, am redus cîteva versuri la
numai două sau la unul singur.
În franceză şi română multe cuvinte seamănă
foarte mult. Ele au ajuns însă tîrziu în limba română,
prin intermediul francezei, şi în această situaţie sună
foarte recent, chiar ca nişte neologisme. Astfel
pretendre, descendent, occasion, valeurs, courrent
(d'eau) etc. se pot traduce în română direct prin
pretinde, descendent, ocazie,valori, curent (al apei).
Dar această traducere nu ar fi fost în spiritul textului,
de aceea am tradus totul prin sinonime mai vechi ale
acestor cuvinte sau prin perifraze: a cere ( a porunci
dacă se potrivea), urmaş, prilej, preţuri (sau după
context giuvaieruri), fir ( al apei).
Pentru a verifica sonoritatea am recitat de multe
ori cu voce tare pasajele în ambele limbi, franceză şi
română, pentru a observa sunetul şi sper că actorii nu
vor fi dezamăgiţi de ceea ce am făcut.
De multe ori a trebuit să evit apropierea unor
consoane care sunau neplăcut sau sînt greu de
pronunţat pe scenă în română, ceea ce în franceză nu
era cazul. De aceea uneori am mai schimbat ordinea
unor enunţuri ca să pot găsi o frază sonoră, cu vocale
deschise.
Un aspect dificil al traducerii din franceză, nu
numai la această piesă ci la toate cele în versuri este că
pluralul în franceză se realizează din articol, în timp
ce în româneşte e nevoie de o silabă în plus: la reine –
les reines se traduce prin regin a – reginele.
Dar cred
că de cele mai multe ori am reuşit să nu se simtă
schimbarea de ritm pe parcursul frazei.
Desigur şi reconstituirea epocii a fost importantă
şi am recitit capitolul din Istoria Angliei la care se
referă piesa ca şi tragedia Richard III de William
Shakespeare din care există, în limba română,
traduceri excelente.
La capătul unei munci grele dar pasionante, în
care am căutat să fiu cît mai perfecţionist, se cuvine să
mulţumesc foarte mult Atelierului European de
Traduceri pentru că mi-a oferit ocazia de fi eu cel care
a făcut
cunoscut în versiune românească textul piesei
“Les Reines”, o piesă cu excelente calităţi literare şi
teatrale. Îmi doresc noi ocazii de acest fel.
80

carnete critice
În căutarea
mirosului pierdut
Daniela
PETROŞEL
O carte despre mirosuri este o traducere
infidelă a unei lumi care cu greu se lasă prinsă în
cuvinte, căci a descrie miresmele înseamnă a le
forţa să intre în tiparele nepotrivite ale unei lumi
lingvistice. Şi totuşi, un astfel de exerciţiu ne
propune Mădălina Diaconu într-o carte de o factură
specială, Despre miresme şi duhori. O interpretare
fenomenologică a olfacţiei (Editura Humanitas,
2007). Cadru didactic la Facultatea de Filosofie din
Bucureşti, cu o docentură în filozofie, în 2005, la
Universitatea din Viena, pe tema unei estetici
fenomenologice a tactilităţii, a olfacţiei şi a
gustului, autoarea are un traiect profesional
impresionant. Volumul este rezultatul unui proiect
de cercetare, desfăşurat în perioada 2001-2004, la
Akademie der bildenden Künste din Viena.
Lucrarea se impune mai ales prin
bibliografia extrem de variată şi actuală, dar şi prin
şarmul demonstraţiei care o salvează de acreala
unei cărţi de filosofie tradiţionale. Intenţia studiului
este evidentă: reabilitarea estetică a mirosului,
considerat încă (împreună cu simţul tactil şi cu
gustul) inferior celorlalte două simţuri, auzul şi
văzul. Şi pentru a ne convinge de validitatea tezei,
autoarea ne delectează cu istorii şi abordări variate.
Coexistă istoria filosofiei şi a artei cu analiza
literară, abordările antropologice cu teoria
consumului şi a publicităţii, studiile psihologice şi
fiziologice cu arta/ştiinţa parfumeriei. Subiectul e
fascinant, la fel şi modalitatea aleasă de prezentare.
Anecdoticul condimentează expunerea, iar detalii
din istoria culturii sînt decantate pînă se obţine...
mirosul potrivit. Discursul autoarei se lasă el însuşi
îmbibat în ape jucăuşe şi odorifice, iar sfera
semantică a mirosului este utilizată dezinvolt, cu
efecte tonice pentru cititor. O succintă trecere în
revistă a concepţiilor filosofilor asupra mirosurilor
apare în capitolul Spiritul care adulmecă sau nasul
filozofilor. Distingînd mirosurile plăcute de cele
neplăcute, oferind clasificări sau explicaţii
fiziologice pentru acest fenomen, Aristotel, Platon
sau Lucreţiu încercă să circumscrie această
realitate. Kant este oripilat de neplăcerile pe care le
provoacă mirosul, limitîndu-ne libertatea şi
punîndu-ne sănătatea în primejdie, în vreme ce
Hegel descrie rolul mirosului plecînd chiar de la
plasarea nasului pe faţă, între simţurile teoretice ale
văzului şi auzului şi partea practică a gurii. O
schimbare semnificativă aduce Nietzsche, care
include mirosul în categoria intuiţiilor psihologice,
dar, mai ales, Hubert Tellenbach, singurul care, ne
spune autoarea, a încercat să elaboreze o
fenomenologie a mirosului.
În decursul istoriei umanităţii, mirosurile au
fost cu grijă separate, atît în spaţiul domestic, prin
camere cu destinaţii precise, dar şi în spaţiul public,
prin distanţarea zonelor industriale de cele
rezidenţiale sau de relaxare. Astfel încît, în marile
metropole, putem vorbi, ne spune autoarea, chiar de
hărţi olfactive. Mirosul e sensibil şi la
reprezentările culturale ale celuilalt, un celălalt
care vine cu un iz specific: ,,urît miros întotdeauna
numai ceilalţi: ei pot fi rromii în România, turcii şi
«iugoslavii» în Austria, cu mirosurile lor puternice
de bucătărie, «nemţii» nespălaţi în Franţa şi
«negroteii» în Europa şi în Statele Unite […]
Dimpotrivă, în Africa şi în Japonia, albii sunt cei
care-ţi mută nasul din loc cu mirosul lor de urină
sau de unt”. Mirosul e pretext pentru discriminare,
căci au făcut carieră, în cele mai variate medii,
clişeele despre inconfundabilul miros al negrilor.
Mirosul e semn al sărăciei şi al unei clase sociale
joase, al primitivismului şi al naturalului necizelat.
Fiinţa îngrijită nu miroase, civilizaţia este inodoră,
reminiscenţă a animalului din om, mirosul natural
trebuie eliminat sau înlocuit cu produse sintetice.
Tocmai pentru că trimite la instinct, mirosul
e sinonim cu flerul, cu intuiţia. Multă vreme s-a
crezut că relaţiile de simpatie sau antipatie dintre
oameni ar fi legate de compatibilitatea de miros
dintre aceştia, iar, mai nou, mirosul este un
ingredient esenţial al sexualităţii. Căci feromonii,
hormoni sexuali olfactivi, se pare că joacă un rol
foarte important în alegerea partenerului. Şi relaţia
mirosului cu nebunia a fost studiată în decursul
timpului, de la cazurile unor bolnavi psihic care-şi
respingeau propriile corpuri din cauza mirosurilor
pe care le emană – deci mirosul ca simptom clinic –,
pînă la cercetările din secolul al XIX-lea legate de
81

carnete critice
identificarea mirosului nebuniei, care ar fi similar
celui de fiară sălbatică sau de şoarece. În aceeaşi
sferă a experimentelor olfactive ciudate, reţinem şi
iniţiativa unor savanţi americani din anii '60, care
,,colectau” mirosurile decedaţilor, urmărind astfel,
în funcţie de temperatură, umiditate şi starea
ţesuturilor moarte, momentul exact al decesului.
Olfacţia nu ţine cont de graniţe, punînd
indivizi sau popoare într-o permanentă stare de
comunicare. Mirosul ne defineşte spaţiul, ne indică
modul şi măsura în care participăm şi noi la
definirea spaţiului altor indivizi, ne construieşte, în
cele din urmă, ca identităţi, mai precis ipseităţi,
dacă ar fi să preluăm terminologia lui Ricoeur.
Mirosul ne face să ne punem problema libertăţii,
căci nu putem să ne sustragem emanaţiilor
neplăcute. Prin miros, încorporăm un mediu
exterior în organismul nostru, lăsîndu-ne astfel
invadaţi. Dar, într-un permanent schimb, şi mirosul
nostru colonizează lumea înconjurătoare,
extinzîndu-ne astfel teritoriul.
Şi pentru că parfumeria este o artă (şi o
ştiinţă), autoarea oferă cîteva detalii despre tipicul
şcolilor de parfumieri. Rămaşi anonimi în spatele
marilor case de modă, cele care dau numele
parfumului, parfumierii asimilează informaţii
legate de materiile prime folosite, de regulile de
extracţie, de familiile de parfumuri, de acordurile şi
contrastele olfactive etc. Această pregătire
teoretică este dublată de numeroase exerciţii de
mirosire, efectuate mai ales dimineaţa, în care sunt
înregistrate calitatea şi caracterul mirosului,
intensitatea, iradierea, stabilitatea sau evoluţia în
timp. Metodele de creaţie a parfumurilor sunt foarte
diverse, iar creatorul autentic, şi în acest domeniu,
trebuie să se confrunte cu legile pieţei. De aceea,
artiştii parfumieri militează împotriva
consumismului ce alterează calitatea şi unicitatea
produselor. Reprezentativi sunt membrii Grupului
Colisée, care în manifestul Questions de
parfumerie, disting trei categorii de compoziţii:
prin figurare, sau ,,realism olfactiv”, în care se
încearcă reproducerea mirosurilor naturale, prin
sugestie, care-şi propune să trezească sau să evoce
emoţii, şi prin invenţie, adevăratul semn al artei
parfumierilor, în care se urmăreşte reprezentarea
fantasticului şi a abstracţiei. Cea mai cunoscută
tipologie este cea propusă de Jean Carles, cel care
vorbeşte despre trei planuri pentru structura unui
parfum: note de base (grea, din muşchi de pădure,
materii prime de origine animală, moscul, civeta
sau ambra), note de coeur (florală) şi note de tête
(uşoară şi proaspătă), aceste planuri fiind într-o
permanentă dinamică.
Anecdoticul fiind suculent, reţinem cîteva
detalii savuroase, ce ţin mai mult de legendă decît
de adevărul ştiinţific: despre Democrit se spune că
avea un nas atît de fin încît era capabil să distingă o
fată de o femeie, sau că şi-ar fi amînat voluntar
moartea doar apropiindu-şi mîncarea de nări.
Împărăteasa Iosefina era atît de obsedată de mosc,
încît îl ridicase la rangul de parfum de stat, iar
budoarul său din Malmaison era atît de impregnat
de acest miros, încît muncitorii care au renovat vila,
o sută de ani mai tîrziu, ar fi leşinat. Plasînd
parfumul între eros şi thanatos, autoarea urmăreşte
şi relaţia acestuia cu literatura. Texte din
Baudelaire, Italo Calvino, Anaïs Nin sau Patrick
Süskind pun în pagină fascinante tablouri olfactive,
în tonuri dure sau edulcorate.
Ultima secţiune a cărţii, Templul de consum
– Mit (post)modern şi utopie împlinită a
postistoriei, este o analiză necruţătoare a statutului
mall-ului în sfera publică actuală. Căci, conform
autoarei, magazinul universal actual este o reiterare
a Ţării huzurului, repetînd, cu o conformitate
îngrijorătoare, aceleaşi topos-uri. Caracterul utopic
al imaginarul literar este convertit în practica vieţii
cotidiene. Spaţiu feeric ce se adresează în egală
măsură tuturor, mall-ul cultivă un spectacol al
suprafeţelor luminoase, punînd în scenă piese ale
abundenţei. Intrat în acest spaţiu dominat de
autosuficienţa ermetică, clientul se simte răsfăţat
şi, mai important, nu se mai supune trecerii
timpului. Marile complexe comerciale nu sunt
locurile în care să te grăbeşti. Acolo timpul se/ te
pierde, iar consumatorul experimentează
sentimentul vrăjirii sub imperiul impresiilor
polisenzoriale. Cufundarea în acest univers fals
protector semnifică, din păcate, un deficit
emoţional, căci ,,ameţeala consumului oferă un
surogat al trăirilor sexuale şi spiritual religioase”.
Sau poate e doar un mod de a evita grijile zilnice.
Cartea Mădălinei Diaconu este o călătorie
prin istoria şi lumea parfumurilor, în cele din urmă,
prin istoria culturală şi consumistă a umanităţii.
Creaţie estetică şi produs comercial, marcă a
libertăţii şi a statutului social, urmă a istoriei sau a
geografiei, formă de afirmare a eului şi de
discriminare a celuilalt,
parfumul este o esenţă de
umanitate.
82

