Zone construite protejate timisoara 2011 - Audieri publice

de parcare. Se impune, ca străzile din cartierul central, Cetate, actualmente
carosabile, dar având ecartamente înguste, să fie pietonizate.
Legăturile radiale între cele două inele sunt întrerupte de către două
elemente majore, constituind două bariere, care străbat întreg oraşul de la
nordest către sudvest. Prima dintre aceste două bariere o constituie canalul
Bega, mărginit, cel puţin în zona de la est, sud şi vest de cartierul Cetate, de
salba de parcuri din jurul său. Bega constituie “bariera frumoasă”, elegantă,
care conferă un farmec deosebit oraşului.
Cea de a doua barieră o reprezintă calea ferată pe traseul ce porneşte de la
nord de cartierul istoric Fabric, înconjoară pe la nord cartierulCetate (pe linia
exterioră a fortificaţiilor din secolul al XVIII-lea demolate după anul 1900)
şi delimitează spre nord cartierul istoric Iosefin. Datorită traseului ei, calea
ferată constituie o piedică majoră în legătura dintre inelul I şi inelul II, dintre
nordul şi sudul oraşului. Pentru realizarea legăturilor radiale judicioase între
inelul I şi II sunt necesare lucrări majore de artă inginerească, care să asigure
traversarea căii ferate, prin poduri şi pasaje. Aceste lucrări sunt costisitoare.
Spre deosebire de Bega şi de zonele verzi ce o înconjoară, calea ferată
constituie “bariera urâtă” a Timişoarei.
Inelul II de circula ie, concentric cu primul, este realizat doar par ial
(bulevardele Coposu, Pârvan, Vladimirescu i Circumvala iunii). Acest
inel, dacă ar putea fi închis, ca i altele care s-ar mai trasa în exteriorul său
având în centru Cetatea, ar putea îndeplini func iuni complexe: ar putea
devia traficul de tranzit, descongestionând centrul i creând legături rapide
între celelalte cartiere. Traseul unor asemenea artere circulare ar indica
întotdeauna pozi ia centrului aglomerării urbane – Cetatea, în câmpul de
gravita ie al căreia evoluează celelalte cartiere, sporind astfel coeren a
întregului sistem urban.
Necesitatea satisfacerii unor func iuni diferite i etapele de dezvoltare
parcurse au determinat apari ia unor tipuri distincte de morfologie urbană.
Acestea diferă de la cartier la cartier i în cadrul aceluia i cartier de la o
zonă func ională la alta.Există i numeroase „subgrupe“ i fenomene
intermediare, cum sunt de pildă construc iile realizate în perioada
neoabsolutismului, între anii 1850 – 1860, în Cetate. Ele constituie o
„subtipologie” intermediară între cea a secolului al XVIII-lea i a primei
jumătă i a celui următor i tipologia anilor 1900, adică tipologia
sfâr itului secolului al XIX-lea i începutului secolului al XX-lea. Totu i,
sintetizând, datorită principalelor etapeistorice parcurse se pot distinge patru
tipuri morfologice principale.
1. Tipologia constituită în secolul al XVIII-lea i în prima jumătate a
secolului următor predomină în Cetate. Caracteristice sunt străzile relativ
înguste, fără vegeta ie, cu clădiri cu două niveluri formând fronturi stradale
continue.
37