este etica aplicată o aplicare a eticii? - Societatea Română de ...

Valentin Mureşan
eticieni ai profesiilor era văzut acum în facultăţile ştiinţifice de profil
(medicale, economice etc.) sau în centrele interdisciplinare de cercetare 1 , dar
nu în facultăţile sau departamentele de filosofie. Nu mai există “etică
aplicată”, nici măcar “bioetică” în genere, ci “etici aplicate” extrem de
specializate (etica terapiei genetice, etica biotehnologiilor, etica dopajului în
sport, neuroetica, etica inginerească etc.). A început, în ultimii ani, un proces
de externalizare a acestor etici aplicate hiperspecializate dinspre catedrele de
filosofie înspre centre de cercetare interdisciplinare, recunoscându‐se tot mai
des că acest câmp de cercetare nu mai reprezintă o specializare filosofică. O
adevărată “ceartă e experţilor” a izbucnit în acest context, existând tot mai
multe voci din afara sferei filosofiei care susţin că problemele morale sunt
probleme la care se pricepe toată lumea şi că ele nu necesită o “expertiză”
intelectuală specială – una furnizată de filosofii moralei – deci nici
cunoaşterea unor teorii etice sofisticate.
Moda se extinde şi în Europa, mai ales în universităţile engleze, mult
mai târziu în cele de pe Continent. La început, francezii privesc noua
disciplină cu rezervă şi chiar cu dispreţ 2 , dar treptat traduc tot mai multe
lucrări anglo‐americane şi îşi crează propriile şcoli. În anul 1983 ei înfiinţează
un Comitet Naţional Consultativ de Etică pentru Ştiinţele Vieţii şi ale Sănătăţii cu
scopul de a stimula reflecţiile asupra eticii cercetării şi a furniza consultanţă
instituţiilor guvernamentale în legătură cu impactul uman al noilor
tehnologii bio‐medicale. În România, preocupările de etică aplicată apar abia
după 1989, prin publicarea culegerii de studii “Etica aplicată”, 3 care conţine
traducerile unor studii scrise în paradigma deductivistă a “eticii aplicate”
tradiţionale, cu un avertisment al editorului asupra schimbărilor
metodologice pe care le suferise între timp disciplina. Temele de etică
aplicată importate de la americani (avortul, drepturile civile, nesupunerea
civilă, eutanasia, drepturile animalelor, etica feministă) intră în programele
1
Au luat naştere, în domeniul bioeticii, Centrul Hastings (1969), Institutul Kennedy
(1971), The Society for Health and Human Values (1974), care publică revista “Journal
of Medecine and Philosophy” etc. Astăzi, numărul centrelor de etică aplicată, de
bioetică, de neuroetică, de etica tehnologiilor, de etica educaţiei etc. este enorm iar cei
care se ocupă la modul profesional de chestiuni de etică aplicată, la nivel naţional sau
european, sunt angajaţi ai unor asemenea centre.
2
“Această nouă disciplină, pe care îndrăznim cu greu s‐o numim ‘etică’, vrea să fie o
formă de cazuistică raţională separată de orice reflecţie filosofică asupra, de pildă,
definiţiei binelui sau folosirii termenilor morali. Această activitate nu mai are nimic
de‐a face, să spunem aşa, cu filosofia morală” (M. Canto‐Sperber, La philosophie morale
britannique; PUF, Paris, 1994, p. 99.)
3
A. Miroiu (ed.), Etica aplicată; Editura Alternative, Bucureşti, 1995.
72