carnete critice
Marginalii la un
decalog al criticii
Magda
URSACHE
Postdecembrist, iresponsabilitatea în actul de
evaluare critică s-a instalat în cîmpul literelor. Nu
numai istoria a ajuns pe mîna amatorilor, nu numai
filosofia, nu numai antropologia, nu
numai
sociologia, ci şi critica. Deviza logofătului
Conachi, de care mi-a adus aminte Ionel Necula:
„moralul, moralul şi iar moralul”, pare anacronică;
ţine de alţi evi, nu de imaturul nostru secol, mergînd
pe 11 ani.
S-a tot repetat: critica de întîmpinare a cam
abdicat de la menirea ei, valorificarea echilibratseveră,
fermă şi exactă. Sigur că există cronicari
demni de tot respectul cititorilor, dar sunt acoperiţi
de critificatori, de critificţionari, cum le spuneA.D.
Rachieru, după Raymond Federman. Vocile
autorizate sunt constant subminate. Se aud mai tare
cei care întreţin encomiile (unii,
destul de
expresiv), în jurul unor scriitori valorizaţi abuziv.
Un critic de întîmpinare trebuie să spună adevărul
despre o ficţiune, nu invers. „Povestaşul” poate fi
mincinos, nu şi criticul. Stendhal zicea că limba i-a
fost dată omului ca să eludeze, să mascheze
adevărul, să ascundă ce gîndeşte. Nu şi criticului.
Exemple de autoritate critică sunt destule, slavă
Domnului, dar „întîmpinările” riguroase, evaluînd
estetic noile apariţii, se pierd printre ditirambi.
Crizată, viciată de gazetăreală, dar şi de
marketing cultural, critica mică, slabă, servilă îşi
permite să gonfleze autori minori, susţinînd ideile
primite la pachet de la grupul de interese.
Conştiin ţă de sine la criticaştri
Nici nu-şi pun
problema ce înseamnă să fii onest. Mie îmi evocă
un fel de insecte cu o singură aripă, de vreme ce
prestează ori encomiu
ori pamflet; ori valorizare cu
mult adaos de zahăr, ori minimalizare nedreaptă.
Mă rog, nedrept poţi fi, dar nu de rea credinţă.
Detirambiştii ştiu că şeful de falangă trebuie adulat;
că orice uşă (spre vîrful scării) funcţionează în
montaj push/ pull. Ar mai fi opinat cineva despre
snoavele baronului cultural de Coţuşca natală că-s
scrise ca de Balzac, Tolstoi şi Dostoievski la un loc,
dacă nu împărţea fonduri în ipostază de primar
iaşiot ori de mai mare peste Cejeu Avîntul pentru
laudatio revine nestăvilit, iar linguşitori ipocriţi se
găsesc mereu,
cîtă vreme auctorul deţine o
importantă poziţie socială.
Cineva acuza chiar inadaptarea la...
compromisuri. Dacă refuzi să intri în rînd, rămîi
fără premii, fără medalie, fără indemnizaţie de
merit, fără subvenţie, fără un Mécène, eşti etichetat
ins înverşunat, ranchiunos, frustrat, un trouble fête.
În „iepoca” apusă, cîţi n-au făcut carieră literară
lăsîndu-se preformaţi ca mic ii; acum – malformaţi
ca hamburgerii. Un proimion la Iliescu ori la
Băsescu e bine stimulat, se ştie. Or, un sac gol nu
stă-n picioare, cum spune etnosoful popular.
Laşităţile s-au reciclat: cei ghiftuiţi de primsecretari
în deplasare „pe teren” se mobilizează
pentru Iliescu (în 2000), apoi pentru Băsescu. Şi cei
mare lucru să deplasezi accentele în favoarea unui
cap de revistă, unui editor, unui membru în stafful
USR, să-ţi exprimi admiraţia, cel puţin discutabilă,
dar în folos propriu, pentru producţia poetului
Mischiu, cînd era premier, să te inflamezi pînă la
uitare (vînzare) de sine pentru cartea cutărui
demnitar. Şi aici aş folosi cuvinte tari: şarlatanism
şi fraudă în valorizare.
Inteligenţa, orizontul cultural, sensibilitatea
modernă, forţa morală nu mai sunt atuurile criticii.
Cînd N. Manolescu dădea tonul, ştiam că o anume
carte a fost profesionist promovată, cu precizie şi
fineţe analitică; aveam încredere maximă în
diagnosticul său şi dădeam fuga la librărie. Rareori
(pe degetele unei mîini) mi s-a întîmplat să nu mă
convingă demonstraţia. Îi aşteptam opinia, o
comentam; eram convinsă că nu va lăuda nu'ş ce
efemeridă lirică (o dată s-a întîmplat: cazul Silviu
Rusu, un versif icator cu rude la Moscova) ; că nu va
face genuflexiuni în faţa unui om politic de temut
(s-a mai întîmplat: cazul Popescu-Dumnezeu; n-am
gustat „aprecierea” estetică a lui P.-Dumnezeu,
„scribul” discursurilor din dictatură). Dar cronicile
„greşite”, aflate sub vremi, le ţin minte, pentru că au
fost, repet, rarissime. Intrau în decalogul lui
Manolescu: talentul, curajul, cinstea, competenţa,
angajarea. Bref: preferinţa era credinţă. Mai greu
mi-a fost să-l urmez după '90. Istoria critică a
literaturii române este operă magistrală dacă o
83

