ISBN 978-606-92489-2-8 - Media Med Publicis

Prima întâlnire
Prima temă: Vulnerabilitatea
Ce anume este vulnerabilitatea Prima parte
a. Ce este vulnerabilitatea
„Cu toţii sunteţi experţi în psihoză. Psihoza se dezvoltă în
baza unei anumite vulnerabilităţi (explicarea termenului).
Ce termeni cunoaşteţi ca sinonime ale cuvântului „vulnera
bili tate””
Vulnerabilitate = sensibilitate = predispoziţie ridicată la
stres = fra gilitate = capacitate limitată în a rezista.
Vulnerabilitatea
Minutul 16-45
Vulnerabilitatea
Întâlnirea I
Scrieţi pe tablă întrebarea „Cum observaţi fragilitatea
dum nea voastră” şi lăsaţi participanţii să dea exemple.
Aveţi grijă ca fiecare participant să comenteze cu privire
la acest subiect.
Semne ale vulnerabilităţii
b. Materiale
Modelul celor trei etape de dezvoltare a psihozei Aveţi
gri jă ca fiecare participant să comenteze cu privire la
acest subiect.
„Schizofrenia – ce anume este”
Handout 1/2
Handout 1/3
Materiale
1/2
Materiale
1/3
Modelul celor trei etape de dezvoltare a psihozei
„Schizofrenia” – ce este
Termenul „Schizofrenie” a fost introdus pentru prima dată de psihiatrul
elveţian Eugen Bleuler pentru a indica disocierea dintre gândire şi
afectivitate. În 1911 a scris lucrarea „Dementia praecox sau grupa
schizofreniilor” deoarece considera că există mai multe forme ale
acestei boli. Acest lucru este încă valabil. Toate aceste forme pot
fi înţelese în baza modelului Vulnerabilitate – stres, în sensul că o
anumită vulnerabilitate, pentru anumite persoane, poate produce, în
momente diferite ale vieţii, simptome psihotice, precum alterarea
gândirii, a percepţiilor, a afectivităţii, a fricii sau a ideilor obsesive.
Vulnerabilitatea, împreună cu factorii psiho-sociali şi biologici, joacă un rol fundamental în
geneza psihozei. Gradul vulnerabilităţii se schimbă însă, în mod individual, astfel încât unei
vulnerabilităţi ridicate nu îi corespunde în mod obligatoriu o probabilitate mare de afecţiune.
În clasificarea internaţională a afecţiunilor, elaborată de Organizaţia
Mondială pentru Sănătate (ICD-10) şi folosită în special în scopuri
statistice, psihozele schizofrenice sunt catalogate cu codul F2. În
plus, sunt evidenţiate mai multe subcategorii, precum schizofrenia
paranoidă, catatonică, nediferenţiată, dezorganizată, reziduală. Codul
F2 cuprinde şi tulburarea schizo – afectivă, tulburările psihice de
scurtă durată şi psihozele induse de substanţe.
Formele diferite de psihoză schizofrenică se pot distinge în funcţie de
evoluţia lor; în plus, simptomele pot fi diferite în funcţie de etapele
afecţiunii şi aceasta explică posibilitatea unor diagnostice diferite.
Persoanele cu vulnerabilitate crescută sunt însă predispuse să trăiască în situaţii de stres şi
ar putea apărea crize psihotice acute dacă sunt supuse unor condiţii stresante (atât acute
cât şi cronice).
Evoluţia afecţiunii este individuală, foarte diferită şi nu poate fi stabilită dinainte. Aproximativ
2/3 dintre persoanele bolnave se însănătoşesc complet sau incomplet şi 1/3 suferă o
afecţiune gravă de lungă durată; pentru aceste persoane, însă, este posibilă o îmbunătăţire
sau chiar însănătoşirea după mulţi ani.
Termenii „schizofrenie” şi „schizofrenic” sunt folosite des în mod
ambiguu şi dispreţuitor, indicând în mod greşit „personalităţi
descompuse” sau „caractere incoerente”. Termenul „schizofrenic” este
des folosit ca o insultă, dar „schizofrenia”, ca afecţiune, nu are nimic
de-a face cu acesta. Din cauza atâtor confuzii cu privire la termenul
„schizofrenie”, astăzi este folosit termenul mai general de „psihoză”.
4 Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine
5 Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine
Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine 47