este etica aplicată o aplicare a eticii? - Societatea Română de ...

Valentin Mureşan
biotehnologiilor) cercetări proprii catedrelor de filosofie sau ele trebuie să
treacă în sarcina unor persoane dublu‐specializate şi dedicate exclusiv
acestor noi meserii (experţi în etica profesiilor) Iată numai câteva dintre
întrebările la care vreau să răspund în articolul de faţă.
1. Partizanii teoriilor etice
Există mai multe modalităţi în care partizanii teoriilor etice pot susţine
că o teorie e utilă, chiar indispensabilă, în evaluarea unor acţiuni, decizii sau
persoane particulare. Ronald Dworkin enumeră cinci maniere posibile în care
o teorie etică e capabilă să dea formă unor judecăţi morale concrete: 6
Deductivismul: Se pleacă de la premisa că o teorie etică oferă un principiu
moral universal din care se pot deduce o serie de reguli morale generale cu
privire la clase sau tipuri de acţiuni care, împreună cu o premisa minoră
conform căreia un anume act are anumite caracteristici, determină deductiv,
deci necesar, că acel act e o datorie morală. Se consideră îndeobşte că
utilitarismul, kantianismul şi etica teologică reprezintă exemple tipice de
deductivism.
Nu voi ezita să observ, însă, că la o privire mai atentă, lucrurile nu sunt
nici simple şi nici foarte clare. Întrucât deductivismul acoperă mai multe
teorii care sunt foarte diferite între ele, criticii acestuia au trebuit să aleagă o
strategie mai comodă de atac: ei au sintetizat un model abstract al “teoriei” şi
şi‐au concentrat apoi criticile pe acesta. Strategia aleasă prezintă însă un mare
risc, anume acela de a constata după un timp că respectivul model abstract
nu reprezintă fidel nici una dintre teoriile istorice reale şi că atacurile
îndreptate împotriva lui nu afectează, în realitate, aceste teorii. Pe lângă
aceasta, a‐l pune pe Kant alături de Mill ca promotor al conceptului
“propoziţional”, ipotetico‐deductiv de teorie (presupus de “deductivism”),
înseamnă a‐l interpreta superficial pe newtonianul de la Königsberg.
Modelul teoretic dezvoltat de etica lui Kant e mai degrabă unul împrumutat
din fizica matematică şi e cel mai bine reconstruit epistemologic de
“structuralismul meta‐teoretic” contemporan, care oferă o remodelare
ansamblistă a teoriei, nu una logică. În aceste condiţii, aplicarea teoriei lui
Kant la faptele morale nu mai constă în “deducerea” logică a faptelor din
6
R. Dworkin, Theory, Practice and Moral Reasoning; în D. Copp (ed.), Ethical Theory;
Oxford University Press, 2006, p. 627.
74