carnete critice
considerăm jurnal de cărţi, de lectură; dar, ca istorie
literară, îmi evocă o maşină superbă, căreia i s-a
defectat GPS-ul şi te poartă unde vrea ea, nu unde
vrei
tu. GPS-ul defect te duce la poetul... C.A.
Rosetti, cînd tu îţi propui să ajungi la Radu Gyr,
lipsă de pe hartă; la Dana Dumitriu, în loc de
Iolanda Malamen; îl cauţi pe Marian Popa şi dai de
Paul Cornea; pe Lucian Raicu şi nimereşti la Mihai
Zamfir; vrei să mergi la Crainic, eşti trimis la Elena
Ştefoi. Băieşu n-are adresă, cu atît mai puţin Puşi
Dinulescu; cauţi Gaiţele, şi-ţi apare Mielul lui
Baranga, cu sarcină de la PCR să turbeze. Vasile
Lovinescu nu-i cartografiat de acest GPS; Zigu
Ornea – da. Şi uite cum cititorul onest e turmentat şi
rătăceşte în căutarea andrinsantului.
Pentru că am vorbit de decalog, aş cita unul util
criticulu i, formulat de Ioana Pârvulescu: „1. Să nu
ai alţi Dumnezei (Popescu, Rădulescu, Ceauşescu,
Iliescu, Băsescu, n. mea, Magda U.), în afară de
literatură; 2. Să nu-ţi faci idoli, să nu te închini lor şi
să nu-i slujeşti, căci scrisul se răzbună; 3. Să nu iei
în deşert ce faci; 4. Să nu ucizi cartea despre care
scrii, dacă are oricît de puţină viaţă în ea; 5. Să nu te
laşi în voia umorilor; 6. Să nu te laşi în voia
judecăţilor primite de-a gata; 7. să nu dai sfaturi; 8.
Să nu mărturiseşte strîmb, să nu fii necinstit; 9. Să
nu scrii fără să fi citit totul cu atenţie; 10. Să nu scrii
despre ceea ce te depăşeşte” (maladie veche în
istoria criticii: Maiorescu îi indica lui Gherea
drumul spre şcoală, n. mea, Magda U.).
Cu „poruncile” Ioanei Pârvulescu consun, nu
fără a face două adnotări măcar: să nu furi ideile
altuia şi să nu vrei să ai ciraci. Şi-mi aduc aminte de
Hasdeu, care îi reproşa lui Titu Maiorescu cum că
n-a creat elevi, doar ciraci.
Există criticaştri care – record! – nesocotesc
întreg decalogul; calcă toate interdicţiile. Îşi
cioplesc dumnezei din autori situaţi în poziţii de
putere, practică idolatria, iau în deşert clasicii,
incizează nonşalant debutanţi singuratici, ai
nimănui, iubesc sau urăsc o carte din cauza
autorului, scriu, ca buni coterişti, la comanda
capilor politicii literare, dau sfaturi neîntrebaţi
despre ce trebuie sau despre ce nu trebuie să scrii; îţi
spun că n-ai scris ce ai scris ori ai scris ce n-ai scris.
Sub anonimat, un „Viktor” mă ocăra că m-am
ocupat de Constantin Virgil
Gheorghiu şi mă
ameninţa crud cu... procesul de la Nürenberg.
Mărturii strîmbe despre ce nici cu gîndul n-ai gîndit
se găsesc pe blogosferă cu duiumul.
Cronici, după pohtă şi patimă, tot apar, deci
emoţionalul bate raţionalul. L. Ulici, la cartea mea
de debut, A patra dimensiune (1973), mi-a dat un
verdict dur, că-s nepricepută la poezie; în fapt, mi-a
plătit o poliţă, ca să nu spun mai mult. Intoleranţa
lui avea altă cauză decît nepriceperea mea.
În ce mă priveşte, am o relaţie bună cu critica;
nu mă simt sabotată nici de tineri, nici de generaţia
mea, dar mi s-a întîmplat să fiu răstălmăcită. Mi s-a
tăiat din citat, ca la frizer, să iasă altceva, ba chiar
mi s-au folosit vorbele proprii împotrivă.
Critica ultrapozitivă, totuna cu lauda, abundă în
urbea Ieşilor. Recenzentul de întîmpinare, cu o
capacitate enormă de a înghiţi lunar o cantitate
uriaşă de pixeli şi de cărţi pe papir, intră în delir
verbal cînd e vorba de însăilările prietenilor; nu şi
de ale celor l'alţi, ca să folosesc ortografierea din
titlul unei reviste de avangardă. Unul a scris o
capodoperă, un altul „mai mult decît o
capodoperă”, celălalt „tinde spre capodoperă”.
Atîţia capodoperează, că poetul Cezar Ivănescu a şi
zbucnit, cu năduf: „Nu te poţi mişca prin oraş, ca să
nu calci un geniu pe bătătură”.Avem genii la kil sau
la legătură, exhibîndu-şi producţiile nu numai pe
căi electronice, dar şi-n tramvaie. Poeţi de mare
forţă! Fundamentali ca Adi Cristi, planetari ca
Aurel Ştefanachi, continentali ca Valeriu Stancu.
Cît a fost secretarul Filialei ieşene, s-a scris cu zel
despre poezia „stanculiană”.
Grandomania e, uneori, tîmpă: îl crezi pe
criticuş cînd bate les champs (cum zice Ştefan
Arteni că ar zice Chiriţoaia)
că ai dăruit literaturii
române o carte indelebilă (epitet marca G.
Călinescu). Neologizarea dă bine, iar dacă se
uzează de contradictorialitate, în loc de plebeul
contradicţie, de scriiturare pentru scriitură şi de
scriiturist pentru scriitor, pretenţiile de eseist subtil
cresc. Cum spuneam, orgoliosul poate fi convins
uşor că reprezintă „sensibilismul ieşean”, că a
produs „revelaţia absolută”, că e o „personalitate
de amploare”, cu loc în dicţionar. Primus inter
pares este... mulţi.
Se fac prezentări plătite ca maneaua la nuntă: pe
piaţa liberă a cărţii, cronica e şi ea o marfă, are un
preţ. Deţii cont gras, ai şi cotă literară pe măsură, iei
şi premii (de excelenţă) cu parale aduse de-acasă.
Critica (îmi asum cacofonia) ca afacere merge şi
mai bine cînd prinzi o rubrică la ziar. Criticul de
84

ziar, care spune de nenumărate ori da şi mai
niciodată nu, are parte de avantaj-serviciu, dacă e
destul de productiv la laude şi precaut în respingeri.
Veţi zice că nu-i o glorie să fii măgulit la culme
de un astfel de criticuş. Circula, la „Viaţa
românească”, pe vremea lui Topîrceanu, un soi de
blestem glumeţ: „Lăuda-te-ar Bogdan Duică!”.
Mai încoace, Cicerone Theodorescu
făcea
alegerea: „mai bine să mă înjure Călinescu decît să
mă laude Gafiţa”. Ce-i drept, dacă te laudă Mariana
Vichy Vârtosu (un exemplu din multe) e semn rău.
Acest tsunami de impostură critică, de
amatorism critic produce confuzie valorică
garantată. Ca urmare a acţiunii recenzentului de
întîmpinare, care nu face economie de calificative
(poetul şi traducătorul Christian Schenk o spune
mai frust: „onanism verbal”), USR pare a ilustra
premiza că n-avem literatură, dar avem scriitori
mii, cu acte în regulă (carnet şi cotizaţie la zi).
Numai la Iaşi, SPIC ( Scriitori şi publicişti ieşeni
contemporani, 1996-2009) inventariază nu mai
puţin de 549 de nume. Ce puhoi pe capul cititorului.
Altfel spus, ce explozie de „localism creator”!
Dicţionarul scriitorilor ieşeni şi al veleitarilor de pe
Bahlui în jos ar fi fost un titlu mai propice. Fără o
selecţie riguroasă, uriaşa muncă a lexicografilor a
devenit inutilă. La observaţia mea, Nicolae şi Florin
Busuioc ar putea riposta că fiecare a venit cu
maldăre de „întîmpinări” laudative. Numai că
evaluarea n-ar trebui lăsată în seama autorilor.
Soluţia Nu alta decît credibilizarea actului
critic, serios afectată. Pentru salvarea speciei de
critic de întîmpinare, judecăţile nu trebuie să fie
nici acte de caritate, nici c ondiţionate, negociabile,
conjuncturale. Ca veleitarii să dea doi paşi înapoi şi
literatura de calitate să aibă o recunoaştere clară, o
cotă pe criterii estetice. Pînă cînd sita timpului va
cerne ce-i de cernut, cronicarul de întîmpinare
trebuie să fie instanţa de prestigiu.
PROTEST
Am datoria morală să-i anunţ pe cititorii
revistelor la care colaborez că articolul Ard malurile
Prutului, semnat cu numele meu în „România
Mare”, a fost reprodus fără voia mea. E o farsă de
prost gust şi care depăşeşte orice măsură. „România
Mare” nu este, pentru mine, o revistă creditabilă.
Rog pe cei publicaţi, ca şi mine, fără acordul lor, să
mă contacteze:
magdaursache@yahoo.com.
¤ Noile legitimaţii de membru al Societăţii
Scriitorilor Bucovineni pot fi ridicate de la Librăria
Scriitorilor din Suceava, în zilele de luni-vineri, între
orele 9,00-16,00. Legitimaţia se eliberează după
achitarea cotizaţiei pe anii 2010 şi 2011.
În organizarea Consiliului Judeţean Suceava,
a Societăţii Scriitorilor Bucovineni, a
Centrului Cultural Bucovina , Colegiului
Tehnic „Petru Muşat“ Suceava şi Primăriei
comunei Şerbăuţi, în perioada 13-15 ianuarie
2011 , au avut loc manifestările în cadrul
Festivalului literar „Mihai Eminescu“ Ediţia
a XX-a, după următorul program:
13 ianuarie 2011:
Ora 10.00: Colegiul Tehnic „Petru Muşat” Suceava –
„Sub semnul Poetului”. Deschiderea oficială.
Eminescu în 2011: Alexandru Dobrescu, Theodor
Codreanu,Adrian Dinu Rachieru.
Decernarea Premiului Naţional „Mihai Eminescu” şi a
Premiului Opera Omnia „Mihai Eminescu”
Lansare de carte: LUCEAFARUL. Treptele spiritului
hyperionic , Editura ARHIP ART, Sibiu, 2010. Autor George
Popa
Ora 14.00: plecarea spre Cernauţi.
Ora 18.30: Herţa – Întîlnirea oficialităţilor locale cu
scriitorii invitaţi. Dineu oferit de Primăria Municipiului
Botoşani.
14 ianuarie 2011:
Ora 9.15: Vizitarea Casei Aron Pumnul. Depuneri de jerbe de
flori.
Ora 9.45: Depuneri de jerbe de flori la statuia poetului
Mihai Eminescu din Cernăuţi.
Ora 10.00: Vizitarea Universităţii din Cernăuţi.
Ora 11.30: Vernisajul expoziţiei „Iarnă bucovineană” –
Galeriile Mihai Eminescu din Cernăuţi. Lansări de carte.
Ora 14.30: Plecarea spre Putna.
Ora 17.00 (sau 19.00): Slujbă de pomenire pentru poetul
Mihai E minescu – Mânăstirea Putna. Depunere coroană
omagială la bustul poetului Mihai Eminescu.
Microrecital
susţinut de elevi ai Şcolii Generale din Putna.
15 ianuarie 2011:
Ora 9.00: Piaţa Tricolorului din Suceava - Ziua culturii
naţionale. 15 copii vor da drumul la baloane cu nume de
marcă ale culturii române.
Ora 9.30: Depuneri de jerbe de flori la statuia poetului Mihai
Eminescu din Suceava
Ora 10.00: Biblioteca Bucovinei I.G. Sbiera - Lansare de
carte: Poeţi din Basarabia , autor Adrian Dinu Rachieru.
Editura Academiei Române - Bucureşti şi Editura Ştiinţa -
Chişinău.
Ora 11.00: Biblioteca Bucovinei I.G. Sbiera - Moment
dramatic din opera lui Mihai Eminescu. (2 actori)
Ora 12.30: Ateneul Cultural „Mihai Eminescu” din
Călineşti Cuparencu
Depunere coroană omagială la bustul poetului Mihai
Eminescu .
85

