Bucovina_lit._ian-feb - Liviu Ioan Stoiciu

invitatul revistei
A.
O. V. - Nora Iuga afirma că „Există ceva în
România care îmi place foarte tare”. Dvs. aţi
identificat acel ceva Care este acel „ceva” pentru
dvs.
C.A. – Pentru mine acel „ ceva” sunt prietenii, cărţile
care m-au format şi pe care le recitesc ori măcar
frunzăresc când şi când, limba în care scriu şi-n care-mi
răsar fraze la care eu n-am contribuit cu nimic. Şi,
discretele locuri de pelerinaj întâmplător (de care mă
tem şi pe care le iubesc): casele prietenilor dispăruţi,
locurile pe unde obişnuiam să merg cu ei. Sunt un
sentimental cenzurat, în felul lui Kavafis. Nu trebuie să
plâng, dar îmi tremură cuvintele. O auroră boreală face
suportabilă obida lui Iov.
A. O. V. - Cunoaşteţi polemica iscată de Herta
Müller, la sfârşitul lui septembrie 2010, în urma
dezbaterii pe care a susţinut-o, în compania lui
Gabriel Liiceanu, la Ateneul Român. Cum apreciaţi
toată această tevatură care s-a făcut pe marginea
acestui subiect De partea cui vă situaţi
C.A. – Nu cunosc decât o relatare a lui Gabriel Liiceanu
în „România Literară“. Nu cred că e cazul să mă amestec
în ceva ce nu cunosc. Mi-a plăcut cartea Uşa interzisă şi
am scris un text în Revista „22“. Mi-au plăcut multe
lucruri din Herta Muller, evocările copilăriei,
inventivitatea şi lirismul stilului. Volumele ei de colaje
dadaisto-absurde m-au încântat.Am şi scris despre unul.
Mă situez de partea operelor lor. Restul e politichie şi
nu-mi incumbă.
mine în 1997), şi atunci puţine poeme vechi mai rezistă
noilor exigenţe. În casă la Gellu Naum m-au
impresionat măştile şi statuetele proto-suprarealiste
africane, desenele lui Brauner dintr-un caiet şi câteva
picturi de pe pereţi, extraordinara plăcintă cu praz a
doamnei Lyggia, afabilitatea şi dispoziţia constant
fabulatorie a gazdei pentru care timpul părea a fi doar o
altă mască africană cu mai multe goluri decât celelalte.
E ciudat, dar nu pot să mai reconstitui impresia pe care
mi-a făcut-o Gellu Naum atunci când l-am cunoscut. Aş
spune mai curând că m-a anesteziat, că m-a făcut să nu-l
pot situa. Poeziile lui, în schimb, erau atât de nebune şi
de sincere, atât de riguroase şi de plutitoare încât nu se
putea să nu le iubesc. Mult mai târziu, când îl vizitam în
micuţa locuinţă de lângă biserica Caşin, ori ocazional la
Comana, eram deja format ca scriitor şi silueta lui Gellu
stând în fotoliu cu o planşetă de carton în braţe era aceea
a unui prieten mai mare, blând, îndatoritor, pe care
trebuia să te fereşti a-l enerva (i se ştiau cele câteva
idiosincrazii) şi care îţi oferea năstruşnice amintiri şi
fulgurante consideraţii faţă de câte un poem de-al tău pe
care nici nu-ţi închipuiai că-l citise şi-l prizase atât de
profund. Iar scurta albastră a lui Gellu Naum a avut
acelaşi sfârşit tragic ca multe haine din casa mea:
perforată sârguincios de molii. Mă consolez zicându-mi
că simbolul ei va rezista atâta timp cât va dăinui poemul
meu omonim.
A. O. V. - Vă mulţumesc!
Interviu realizat de Alexandru Ovidiu VINTILĂ
A. O. V. - Vă rog să ne
povestiţi în ce împrejurări l-aţi
cunoscut pe Gellu Naum. Cum
l-aţi perceput atunci Cum îl
priviţi astăzi Mai aveţi scurta
albastră de la Gellu Relataţi-ne
cum aţi intrat în posesia ei. Ce vă
atrage în mod deosebit la acest
scriitor
C. A. – Pur şi simplu nu mai ştiu
cum l-am cunoscut. Probabil că
l-am abordat undeva la Uniunea
Scriitorilor. Ştiu că m-a invitat la el
în strada Galaţi şi că i-am citit nişte
poeme din ciclul Elegii (proiect de
demolare) şi el mi-a făcut
observaţia că trebuie să renunţ la
sintagma „pisică de cârpă“, şi să
las pur şi simplu „pisică“,
spunându-mi că e o preţiozitate.
Nu l-am ascultat şi nu regret: nu
avea dreptate. Poetica personală e
un lucru inatacabil. Doar dacă nu
ţi-o schimbi (cum s-a întâmplat cu
6
La lansarea volumului „Despre viaţa şi dispariţia broaştelor mele ţestoase” (colecţia
Ediţii Definitive la Editura Vinea) în 22 aprilie 2005 la librăria Cărtureşti. De la
stânga la dreapta, cei doi critici care l-au prezentat: Barbu Cioculescu şi Sorin
Alexandrescu, editorul Nicolae Ţone, actorul Florian Pitiş, cel care a recitat poeme
din volum.