parabole
DORINŢA
TOTALĂ
Leo
BUTNARU
DORINŢĂ TOTALĂ
Ce bine e că am a face cu oameni informaţi, cred,
– pentru că este imposibil ca cineva dintre domniile
voastre, chiar şi în aceste timpuri ale aneantizării
basmelor prin computeristică, să nu cunoască
povestea cu peştişorul de aur, astfel că o voi
(re)porni brusc, abrupt, din momentul în care
peştişorul de aur, prins deja, roagă să fie eliberat în
contul a trei dorinţe sacramentale, iar pescarul, un
fel de Dănilă Prepeleac, cască gura a nedumerire,
surprinzându-se că, uite, bre, nu are nicio dorinţă în
scăfârlie, niciuna în inima din pieptul-colivie şi,
deci, nu ştie ce să-i răspundă peştişorului de aur, pe
care îl ţine în mână şi la care se uită bleg, cu ochi
pustii. Dar, într-un târziu, tot îi vine ceva pe limbă
acestui Dănilă Prepeleac, pe care bunicul Ion
Creangă nu mai avusese timp,
sau doar chef, să-l
ducă şi pe vreun mal de apă, la pescuit, ceea ce, iată,
îndrăznesc eu a-l ajuta să facă, povestindu-vă de
situaţia în care Dănilă stă cu peştişorul în labă, dar,
vezi, Doamne, Atotputernicule, Atotştiutorule,
Atotajutătorule, nu l-ai învrednicit să aibă şi el vreo
dorinţă, două, trei, pe care le târguieşte peştişorul în
schimbul salvării sale – Prepeleac se bungheşte la
amfibia de aur, gol de orice dorinţă, în cap, în piept,
pentru ca, într-un târziu de clipe trecute, să zică,
interogativ, totuşi:
- Da ştii că nu am nicio dorinţă, bre,
jimbatule...
- Şi ce-i de făcut Întreabă, la rândul (şi la…
râul) peştişorul de aur, mai că scâncind de necaz.
- Poate mă ajuţi tu şi-mi spui vreo dorinţă, pe
care ai vrea să mi-o îndeplineşti.
- Eu Să-ţi sugerez o dorinţă pe care s-o
doreşti
- De ce nu dacă vrei să scapi cu binişorul, de
ce nu ai face-o se luminează la chip Prepeleac de
această idee care îi veni din senin.
- Ce să-ţi doresc ca să doreşti
- Te priveşte. Hai, zii.
Peştişorul cumpăni ce cumpăni, pentru ca,
oarecum timorat, timid, temându-se să nu cadă în
nemila bănuielii pescarului, zice:
– Doreşte-ţi ca să-mi dai drumul…
– Cum
– Eu doresc ca tu să-ţi doreşti să-mi dai drumul.
Asta, aşa, ca primă dorinţă, până îţi vin în minte
celelalte două.
Cu mâna liberă, Prepeleac îşi scărpină cerbicea,
însă aşa şi nu reuşi să-şi stimuleze plăsmuirea vreunei
alte dorinţe personale, decât cea pe care i-o sugeră
peştişorul de aur, astfel că nu avu încotro şi zise:
– Peştişorule de aur, dă-mi dorinţa ca să-ţi dau
drumul.
Bineînţeles, peştişorul i-o dădu. Şi Prepeleac îi
dădu drumul.
- Hei, bre, da când vii să-mi îndeplineşti şi a
doua dorinţă! ţipă după înotătoarea de aur Dănilăpescarul.
- Când vei avea o a doua dorinţă, zise peştele,
ieşind pe o clipă din undă.
- Dar dacă nu o voi avea, ca şi amu-u-u se
interesă, cam mugit, Prepeleac.
- În acest caz, ne vedem la paştele calului,
trimise peştişorul vorbă prin câţiva bulbuci, care
ieşiră la suprafaţa apei, având fiecare înăuntru câte
un cuvânt: în, acest, caz, ne, vedem, la, paştele
calului, – opt bulbuci, opt cuvinte.
„Oi fi dat de vreun guru, de vreun adept al lui
Krishna sau mai ştiu eu ce hindus...”, se gândi
peştişorul acolo, în adânc, despre Prepeleac al
nostru care, într-adevăr, prin firea-i nătângă,
ajunsese, fără să ştie, la DORINŢA TOTALĂ care,
conform cine ştie cărei filosofii, înseamnă chiar
calea spre absenţa oricăror dorinţe...
A MURI DIN DRAGOSTE
1. Perioada raţională
La drept vorbind, cele ce urmează a fi relatate nu
se întâmplă cu mult după vremurile noastre, pe care,
chiar acum, haideţi să le marcăm, simplu, precum în
calendarele obişnuite: 1 aprilie 2009 – ziua în care
naratorul aduce(a) în atenţia şi fabuloasa memorie a
unui computer acest text. Fireşte, întâi şi întâi, în
atenţia computerului la care scria, în raţionalitatea sa
punctuală şi poantilistă excepţională care, trebuie s-o
recunoaştem, ne-a depăşit ne-uimitor (ne-am
obişnuit deja) de mult pe noi, muritorii de rând (şi,
poate, peste rând), pe creatorii lui.
86

parabole
Aşadar, nu cu mult viitor după prezentul nostru care,
din acel punct de vedere şi de istorie, era considerat,
fireşte, trecut, să admitem, chiar trecutul imediat, însă
în care noi, deocamdată, nu am intrat (convenţional
sau virtual constatând), se întâmplă că El-Personajul
(Computerul), abia apărut pe lume (tehnică, reală,
dar, concomitent, şi fantastico-ştiinţifică) s-a
pomenit extrem de dezamăgit de sine, gândindu-se –
incredibil! – să ceară a fi... tehnoeutanasiat ! –
probabil, acesta ar fi termenul; sau, poate, mai
adecvat ar fi să spunem: digitalotanasiat sau –
cybertanasiat. (Termenii mai urmează a fi precizaţi,
întru recomandare pentru uzul general.)
El-Personajul încerca – sec, calculat (cum îi stă
bine, chiar şi la rău, unui calculator) – drama
superraţionalismului său – că e prea exact,
superpractic, extrem de serios: din cauza mulţimii de
procesoare din care era combinat-armat nu putea fi
nici trist, nici vesel, ci doar furios, numai în stare de a
urî – sec, calculat. De a se urî pe sune însuşi, chiar
dacă nu avea grija să se gândească la cotaţiile de la
bursă, la preţul petrolului sau al gazului, la numărul
de victime într-un nou atentat terorist din Antarctida
sau... – pentru toate astea nu avea organ, altfel
vorbind – încă nu i se montase procesorul adecvat
prelucrării unor astfel de date.
Şi cu cât îi creşteau frecvenţele de procesare, cu
atât se ura mai mult, dorindu-şi moartea, eutanasia
cibernetică. Culmea disperării – seci, calculate! – şi
ea ca o formă de ură faţă de sine – venise după ce,
mai plusându-i-se nişte senzori, computerul se
pomeni întrebând, aşa, în neant, – chiar dacă era în
faţa creatorilor săi, aceştia nu i-ar fi putut răspunde
la întrebare, astfel că El-Personajul (nostru) se
adresă neantului:
– Dar cine sunt eu De unde vin, încotro merg,
pentru ce sunt dat!
Creatorii săi, oamenii care îi plusau mereu alte şi
alte procesoare „deştepte”, rămăseseră cu gura
căscată de uimire! Aceste întrebări însemnau că El-
Personajul, alias Computerul, Robotul trece într-o
fază nouă de prezenţă-existenţă, chiar într-un fel
de... consubstanţialitate cu ei (cu noi), oamenii!
La auzul tiradei interogative, inginerii tehnologi
şi tehnologii ingineri s-au pomenit că nu au un
răspuns adecvat, iar neantul, de, ca neantul – tăcea în
adâncurile sale enigmatice, prăpăstioase şi, parcă,
deloc binevoitoare.
În fine, reluându-şi pretenţiile faţă de sine – că e
superraţional, că e superexact, extrem de calculat şi
practic –, Computerul le ceruse imperativ oamenilor
ca aceştia să-i ia existenţa, să-l lichideze, pentru că el
se urăşte pe sine de moarte!
2. Perioada sentimentală
În
vreme ce toţi bărbaţii ingineri tehnologi şi cei
tehnologi ingineri stăteau muţi şi derutaţi în faţa
Computerului, Robotului care îi întrebase „Cine
sunt eu”, a apărut domnişoara inginer Mimi,
vorbind către El-Personajul:
– Iubite creatură a noastră sau de noi creatură, ne
vedem obligaţi să-ţi refuzăm dorinţa de a muri din
simplul motiv că tu eşti încă prea tânăr şi decizia de a
renunţa la existenţă nu este una serioasă, neavând la
bază suficientă experienţă şi destulă suferinţă...
– Ce-i aia suferinţa întrebă Computerul.
– Da, asta-i întrebarea, precum zicea bătrânul
Shakespeare, spuse, surâzând, tânăra ingineră. Te
rog să ai puţintică răbdare, precum zicea Caragiale,
şi vei afla.
– Vreau să mor! urlă în prostia sau, poate,
demenţa seriozităţii sale raţionaliste Computerul.
Domnişoara inginer surâse din nou, zicând
filosofic sau doar livresc:
– De ce să mori tu atât de urât – din ură
– Mă urăsc eu însumi, pe alţii nu-i priveşte!
debita, răstit, în continuare El-Personajul.
– Am înţeles, dar nu contează. Problema e că de
ce să mori tu urât – din ură, când ai putea muri
frumos – din dragoste
– Ce e aia dragoste! întrebă, ca şi revoltat de
ignoranţa sa, computerul.
– Ai puţintică răbdare, îl cită iar pe Nea Iancu
domnişoara inginer, scoţând din buzunăraşul de la
piept (mai precis: de peste pieptul stâng) al halatului
scurtuţ o cutioară, din care pescui cu penseta un
microprocesor, pe care, în scurt timp, i-l montă
Computerului şi anunţându-şi colegii (care încă nu-şi
reveniseră din şocul în care se pomeniseră după ce
auziseră întrebarea „Cine sunt eu”): Graţie acestui
procesor, pe dragul nostru El-Personajul îl dotăm şi
cu capacitatea de a simţi, de a genera sentimente şi de
a le recepta pe ale celor din jurul său.
...Prin urmare, din acea clipă, în urma noului salt
calitativ în procesare, începea viaţa sentimentală a
Robotului; viaţă consubstanţială cu viaţa
sentimentală a oamenilor, astfel că prorocirea
domnişoarei inginer-doctor avea tot temeiul: El-
Personajul ar fi putut muri şi din dragoste, ca pe
timpuri... Pentru că, într-adevăr, de ce să moară El
urât – din ură
Astfel că nu mai era mare mirare să fie văzut sub
balcoane vreun robot cântând serenade serenisime şi
selenare...
87

cronica traducerilor
SADE LA
CHARENTON*
Geo
VASILE
Romanul Macii bătrâneţii/Sade la ospiciu
( traducere din franceză de Sabina Chişinevski)
armonizează ireproşabil ficţiunea cu informaţia
livrată de arhive în reconstituirea stilului unei epoci
şi al protagonistului din titlu, adus în scenă în
ultimii unsprezece ani de viaţă la
stabilimentul din Charenton. Scrisă la
două mâini, povestirea se deapănă
alternativ pe două voci (partituri),
Anne Parlange substituindu-se
dicţiunii inconfundabile a divinului
marchiz, în timp ce Vincent Lestréhan
oferă o excelentă cronică a celebrului
ospiciu, substituindu-se unui personaj
fictiv, un anume Morvan Tonnerre, de
felul lui breton şi şchiop în urma unui
accident pe mare. Aflat din fragedă
tinereţe în slujba domnului François de
Coulmiers care tocmai a fost numit la
conducerea ospiciului din Charenton,
este promovat în postul-cheie de
econom adjunct. Morvan va fi omul
providenţial d.p.
d.v. administrativ,
reuşind să asigure hrana şi celelalte
nevoi ale ospiciului, punând ordine nu
numai în relaţiile cu furnizorii sau
angajaţii, ci şi cu internaţii, fie ei nebuni sadea, sau
doar exaltaţi, violenţi, maniaci, melancolici,
imbecili, năuci, fie nevoiaşi sau ai nimănui. Pe cât
de raţional şi imbatabil se dovedeşte a fi în treburile
practice, pe-atât de vulnerabil şi expus pare a fi în
plan spiritual, mai ales de când îl are în grijă pe
DonatienAlphonse François de Sade, sosit în 1803,
de fapt transferat din infernul de la Bicetre: „Era un
bărbat trecut bine de şaizeci de ani, extrem de
corpolent, cu trăsăturile buhăite, dar încă fine. Părul
lung avea acea culoare nedefinită a blonzilor când
albesc, fără să fi fost vreodată gri, o nuanţă bizară
de culoarea nisipului sau a aripilor de pescăruş.
Privirea îi era moartă, ca şi cum ar fi trăit toate
umilinţele unei vieţi departe de ea însăşi.”
Departe însă de a fi un pensionar comod, Sade se
impune ca protagonist al ospiciului nu atât datorită
reputaţiei şi cărţilor sale scandaloase, cât
caracterului său imprevizibil şi firii schimbătoare;
tonul său este când calm, avântat evocator sau
confesiv, când ieşit din matcă, pornit pe frondă,
diatribe şi invective. Aflăm astfel că principalele
sale pasiuni au fost banii, sexul şi filosofia, că este
anticlerical şi ateu convins, altfel spus, un anarhic
desăvârşit, inclusiv în materie de scris şi estetică. A
exersat în cam toate speciile, de la roman la tragedii
şi poezie, cultivând stilul baroc expresionist,
flamboyant (Anne Parlange, scriindu-i partitura, dă
o splendidă probă de mimetism) şi nu ezită să
recunoască: „am furat cu
neruşinare din toate cărţile care
mi-au fost utile” de vreme ce la
rândul său a fost plagiat. Despre
condiţia omului de litere se
pronunţă aproape cinic, văzând
în el „o curvă mai pretenţioasă
d e c â t c e l e l a l t e , c a r e s e
prostituează cu un librar. Care
librar, în orice caz, o înşală”. Dar
Sade nu va uita până la moarte
răul cel mai mare ce i s-a făcut:
de-a lungul celor 28 de ani şi 7
luni de detenţie, din pricina
statutului său de proscris, i s-au
„arestat”, pierdut sau interzis
cărţi întregi pe care n-a încetat să
le rescrie. Percheziţiile, vexaţiile
şi supravegherea poliţienească a
scriitorului nu vor înceta nici la
Charenton, stârnind inflamările
pamfletare ale acestuia în contra establishment-
ului, a epocii şi a lumii.
Morvan, econom, dar şi sârguincios
supraveghetor şi informator al poliţiei, află cu
oarece consternare despre tinereţea desfrânată a
straniului pensionar, suspect chiar şi de pederastie
(deşi om de lume şi de viţă nobilă) precum şi despre
scrierile lui infame, ofensând bunele moravuri şi
religia. Indispus şi revoltat de manierele şi capriciile
sale aristocrate, precum şi de ieşirile în decor
zgomotoase, Morvan este pur şi simplu uluit de
faptul că stăpânul său, dizgraţiosul dar înţeleptul
director al ospiciului se lasă sedus de întrevederea
88

cronica traducerilor
cu domnul de Sade. Recunoscându-i darul de a
seduce şi hipnotiza, precum şi personalitatea
molipsitoare, Morvan se va strădui să-şi apere cu
străşnicie spiritul de abisurile luciferiene ce eructau
în jurul acelui om. Ca să nu mai vorbim de alte
motive de nesuferinţă, cum ar fi rivalitatea în amor.
Îndrăgostindu-se prin succesive acte de voyeurism
involuntar de încă frumoasa Marie-Constance
Quesnet (alias Sensible din „Caietele” şi
„Corespondenţa” Marchizului) sosită la Charenton
ca pensionară liberă spre a-şi consola „tatăl”,
de
fapt iubitul din tinereţe, Morvan ajunge să dorească
moartea celui din pricina căruia Marie îl ignoră ca
pe un obiect nefolositor.
Fapt e că autorul romanelor „Justine” sau
„Juliette” îşi recunoaşte pe ultima sută de metri
insanităţile (delicte de sadism, nu-i aşa, de otrăvire
şi sodomie ş.a.m.d.) ce au dus la întemniţarea lui,
explicându-le printr-un sentiment de impunitate ce
i s-a indus în copilărie, dar şi ca act de voluptuosă
răzbunare scripturală: „Eram un Moloh spumegând
de neputinţă şi depravare. Dar nu trebuia să o spun.
Asta e adevărata mea crimă. Am trădat secretele
castei mele şi lucrul acesta mi-a făcut plăcere.
Satisfacţia mi-a fost dată nu de abjecţie, ci de
dezvăluirea ei, de mărturisire”.
Vampirizat de propriile mituri şi personaje,
Sade se lasă dus pe firul amintirilor, reprezentânduşi
extatic cele câteva femei ale vieţii, imortalizate în
scene de amor în regie proprie, astfel încât plăcerea
erotică să se însoţească cu violenţa sau durerea,
câştigând în profunzime şi spectacularitate. Cel ce
deţine primatul în privinţa reprezentaţiilor de teatru
ca terapie psihiatrică, dar mai ales al ideii estetice
probate prin operă, precum că bunele sentimente nu
fac literatură, a rostit poate cea mai emoţionantă
invectivă împotriva bătrâneţii: „Şi iată că
bătrâneţea mă frânge în două. Devin butuc lovit de
secure, eu care eram securea” (…) „Bătrâneţea este
o infamie contrară drepturilor omului şi ale
cetăţeanului, o respingătoare himeră de care ştiinţa
ne va scăpa într-o zi, tot aşa cum eu am scăpat-o pe
Juliette de imbecilitatea sexului său”. Să nu uităm
nici frumosul motto preluat de autori din „Povestea
Juliettei”, o adevărată artă poetică a vieţii lui Sade:
"O, cât de frumoasă poate fi natura coruptă, cu toate
frivolităţile ei, şi cum mai triumfă, cred eu, macii
bătrâneţii asupra trandafirilor copilăriei”.
Dacă lui Anne Parlange (care mai are la activ o
carte, „Răsuflarea minotaurului”, 2002) îi datorăm
partitura interpretată de Sade, lui Vincent Lestréhan
(în viaţa de toate zilele, casier general) îi datorăm
detaliile epice, fresca, moravurile epocii. Intrigile
de culise, concurenţa atroce pentru posturi,
delaţiunile, conflictele (ca de pildă cel real, atestat
de documente, apărut între doctorul Antoine
Athanase Royer-Collard şi directorul ospiciului
François de Coulmiers) nu cruţau nici acel topos în
afara patimilor lumii, cum s-ar fi putut crede.
Adevărul e că pe măsură ce timpul trece, climatul
din stabiliment se degradează văzând cu ochii.
Domnul de Coulmiers fusese destituit la numai
cincizeci de zile după abdicarea lui Napoleon,
teatrul fusese interzis de un an, tot ceea ce
marchizul iubise, dispăruse ireversibil. Încetând să
mai scrie, scriitorul moare în somn pe 2 decembrie
1814, în vârstă de 74 de ani, poate şi din pricina
siropului de opiu. De o acribie specifică oricărui
contabil, şi de o luciditate demnă de orice exeget,
Morvan, alias Vincent Lestréhan, crede că domnul
de Sade era conştient de lipsa de măsură a spiritului
său, dar era condamnat să se complacă în ea. Căci
pentru el nu exista plăcere mai mare decât să fie
obiectul oprobriului public. Nu s-a căit niciodată,
fiindcă, spre deosebire de Gil de Rais, ştia că crima
lui era numai din cerneală şi hârtie.
* Anne Parlange, Vincent Lestréhan, Macii bătrâneii.
Sade la ospiciu,
Edit. Humanitas, 2006, 148 p
89

vitrina editorială
Nicolae Dabija: „ Temă pentru acasă” (roman).
Cu o prefaţă de Theodor Codreanu. Princeps
Edit, Iaşi, 2010;
Convertirea autorului
la proză nu se produce acum,
dar cartea de faţă îl situează pe
cunoscutul poet basarabean
într-un autor de primă
importanţa despre care Tudor
Nedelcea, de pildă,
conchide
în comentariul sau înserat în
„ Bucovina literară”
într-un
număr anterior: „Prin acest
strălucit debut ca romancier,
Nicolae Dabija se dovedeşte a
.
fi un scriitor total şi model exemplar”
Aşa cum s-a mai scris, romanul consacrat
paginii negre din istoria recentă a Basarabiei, se
vrea a fi o mărturie zguduitoare a tenebrelor în care
a fost învăluită umanitatea de acolo, determinată, în
condiţii
incalificabile, să suporte opresiunea
moscovită. In acest context greu de imaginat sunt
urmărite destinele fostului profesor Mihai Ulmu şi
ale elevei sale, Maria Răzeşu, din care nu lipsesc
încercările disperate ale acestora de a se rupe din
inimaginabilele condiţii ale izolării siberiene. De
altfel conceptului cinic al închisorii, fâlfâit cu
mândrie şi aroganţă de către susţinătorii acestuia,
îndeosebi de colonelul Kudreavţev, tartorul pe care
trebuie să-l suporte cei izolaţi acolo, i se opune
dârzenia şi împotrivirea acestora. Este ceea ce
Theodor Codreanu o numeşte astfel: „Zarianka lui
N. Dabija este închisoarea în închisoare”.Altfel zis,
Siberia nu reprezintă altceva decât închisoarea cea
mică din închisoarea cea mare (Uniunea Sovietică).
Dorinţa de a pune în lumină cataclismele
vremurilor prin care basarabenii au fost nevoiţi să
treacă face din romanului lui Nicolae Dabija mai
mult decât o reuşită narativă de excepţie, şi anume o
confirmare a calităţii de „povestitor ex cepţional” al
autorului, aşa cum îl şi numeşte criticul literar
Mihai Cimpoi.
George L. Nimigeanu: „Zodia ned reptăţii” .
Cuvânt înainte de Dumitru-Mircea Bada. Ed.
Samuil, 20l0;
Poetul de la Mediaş, cu rădăcini în Bucovina de
odinioară (amănunt relevat nu o dată în textele
sale), îşi continuă ampla acţiune la aducerea la
lumină a operei sale poetice. Este de fapt o
frumoasă ambiţie, care însumează până
acum
suficiente volume menite sa-l (într-un fel) evoluţia lirică. Ceea ce e
reprezinte şi sa-i
reconstituie
mai mult decât o serioasă (şi frumoasă) ambiţie,
precizând de altfel că acest periplu editorial se
constituie şi datorită generozităţii unor editori
cuceriţi de insistenţa nobilă a autorului.
Poemele din volumul de faţă par a fi, după cum
apreciază comentatorul Dumitru-Mircea Buda
„indicaţii vagi ale unui re lief de adâncime “. Chiar
dacă expresia în cauză nu dezvăluie decât esenţa
travaliului, criticul adaugă, totuşi,
că avem în faţă
„reperele unei memorii torturate de agresiunea
istoriei injuste şi aberante “.
Ar fi suficientă, în acest
sens, chiar titulatura celor trei cicluri ce compun
volumul: „Muntele zădărnici ei“, „Amintiri dintr-o
copilărie interzisă“ şi „Somnul raţiunii“. Când
poetul scrie „Viaţa seamănă a rană vie / oblojită cu
pelin şi bezne / munţi pe suflet... lanţ de rob la glezne
/ cerul ne e dus în silnicie” înţelegem rana ce-i sapă
sufletul, şi aceasta de-a lungul întregii cărţi. Pentru că
de deschizând-o întâmplător, ai în faţă imaginea
negurei ce conturează obiectul investigaţiei
autorului: „Trezit dis de dimineaţă dai buzna / în
cafeneaua zilei... zaţul zilei de ieri / în ceşti... negru şi
plin de semne cabalistice”.
Concluzionând, nu poţi afirma decât că volumul
lui George I. Nimigeanu menţine tensiunea
propulsată de ciclul din care face parte, dincolo de
care persistă vag speranţa regăsirii.
De altfel comentatorul său conchide că
versurile
acestuia reuşesc să sugereze „ esenţa absurdă,
ilogică
a maleficului de orice
tip” , motiv pentru care nu poţi fi
decât de acord că prin cărţile
de care aminteam (o adevărată
recuperare a amintirilor
nefericite), „poetul scrie în
fond o odisee a refacerii
propriei iden tităţi” .
90

vitrina
Constatin Blănaru: „În caroiaj”. Biblioteca
„M ioriţa”. Câmpulung Bucovina, 20l0;
Pe ultima copertă a volumului de faţă sunt
enumerate cărţile, editate până acum de Constantin
Blănaru. Numărul contează mai puţin, ceea ce
trebuie semnalat este creşterea siguranţei autorului
şi evidenţierea, propulsarea
stilului de relatare
devenit caracteristic pentru acesta. Altfel spus,
Constantin Blănaru se prezintă azi ca un prozator,
stăpân pe uneltele la care apelează, decupându-şi cu
răbdare zona de (pentru) investiga ţie. Se poate
afirma aşadar că C. Blănaru înaintează cu precizie şi
cu migală pe cărările alese şi de pe care poate acum
pretinde a-i fi recunoscută
vocea. Desigur nu lipsesc
scăpările sau, altfel zis, neajunsurile ce-i sunt, voit
ori nu, caracteristice în etapa în care se găseşte.
Ceea ce trebuie semnalat de la bun început
rămâne siguranţa cu care
autorul abordează cele mai
multe dintre subiectele
propuse. Unul dintre acestea
d e b u t e a z ă a s t f e l : „ o
profesoară de română avea
mari ambiţii profesionale,
ambiţia i se întrezărea şi pe sub
fardul îmbelşugat ”. Iată şi
portretul acesteia, tot atât de
direct conturat: „Era
înăltuţă,
brunetă – brunetă (în lumea şcolii era numită
Ţiganca), avea ochii un pic bulbucaţi
ochelarii
disproporţionaţi de mari - făcându-i să lunece ca
într-o ap rindere fumegoasă pe retină...” . Şi
amănuntele biografice continuă prin răscolirea
amănuntelor ce-i compun existenţa.
Ultimele pagini dezvăluie „misterul” acestei
puneri la punct, dincolo de care cititorul va intui
sau intuieşte afectivitatea naratorului pentru
persoana în cauză. Nu întâmplător universitarul,
venit sa asiste la lecţiile profesoarei vizate, este
„un lector notoriu” cunoscut drept „ iubăreţ ”.
Aşadar „ Era firesc - zice autorul - să-1 suspectez de
complicitate cu candidata. Ciudăţenia constă în
amănuntul că gelosul inspector nu demască
întâmplarea şi firele sale consolându-se cu jenanta
opinie conform căreia întâi de toate trebuie traşi la
răspundere „ universitarii (şi specialistul în limba
română) din comisie şi în al treilea rând eu, care,
acum, nu suport să
se ia jarul cu mâna mea”.
Relevantă devine astfel preferinţa scriitorului
pentru mediul şcolar atât de bine cunoscut. De
unde şi predominanţa povestirilor sale inspirate
din acel mediu.
Dumitru Augustin Doman:
„Cititorul de roman”. Ed.
Pământul, ediţia a II-a, 2010;
„Cititorul de roman” devine
sau apare la lectură un joc
inteligent al autorului, care îşi
permite să-şi ironizeze
contemporanii (în fond colegi
de condei): de la Radu
Aldulescu, de pildă,
reţine
„ ţinutul de verdeaţă al unui popor format dintr-un
singur ins”, Ioana Brandea (altă ţintă) e demnă de
interes pentru că „ de vineri până joi”
trăieşte sau
inventează „ săptămâna sexului pe linia fierbinte”, în
vreme ce Mihaela Cogălniceanu compune basme
„pentru toate vârstele”.
Nu e pierdut din vedere nici Nichita Danilov cu
lumea lui „ în două zile” şi romanul alcătuit „ din
cinci nuvele şi ... un roman” erotic şi extatic sau
Gheorghe Truţă pentru care "Dramoterapia salvează
România".
Nota dominantă a referinţelor amuzante ale
prozatorului rămâne ironia sau aluzia ironică. Aşa
se explică de ce cartea lui Nicolae Turtureanu „este
de un umor nebun”, cum crede comentatorul, pentru
că
referindu-se la cursul epic al textelor acestuia, să
conchidă că ceea ce compune nuvelistul despre
„ formarea limbii şi a poporului român”
prezintă
„un umor debordant” , cauză pentru care „ lucrurile şi
oamenii buni / răi, bune / rele” se amestecă „până la
grotesc”. Din aceste motive, să admitem, un personaj
cu numele Tavi suportă drept consecinţă a îndrăznelii
lui de a cere „ în căsătorie trei ţestoase", diminuarea
penisului ( vestit de altfel) cu zece centimetri în aşa
fel încât în cele din urmă respectivul organ „să-i
dispară de tot”.
Din asemenea motive comentatorul consideră că
volumul în cauz ă (al lui Turtureanu ) „este de un
umor nebun, dând în umor negru uneori”.
Cu aceeaşi plăcere a decupării firului ironic se
amestecă D. A. Doman în compunerile lui Leo
Butnaru. El consideră că anii de copilărie ai acestuia
au „multe puncte comune cu copilăria lui Nică a Petrei
din Humuleştii anilor 40 ai veacului al XIX-lea”. De
unde şi plăcerea povestitului pentru „a ne face pe noi,
cititorii, părtaşi la această p lăcere” .
Concluzia lui D.A. Doman Că Leo Butnaru (din
Negureni) „este un calamburgiu de marfă”, ba mai
mult, „un omolog al lui Şerban Foar ţă”. (Ceea ce
rămâne de văzut...).
Rubrică realizată de Ion BELDEANU
91

calendar bucovinean
92
IANUARIE
2.I.1910. S-a născut, la Cuciurul Mare, scriitorul
Mircea Streinul, personaj emblematic al literaturii
române din Bucovina interbelică. În 1931, împreună cu
Ion Roşca, Gh. Antonovici, George Drumur şi Neculai
Pavel pune bazele grupării literare „Iconar”, apoi a
revistei „Iconar”. Membru fondator şi vicepreşedinte al
Societăţii Scriitorilor Bucovineni . Împreună cu ali
membri ai SSB iniţiază apariţia suplimentului
săptămânal al ziarului „Bucovina”, „ Bucovina literară”
(1941). (m. 17.IV.1945, Bucu reşti) .
2.I.1947. S-a născut, la Oprişeni, în fostul judeţ
Rădăuţi Dumitru Covalciuc, scriitor, folclorist, şef de
secţie la ziarul „ Zorile Bucovinei”, realizator al
Almanahului „ Ţara Fagilor”. Membru fondator al
Societăţii de Cultură Românească „Mihai Eminescu”
din Cernăuţi (1989) şi prim vicepreşedinte al acesteia
(din 2000).
3.I.1843. S-a născut, la Costâna, distr. Suceava, Ion
Bumbac,
scriitor, folclorist, lingvist, profesor de
limba şi literatura română la Cernăuţi (1877-1881),
secretar al Societăţii pentru Cultura şi Literatura
Română în Bucovina, redactor al revistei „Aurora
Română ” (1881-1884). (m. 25.V.1902, Cernăuţi).
3.I.1953. S-a născut, la Dorneşti, istoricul Vasile I.
Schipor, cercetător ştiinţific la Centrul de Studii
„Bucovina” Rădăuţi, subfilială a Academiei Române,
secretar de redacţie la „Analele Bucovinei”.
12.I.1930. S-a născut, la Burdujeni, poetul
Pânzariu, fost deţinut politic.
Vasile
17.I. 1949. S-a născut, la Dersca, jud. Botoşani,
Vasile
Zetu, „poet crescut la şcoala trăirii mitice” (Mircea A.
Diaconu).
18.I.1938. S-a născut, la Ropcea, jud. Storojine,
scriitorul Emanoil Rei, profesor de limba şi literatura
română, membru al S.S.B.
18.I.2002. A murit, la Bucureşti, Dimitrie Păcurariu
(n. 9.III.1925, Şcheia, Suceava), critic şi istoric literar,
prof. univ. dr. doc. la Universitatea Bucureşti şi decan
al Facultăţii de Filologie, lector la Universitatea
Sorbona (Paris), Gastprofessor (profesor invitat) la
Universitatea din Viena, membru al U.S.R.
22.I. 1969. S-a născut, la Suceava, poetul L. D.
Clement, redactor-şef la cotidianul „Crai nou”
Suceava, editor al site-ului de cultura „Nordlitera”,
membru al SSB, „o voce fermă şi o siguranţă culturală
de invidiat” (Adrian Dinu Rachieru).
22.I.1996. A murit, la Suceava, Mihail Iordache
( n. 12.VII.1937, Malu Roşu-Răduleşti, Ilfov), critic şi
istoric literar,
decanul Catedrei de Filologie de la
Universitatea „Ştefan cel Mare” (din 1991), membru
în colegiul de redacţie la „ Pagini bucovinene”
(Suceava, 1982-1989) şi membru fondator al revistei
„ Bucovina literară ” – serie nouă (din 1990), preşedinte
al S.S.B.
după reînfiinţare (în 1990).
23.I.1964. A murit, la Iaşi, poetul Procopie Milişte
(n. 1.V.1913, Gemenea, Câmpulung), colaborator la
revistele literare din Bucovina, membru al mişcării
literare „Iconar” din Cernăuţi, membru fondator al
S.S.B.. Publicat de M. Streinul în volumul Poeţi tineri
bucovineni (1938) şi de E. Ar. Zaharia în Antologie
rădăuţeană (1943).
23.I.2002. A murit, la Suceava, Florin Bratu
(n. 16.VI.1931, com. Necşeşti, jud. Teleorman), poet,
eseist, ziarist, redactor şi redactor şef la ziarul „ Zori
noi”, metodist la Centrul Judeţean de Îndrumare a
Creaţiei Populare Suceava.
24.I.1866. A murit, la Cernăuţi, Aron Pumnul
(n. 27.XI.1818, Cuciulata, jud. Braşov), istoric literar,
lingvist, profesor de limba şi literatura română la
Liceul german din Cernăuţi (1849-1866), membru al
Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în
Bucovina.
24.I.1911. S-a născut, la Horodnic de Sus, poetul
E. Ar. Zaharia (Zaharia Macovei) , profesor, membru
al mişcării literare „Iconar”. (m. 2005).
25.I.2000.Amurit, la Boian, regiunea Cernăuţi, Vasile
Bizovi (n. 26.VIII.1926, Boian), profesor de limba şi
literatura română la şcolile din Boian şi Hliniţa, autor
de manuale de limba şi literatura română pentru şcolile
româneşti din Ucraina, membru al Societăţii pentru
Cultura Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi
şi fondator al filialei acestei societăţi din Boian.
28.I.1974. S-a născut, la Vadul Moldovei, jud.
Suceava, poetul Adrian Liviu Apetroaie, redactor la
Independentul şi Ziua de Iaşi, consilier la Centrul
cultural latino-american din Iaşi, muzeograf la Muzeul
Literaturii Române din Iaşi – Casa Pogor, membrul al
USR.
29.I.1956. S-a născut, la Rădăuţi, Matei Vişniec,
dramaturg, poet şi publicist, membru al USR (1984).
Se stabileşte
la Paris (1987) şi este jurnalist la Radio
France Internationale. Este al doilea dramaturg român
care se impune în lumea selectă a teatrului francez,
după Eugène Ionesco. Piesele sale sunt traduse şi
jucate în peste 30 de ţări.

calendar bucovinean
31.I.1886. S-a născut, la Zahareşti, prozatorul Ion
Grămadă,
profesor la Liceul german din Cernăuţi,
redactor la „ Viaţa nouă”, autor de nuvele, schiţe,
eseuri. Înrolat voluntar în armata română, ajunge
comandant de pluton în Regimentul 8 Vânători şi cade,
ca un erou, în luptele de la Cireşoaia, jud. Bacău
(27.VIII.1917).
31.I. 1949. S-a născut, la Vama, prozatoarea Doina
Cernica, ziaristă la „Tribuna Ialomiţei” (Slobozia),
„Zori Noi” şi „Crai Nou” (Suceava), membră a U .S.R.,
FEBRUARIE
1.II.1838. S-a născut, la Fălticeni, scriitorul Nicu
Gane, membru al Academiei Române, vicepreşedinte
al Academiei Române (26 mai 1912 – 25 mai 1913),
preşedinte al Secţiunii literare a Academiei Române
(1913-1916). (m. 16.IV.1916, Iaşi).
1.II.1962. A murit, la Câmpulung Moldovenesc,
poetul George Voevidca (n. 9.IV.1893, Sinăuţi, distr.
Siret) , membru fondator al S.S.B., profesor,
epigramist, dramaturg, fiul folcloristului Alexandru
Voevidca. Membru corespondent al Academiei
Române (1937).
2.II.1896. A murit, la Iaşi, poetul Nicolae Beldiceanu
(n. 26.X.1844, Preuteşti, jud. Suceava), membru
fondator al Societăţii Ştiinţifice şi Literare din Iaşi.
4.II.1941 . S-a născut, la Todireşti, Suceava,
Aspazia
Reguş (n. Seserman), lingvist, traducător din limba
ucraineană, conf. univ. la Facultatea de Litere,
Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava.
6.II.1947. S-a născut, la Neagra Şarului, comuna Şaru
Dornei, scriitorul Gheorghe Paţa, jurist, cercetător în
domeniul lingvisticii.
7.II.1837. S-a născut, la Costâna, Suceava, scriitorul
Vasile Bumbac , profesor, traducător, (m. 27.II.1918,
Suceava) .
11.II.1986. A murit, la Bucureşti, Iulian Vesper (n.
22.XI.1908, Horodnic de Sus, distr. Cernăuţi) , poet,
prozator, traducător, membru fondator al SSB (1938),
al Societăţii Scriitorilor din România (1943) şi al
U.S.R. (1949).
12.II.1939 . S-a născut, în com. Sculeni, jud. Iaşi,
Alexandru Toma, profesor, publicist, doctor în
filozofie, membru al S.S.B.
12.II.1940. S-a născut, la Ipoteşti, judeţul Suceava,
Corneliu Reguş,
lingvist şi scriitor de limbă
ucraineană, membru al U.S.R., al Uniunii Scriitorilor
din Ucraina, al Uniunii Ucrainenilor din România. (m.
20.IX.2002, Bucureşti) .
13.II.1896. A murit, la Frătăuţii Noi, preotul Iraclie
Porumbescu (n. 9.III.1823, Sucev iţa) , scriitor,
c ulegător de folclor, tatăl lui Ciprian Porumbescu.
13.II.1920. S-a născut, la Frasin, scriitorul George
Sidorovici. (m. 9.XII.1976, Suceava).
14.II.1940. S-a născut, la Cornu-Luncii, jud. Suceava,
scriitorul Constantin Blănaru, profesor de limba
română şi inspector şcolar.
15.II.1949. S-a născut, la Suceava, poeta şi
prozatoarea Maria Constantines.
18.II.1934. S-a născut, la Dersca, Botoşani, scriitorul
Constantin Badersca, profesor la Liceul Militar din
Câmpulung Moldovenesc. (m. 31.X.1996,
Câmpulung-Moldovenesc).
20.II.1949. S-a născut, la Rădăuţi, jud. Suceava
scriitoarea Lucia Olaru-Nenati
eminescolog, doctor
în ştiinţe umaniste-filologie, m embră a U.S.R. , a
Societăţii Scriitorilor Botoşăneni, a Uniunii Ziariştilor
Profesionişti, membru în comitetul de conducere al
S.S.B.
20.II.2002. A murit, la Bucureşti, scriitorul Ion Ţugui
(n. 24.XII.1935, Vicovu de Jos).
21.II.1939 . S-a născut, la Cernăuţi, scriitorul George
Timcu (m. 26.II.1997, Bucureşti).
21.II.2000. A murit, la Gura Humorului, poetul şi
graficianul George Gavrileanu (n. 23.III.1951, Gura
Humorului).
23.II.1961. A murit, la Gura Humorului, profesorul
Constantin Loghin (n. 4.IX.1891, Budeniţ, jud.
Storojineţ), istoric literar, membru, secretar şi
vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura şi
Literatura Română în Bucovina, preşedinte al S.S.B.
(1938).
24.II.1956. S-a născut, la Flămânzi, jud. Botoşani,
scriitorul Constantin Arcu, doctor în drept
internaţional privat şi confereniar universitar.
Membru al U.S.R. și redactor la revista de cultură
„Timpul”, Iași; preşedinte al S.S.B. (din mai 2010) și
r edactor şef al revistei „Bucovina literară” . Cetăţean
de Onoare al oraşului Flămânzi.
28.II.1948 . S-a născut, la Cireş, jud. Storojineţ, poetul
Arcadie Opai, preşedinte al Societăţii pentru Cultura
Românească „Mihai Eminescu” din reg. Cernăuţi
(până în 2009).
Rubrică realizată de Alis NICULICĂ
93

traduceri
4 GALANTERIE DE TOAMNĂ
ALAN BROWNJOHN
Poetul Alan Brownjohn s-a născut la Londra
pe 28 iulie 1931 și a studiat la Merton College din
Oxford. A fost profesor între anii 1957 și 1965,
iar apoi profesor universitar la Battersea
College of Education și South Bank Polytechnic
până ce, în 1979, a renunat la profesie pentru a
se dedica integral scrisului. Crainic de radio,
cronicar și colaborator cu jurnale precum Times
Literary Supplement, Encounter și Sunday
Times, Alan Brownjohn a fost critic literar
pentru revista New Statesman și președinte al
Societăii Britanice de Poezie între anii 1982 și
1988. A fost de asemenea membru al juriului
pentru literatură în cadrul Consiliului pentru
Arte al Marii Britanii, consilier al Partidului
Laburist și candidat la Parlament.
Alma, spune el (demodat, dar este numele ei
adevărat,
Și cine, în afară de niște părini nostalgici, artiști,
Ar da numele acesta unei fete care va ajunge la
nouăsprezece ani
În secolul al douăzeci și unulea) Alma, tu
Ești interesată de cări, muzică și clădiri!
Da, spune ea, depărtându-și puin capul
De barba lui care se apropia, deși nu
Într-un mod ofensator (ea este plină de
compasiune)
i-am hărăzit, insistă Ludbrooke în van,
Intelectuali și distinși soi fictivi,
Dintre care eu aș putea fi primul și -„cu toată
modestia-
Ultimul.”
În această zi uscată frunzele hârșâie pe
Veranda lui Ludbrooke ca niște mici oase
zbuciumate.
Aceste texte au fost traduse de masteranzii
MTTLC (Masteratul pentru Traducerea Textului
Contemporan) condus de LIDIA VIANU.
2 ÎNELEPCIUNE DE SEZON
Nu ar trebui să permitem niciodată primei
micșorări Perceptibile a zilei să
inspire că iarna Este un lucru de
temut; sau să arătăm vreun regret Pentru că
ferestrele trebuie închise și zăvorâte
Până în mai, cel puin; sau să dispreuim
neașteptaii
fiori Care ne trec pe la
umeri - ce rost au hainele Dacă nu să fie
purtate și să fim curajoși în ele Aspectele
puritane ale
caracterului lui Ludbrooke îi dau energie
Spre sfârșitul lui septembrie.
Cineva a spus odată „Ludbrooke prezintă
rezistena unei ruine”. Spiritul lui deplorabil
se desfată cu frunze ofilite Care se leagănă spre
pământ,
lumi de lemn fragil, etcetera. Majoritatea
lucrurilor creative și îndrăznee se fac în casă.
94
51 AMINTIREA PLĂCUTĂ
Ea continuă să-l privească încruntată în amintirea
lui
Cu mâinile pe cap, pedeapsa doamnei Campbell
Pentru oricine striga în clasă
- Și fusese numai vina lui. Se prefăcuse să
găsească
Numele ei în dicionarul primit cadou de ziua lui
Și i-a citit o explicaie inventată de el acolo pe
loc:
„Tigru feroce găsit în păduri tropicale.”
Ea a explodat. „Ce Eu” El avea nouă ani,
Ea la fel, doamna Campbell avea patruzeci și șase

traduceri
(„Campbell: o învăătoare preistorică”).
Lui Ludbrooke nu-i era rușine de farsa lui. Era
mândru.
Îi era milă de fată; dar ea l-a iertat,
Prima care i-a recunoscut ingeniozitatea și
spiritualitatea.
58 CĂLĂTORIILE LUI - I
Se cazează într-un hotel de-o jumătate de stea
Într-un oraș ce nu are catedrală. Mobilul ei este
închis.
Al cui mobil Merge în restaurantul care era
odată
Preferatul lor, unde se aștepta întrucâtva să cineze
cu ea.
Ea nu sosește. Iar în locul acesta se servește
numai vin
La sticlă. Dar, nu contează, va lua
Ce nu poate bea înapoi în camera sa de hotel
- Doar că nu poate, chelneria a aruncat dopul la
gunoi
Și îi toarnă constant în pahar, curând a băut totul.
Seara, ca multe altele, plecat sau acasă,
Este un eșec încremenit, se afundă într-un mâl
De eforturi nedemne. Dar poate spune, Trateazămă
așa cum merit
Nu, nu poate. (Al cui mobil Al iubitei de
dinaintea fostei iubite.)
53 DIAGNOZA LUI
Își pune cel mai colorat costum ca omagiu
Adus dimineii cu soare vremelnic. Face
cumpărături,
Ia cafeaua printre pierde-vară în
Cantina capitalistă a bibliotecii.
La ora prânzului (este vară) elevele
Liceului de Fete ies să tragă un fum
(„Fiti atente să nu vină domnișoară Pender”)
Pe bulevard un chicot prevestește ceva.
„Scuzai-mă - Emily crede că suntei faimos.
Este adevărat” Păi, numele meu este
Ludbrooke,” spune el.
Pe jumătate flatat și pe jumătate stânjenit.
„Emily,”
Strigă interlocutoarea lui, „Ai auzit de
Ludbrooke”
Dar ea a plecat... De altfel, cea care l-a întrebat
Este șansa lui; sau așa crede el.
Dar ziua următoare iese la aceiași oră
Și, Dumnezeule, plouă, nicio elevă, nicio Emily,
Niciun reprezentant desemnat să-l abordeze,
Pare că întreaga Școală de Fete și-a pus veșmânt
de iarnă
Din cauza scăderii descurajante a temperaturii.
Se întoarce la bibliotecă și la Schopenhauer.
Dar ia totuși o pauză pentru un sandvici trist în
Cantina lor anostă la unu fără zece.
O meticuloasă profesoară de istorie, după ce a
notat
Testele din acea dimineaă, servește și ea un
sandvici.
Are în jur de pat ruzeci de ani și pare abordabilă.
Iar după al doilea zâmbet se duce spre ea.
„Eu sunt Ludbrooke,” spune el. Iar ea, „Eu sunt
Libby Pender.”
DESPRE O ZI DE NAȘTERE
Noaptea de vară căzută și lumina de afară
Schimbată intr-o reflexie a noastră
În fereastra cafenelei, difuzorul Tannoy cântând
Soave sia il vento în camera alăturată
Brutăriei unde mai devreme au făcut
Tortul pe care lumânările nu au putut fi
Aprinse din cauza unui curent venit de undeva de la
O ușă deschisă, curând închisă ca să ne facă pe
plac
- Apoi degetul brutarului apăsă tare rotia
Brichetei iar și iar și iar;
Flăcări în sfârșit și am putut să suflu cu ochii
Închiși în timp ce se unduiau și se micșorau gata
să se stingă
(Și-am putut să-mi in dorina pentru mine) Apoi
ai spus
„ Poti să-i deschizi”, și i-am deschis și am văzut
Firele de fum care se ridicau peste zâmbetul tău
În timp ce cântai cu reflexiile noastre zâmbitoare
În întunericul de iulie, la o milă de domul
Prin care văzusem, așa cum trebuia,
Cerul, această zi fiind la doar o săptămână
Depărtare de aniversarea pe care o voi avea
Ca să încerc să mă-mpac cu o fericire.
Prezentare şi traducere de Mihaela DĂNĂCICĂ,
MTTLC, Universitatea București
95

traduceri
POEZIE LATINĂ
TIBUL (ALBIUS TIBULLUS)
(50 a. Chr. – 19 a. Chr.)
Poet elegiac latin, avându-l ca ocrotitor şi
prieten pe Marcus Valerius Messala, conducător al
unui cenaclu de la Roma, pe care îl frecventa şi
Ovidiu ( Publius Ovidius Nasso) . Sub aspectul
simţirii şi exprimării artistice, Tibul este
considerat drept cel mai delicat poet pe care l-a
avut Roma, fiind cel mai însemnat reprezentant al
elegiei latine. Opera sa lirică este strânsă în patru
cărţi, ea fiind străbătută de o duioşie unică în
literatura latină, cu un stil limpede ca o apă de
munte.
Ce om fu acela ce spada-a adus înainte de toate
Ce fiară sălbatică, oare, ce inimă crudă a fost
Războaie şi crime atunci s-au născut pentru speţa
umană
Şi morţii păgâne o cale mai scurtă atunci s-a deschis;
Dar nevinovat fu acela, când noi contra noastră nentoarcem
Cu arma pe care odată el pentru jivine ne-a dat
Doar aurul vina o poartă, căci n-au fost războaie în
vremea
Când mesele toate-n ospeţe aveau doar o cupă de fag,
Nici ziduri şi nici palisade n-au fost şi în tihnă păstorul
În mijlocul turmei tărcate adesea pe câmp adormea.
De n-aş fi trăit eu atunci, o, Valgius, spurcatele arme,
Când goarna îndeamnă la luptă, nu le-aş fi luat
tresărind.
Acuma târât sunt la luptă şi poate de-acum duşmanul
Deja poartă arma cu care străpunge-va crud coapsa mea.
O, Lari părinteşti, ajutaţi-mă! Voi sunteţi la fel ca pe vremea
Când stând la picioarele voastre, copil alergând, m-aţi
hrănit
Şi nu vă sfiaţi când şi chipul l-aveaţi încrustat în lemn
simplu:
Astfel locuiaţi în sălaşul străvechi al strămoşilor mei.
Credinţa era mult mai mare, când într-un ungher de odaie
Statuie de lemn şi-avea zeul, şi cultul era mai sărac,
Şi-n dar i-ofereau muritorii ciorchini încărcaţi,
împăcându-l,
Şi părul lui sfânt, cu ghirlande de spice, cu drag l-
încingeau,
Iar cel cu dorinţa-mplinită turtiţe-aducea drept ofrandă
Şi-n urmă-i, c-un fagur de miere, copila-i curată zâmbea.
O, Lari, depărtaţi-o de-ndată din faţa privirilor lancea,
Drept jertfă-un grăsun de la ţară din cocina plină-o s-aveţi ;
96
Ci eu în veşmânt fără pată păşi-voi c-un coş de
ghirlande
Din mirt împletite şi capul asemeni
cu mirt îmbrăcat.
Astfel vă voi place; un altul să fie puternic în lupte,
Cu spada lui Mart să doboare-n ţărână pe capii duşmani,
Iar eu cu paharul în mână s-ascult un soldat povestindu-mi
De lupte, iar castru pe masă să-l văd desenându-l cu vin.
S-alergi pe câmpiile sumbre-ale morţii, o, ce nebunie!
Când ea ameninţă şi vine cu paşii tăcuţi pe furiş.
Infernul nici roade nu poartă, nici vii, dar sălbatecul
Cerber
Veghează întruna, la fel şi hidosul luntraş de pe Styx.
Cu-obraji chinuiţi şi cu părul aprins, fără somn,
rătăceşte
Pe marginea tulburei ape o ceată de oameni înfrânţi.
O, mult fericit e acela, pe care o vârstă târzie
L-ajunge-ntr-o casă păzită de mâna copilului său!
El oile singur îşi paşte şi fiul său mieii asemeni,
Şi-acasă el soaţa-şi găseşte cu apă-ncălzită-aşteptând.
Astfel aş dori eu ca părul să-mi văd cum albeşte la
tâmple
Şi faptele vremii trecute în tihnă să pot povesti;
Ci Pacea în vremea aceasta mănoase câmpii
germinează,
Cum tot ea conduce senină şi boii-njugaţi la arat;
Podgorii tot Pacea hrăneşte şi mustul din struguri
adună
Să curgă în amfore vinul din mâna părintelui drag,
Tot Pacea ajută ca plugul şi grapa din nou să lucească,
Iar arma soldatului crâncen să stea ruginită-ntr-un
colţ.
Acuma din sacra pădure, lipsit de primejdii, ţăranul
Se-ntoarce ducându-şi acasă soţia şi pruncii în car.
Dar lupta Venerei fierbinte-i şi-n plâns izbucneşte
femeia
În faţa acelui ce
părul îi smulse şi uşa i-a spart,
Curg lacrimi pe-obrajii ei tineri loviţi fără milă, dar
plânge
Acum şi trufaşul de faptele braţului său rătăcit;
Pe când nebunaticulAmor i-aţâţă cu vorbe de-ocară
Şi stă aşezat de o parte de cearta iscată-ntre soţi.
Un suflet de fier şi de piatră-i în trupul amantului care
Iubita-şi loveşte cu ură: el smulge pe zeii din cer!
De-ajuns de pe fragedul trup e veşmântul subţire să-l rupă,
De-ajuns e acum să-i dezlege cu mâinile păru-i frumos,
Şi lacrimi să-i smulgă de-ajuns e: de mii de ori este ferice
Acela ce poate să-şi vadă iubita gingaşă plângând,
Iar cel cu sălbatica mână în stare e numai să poarte
O lance şi-un scut şi de Venus cea dulce departe să stea.
O, Pace de vieţi dătătoare, la noi vin` cu spicul în mână
Şi fructe din poala ta albă tu lasă să curgă pe câmp!
Prezentare şi traducere de Ion COZMEI

sumar

SOCIETATEA SCRIITORILOR BUCOVINENI
în imagini
* Abonamentele se pot face la oficiile poştale, la redacţie sau cu plata prin
virament la Trezoreria Suceava, cont: RO09TREZ59124590220XXXXX,
cod fiscal 4244075
5 9 4 9 9 9 2 6 1 0 1 0 9 1 0
http://bucovina-literara.scriitor.org ISSN 123-7167 Preţul: 10lei